Fila 288 : INTALNIREA CU ZIDURILE NOASTRE DE PROTECTIE

(II MULTUMIM ANEI NICOLAI)

de Caroline Myss autoarea cartii De ce nu ne vindecam si cum putem sa o facem, publicata de Editura For You pe care o gasiti aici http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=62

Transmis prin newsletter, 1 aprilie 2012

Recent, am vorbit cu o femeie care mi-a spus ca era ingrijorata ca facea ceva în neregula pe calea ei spirituala. A ajuns la concluzia asta pentru ca a ramas incurcata cu privire la ce trebuia sa faca cu viata ei, iar aceasta deruta ii marea continuu stresul emotional si mental. Cu siguranta, ea a dedus ca, undeva pe calea ei spirituala, a cotit intr-o directie gresita, altfel nu ar fi intr-o astfel de criza. Corect?

Inainte de asta, dupa o conferinta, vorbisem cu un barbat care relatase ca, asemenea acestei femei, si lui ii era clar ca se ratacise în calatoria sa spirituala. Mi-a spus ca a inceput sa se ocupe, printre altele, de spiritualitate în urma cu cativa ani, dupa ce a divortat. Simtind ca este intr-o situatie vulnerabila în plan emotional – adica: pentru prima oara dupa ani de zile era singur – el a crezut ca spiritualitatea era solutia la tristetea provocata de singuratate. Insa, în pofida tuturor cartilor din domeniul spiritualitatii, pe care le citise si a tuturor atelierelor de lucru la care participase, a declarat, cu un pic de suparare, ca inca era singur. Asadar, ce anume facea gresit? Citea cartile nepotrivite? Mergea la atelierele de lucru nepotrivite? Ce e cu chestia asta spirituala si de ce nu da rezultate?, s-a intrebat el.

As putea da multe alte exemple de povestiri din partea oamenilor, ale caror situatii de viata reflecta, mai mult sau mai putin, aceeasi deruta cu privire la drumul lor spiritual: Sunt în continuare nefericit/confuz/ suparat/lefter/etc., deci am luat-o intr-o directie gresita, pe drumul meu spiritual? Majoritatea relatarilor au cateva puncte comune. În primul rand, oamenii presupun ca ceva merge aiurea „in ceruri”, în ceea ce ii priveste, pentru ca problemele pe care le doresc rezolvate sau disparute, chiar nu dispar. Au nevoie de alte rugaciuni? Sau poate ar fi de folos mai multe lumanari?

Uneori, oamenii incep sa fie disperati pentru ca au fost pacaliti; adica, solutiile de rezolvare a problemei, incantatiile si mantrele pe care le-au folosit chiar nu sunt eficiente – sau cel putin nu atat de eficiente pe cat au scontat ei. Un tanar chiar a spus: „Stii, poate ca ar fi trebuit sa incerc budismul. Imi place ideea de a considera viata ca pe o gramada de nimicuri. Dar, pentru mine, are logica.” M-am gandit: „Pot vedea cum tu si cu neantul chiar v-ati impaca de minune.”

Multi oameni sunt un pic uluiti sa afle ca durerea sau confuzia – care de multe ori creste, atunci cand te angajezi pe calea spirituala – nu semnaleaza ca faci ceva gresit, ci ca faci ceva potrivit. Pentru unii oameni, aceasta veste este ca balsamul pus pe o arsura. Pentru altii, este ultimul lucru pe care vor sa il auda. Intrucat foarte multi oameni fie isi urmeaza în mod activ drumul spiritual, fie se balacesc în curentele spirituale, ca observatori, nefiind siguri despre ce inseamna cu adevarat un drum spiritual, m-am gandit sa cercetez subiectul, scotand în evidenta intalnirea inevitabila cu Zidurile de protectie spirituala.  

Ce este si ce nu este Calea Spirituala

Am studiat scrierile si intelepciunea marilor mistici, cea mai mare parte din viata mea. Indiferent ca acesti mistici provin din traditiile Occidentale sau Orientale, exista invataturi esentiale despre adevar, care sunt universale pentru toate caile spirituale. Acestea sunt adevarurile mistice si, chiar daca ar putea fi predate în moduri diferite, ajustate ca sa se potriveasca anumitor culturi si mitologii, în esenta lor, ele sunt în armonie. Pornind de la acest context, sa examinam cateva intelegeri gresite comune, despre ce inseamna calea spirituala.

·         Calea spirituala nu este o cale de rezolvare a problemelor. Chiar daca, de multe ori, crizele determina o persoana sa se intoarca la spiritualitate sau la rugaciune, nu vei gasi nicio invatatura autentica în care maestrul spiritual sa il asigure pe discipol ca toate problemele si grijile lumesti vor fi preluate si rezolvate, odata ce incepe sa se roage, sa mediteze sau, în lumea contemporana, sa mearga la seminarii si sa citeasca cea mai recenta carte de auto-dezvoltare. Fie ca te gandesti la intelepciunea lui Buddha sau la misticismul organic al lui Tao, la invatarurile sacre ale lui Iisus sau la teologia mistica a Terezei de Avila, nimeni nu iti promite incetarea tuturor problemelor. Mai curand, invataturile lor sunt directive despre cum sa inaintezi prin incercarile vietii, cum sa le percepi drept „iluzii” (in limbajul lui Buddha) si cum sa inveti – sa inveti mereu – despre felul în care incercarile vietii iti influenteaza conduita interioara fata de putere, mai ales fata de puterea ta de a face alegeri. 

·         Calea spirituala nu te consoleaza cu miturile din copilarie, despre Dumnezeu si despre locul pe care il ai în acest univers. De fapt, ea le demonteaza – daca nu le distruge complet. Ce vreau sa spun prin asta? Traditia Occidentala este inradacinata intr-un mit care favorizeaza suferinta. In societatea noastra, suferinta este recompensata. Atunci cand oamenii isi revin dupa o boala, sunt convinsi ca motivul refacerii este faptul ca ei sunt deosebiti si, prin urmare, suferinta lor nu a fost degeaba. Cunosc nenumarate povestiri despre oameni care s-au purtat de parca au fost nauciti, pentru ca „rasplata cereasca” pe care o asteptau nu a venit niciodata. O femeie mi-a spus ca a facut tot ce a fost „calauzita” sa faca: s-a mutat, a divortat, si-a vandut bunurile si si-a parasit prietenii. A facut toate astea, convinsa fiind ca isi urma calauzirea launtrica, asa ca, „de ce nu-mi reuseste nimic acum?” Ultimul lucru pe care voia sa il auda aceasta femeie de la mine era exact lucrul pe careavea nevoie sa il auda de la mine: „Totul iti reuseste, numai ca nu asa cum vrei tu. Dar, daca asta e modul de care ai nevoie?”

·         Calea spirituala nu inseamna a ti se darui calea, ci a ti se arata calea ta. Acesta este un adevar foarte periculos, dar profund de mistic. Ce inseamna el cu adevarat? Si de ce nu poate fi Divinitatea mai clara, mai evidenta si mai directa? Stii, cu cat sunt mai de mult timp în acest camp al teologiei mistice, traind cu urcusurile si coborasurile mele, cu atat mai mult devin marile invataturi aproape amuzant de reale, ca sa nu mai spun cat de adevarate se dovedesc a fi, inca o data. Calea spirituala inseamna sa te afli pe un drum care te provoaca sa-ti infrunti fricile, nu sa te apere de ele. Ce bine iti poate aduce faptul de a-ti fi daruit ceva – orice – care sustine slabiciunile din tine? Lucrul asta nu are niciun fel de noima.

Sf. Augustin i-a spus o povestire inteleapta si minunata, unui barbat care l-a infruntat cu privire la logica cerului. „De ce nu ma face Dumnezeu un om bogat? M-am rugat de nenumarate ori pentru bani si Dumnezeu nu-mi raspunde la rugaciuni.” Sf. Augustin l-a intrebat ce ar face daca ar deveni bogat. Barbatul a raspuns: „As avea pamant si as avea oameni care sa lucreze pentru mine. Eu as fi cel care conduce.”

„Si cum e viata ta de om sarac?”, l-a intrebat Sf. Augustin.

„Am familia mea. Am prietenii mei. Muncim cu totii din greu. Dar toti suntem saraci.”

„Pai, pot intelege de ce Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciuni, cu o intelepciune atat de mare”, i-a spus Sf. Augustin.

„Dumnezeu nu mi-a raspuns deloc la rugaciuni. Sunt în continuare un om sarac.”

„Nicidecum. Esti un om foarte bogat. Doar ca Dumnezeu nu ti-a daruit aur. Dar, refuzand sa-ti dea aur, El te-a impiedicat sa devii lacom, abuziv si arogant. De ce ti-ar da Dumnezeu ceva care sa te ajute sa le faci rau oamenilor pe care ii iubesti? Refuzand sa-ti dea aur – si numai aur – Dumnezeu ti-a ingaduit sa fii bogat în spirit. Esti bun, generos, iubitor si iubit”.

Barbatul s-a uitat la Sf. Augustin, apoi a izbucnit în lacrimi.

·         Calea spirituala este o cale a cunoasterii de sine, nu a dobandirii caii tale, ci a ridicarii tale la nivelul caii pe care ti-a fost dat sa mergi.

Intalnirea Zidurilor de protectie

Un zid este ceea ce ridicam atunci cand nu vrem sa continuam o discutie sau un proces interior. Toti ati trecut prin experienta de a-i spune unei persoane: „Nu mai vreau sa vorbesc despre asta.” Si fara indoiala ca cineva ti-a spus acelasi lucru. Insa, dupa cum bine stii, incheierea unei discutii nu pune capat unui dialog interior. 

Calea spirituala are o „minte” proprie. Adica, exista o harta arhetipala ce vibreaza sau indruma viata spirituala a tuturor, indiferent de traditia aleasa ori de practicile personale – sau chiar de absenta lor. Repet, toate traditiile sacre vorbesc despre etape de inaintare spirituala, care pur si simplu se activeaza odata ce practicantul paseste pe drumul launtric. Gandeste-te la aceasta analogie: Imagineaza-ti ca te pregatesti sa cobori în viata omeneasca si incepi sa te ingrijorezi în privinta modului în care te vei descurca cu inaintarea în varsta. Cum vei organiza trecerea de la un an la urmatorul? Într-un final, un suflet matur iti spune ca, acum mult timp,  au fost implementate anumite sisteme organice, care nu necesita atentie din partea omului. Unul dintre sisteme este cel legat de modul în care inainteaza în varsta, fiintele umane: pur si simplu, o fac. Li se intampla fara efort, desi vor face tot ce pot ca sa interfereze cu procesul. Este unul dintre numeroasele sisteme vii, asupra caruia ei nu au nicio autoritate.

Acelasi sistem este implementat pentru progresul si trezirea spiritului uman. Ea se va produce asa cum se produce în fiecare fiinta umana. Unii o vor simti ca pe o coliziune cu realitatea, iar altii o vor simti de parca ar ajunge acasa. Niciuna nu e mai buna decat cealalta, desi una din ele pare un pic mai buna. Oricum, nicio fiinta umana nu poate evita trecerea prin etapele inaintarii sufletului, care sunt inerente drumului spiritual. Pe calea lor spirituala, oamenii se pot juca cu coordonarea ei în timp, dar nu pot scapa niciodata de ea. De ce? Lucrurile evidente sunt si foarte amuzante: Viata este doar o cale spirituala.

Cele trei etape ale caii spirituale sunt: purificarea, iluminarea si uniunea. Poti recunoaste dupa cum suna cuvantul – purificare – ca asta e domeniul de activitate al Zidului de protectie. Le voi descrie succint pe fiecare, apoi voi discuta mai pe larg despre prima etapa. Prima etapa – purificarea – se refera exact la ceea ce semnifica cuvantul – o indepartare a reziduurilor tale launtrice emotionale, mentale, spirituale si psihice. Din motive clare, aceasta este sfera de activitate a Zidului de protectie.

Etapa a doua – Iluminarea – se refera la o inaintare spre mai multa transcendenta sau spre ceea ce Buddha ar numi o stare de constiinta mai detasata. Altfel spus, o minte si o inima iluminata este capabila sa „perceapa adevarul”, sa vada cu claritate, mai degraba decat sa priveasca viata prin intermediul unui program privat al egoului, incarcat de frica, nesiguranta, lacomie si toate celelalte emotii umane inferioare. Golita de ele, fiinta umana poate vedea în inima unei alte persoane, cu claritate si compasiune, sau poate discerne cu intelepciune, esenta unui conflict. A te ilumina inseamna „a aduce lumina cu care sa atingi” orice lucru sau orice persoana cu care te afli în contact.

În final, etapa a treia, cea a Uniunii, se refera la sufletul care ajunge la stari de constiinta mistice si profunde, ce transcend mintea lumeasca obisnuita. Cum s-ar spune, este deschis un portal spre o „minte cosmica”, iar misticul fuzioneaza cu energiile Divine pe care mintea umana neinitiata este incapabila sa le inteleaga.

Sa dezvolt acum subiectul Zidului de protectie, caci povestirile pe care le-am relatat la inceputul acestui material, au fost ceea ce eu as considera a fi povestiri despre Zidul de protectie; adica, ambele persoane au atins granita unui mod de gandire. Cu alte cuvinte, ei si-au epuizat unul dintre miturile lor despre cum trebuia Dumnezeu sa actioneze în viata lor: eu fac asta si Dumnezeu trebuie sa faca aia. Daca sunt fata buna si-mi urmez calauzirea, atunci rasplata mea ar fi ca trebuie sa reusesc în toate. Si, mai departe: merit un card „Gata cu suferinta”, pentru ca m-am saturat de suferinta pamanteasca.

Crizele de mit sunt printre cele mai intalnite Ziduri de protectie. Undeva în mintea lui, fiecare are un mit despre Dumnezeu, iar printre cele mai populare si, prin urmare, cele mai puternice, sunt cele cu Dumnezeul „rasplatei si al pedepsei” si mitul „suferinta e rasplatita cu comori”. Nu exista un Dumnezeu în afara planetei, care actioneaza potrivit regulilor pamantesti ale concursurilor show, cum ar fi: „Tu faci asta si eu voi face aia”. Noi actionam pe baza acelor reguli si le-am proiectat asupra miturilor noastre despre Dumnezeu, bazandu-ne pe felul în care ne-ar place noua ca Dumnezeu sa se comporte: Exact ca Noi, doar ca mai bine si la scara mai mare. În acel fel, putem face ce ne place mai mult sa facem - adica sa controlam totul, inclusiv natura lui Dumnezeu.

Calea spirituala se refera la renuntarea la miturile tale despre Dumnezeu – actul suprem de capitulare. Atunci cand i-am spus femeii din prima relatare: „De fapt, deruta ta imi spune ca faci totul bine”, la inceput, a fost dezorientata. Statea în fata Zidului ei de protectie. Voia ca mitul ei despre Dumnezeu sa fie adevarat si sa inceapa sa-si faca efectul. In realitatea ei spirituala ideala, urmarea faptului de a-si fi urmat calauzirea primita trebuia sa fie rasplatita cu oportunitati clare si cu solutii la problemele ei financiare si emotionale. De fapt, se astepta ca va aparea cineva, care sa o sustina în vreun fel. Pentru ea, acesta era raspunsul la rugaciunile ei. Faptul de a nu vedea pe nimeni aparand la orizont, a facut-o sa fie derutata si intr-o forma deloc mai buna fata de situatia pe care o parasise. Unde gresise?

Am intrebat-o daca era dispusa sa-si analizeze miturile despre Dumnezeu, drept urmatorul ei pas. Daca se afla exact unde trebuia sa fie, iar urmatorul ei pas era sa nu se astepte sa apara cineva în calea ei? Ce ar fi vrut sa faca mai departe? Conversatia mea cu aceasta femeie a fost mult mai complicata decat acest rezumat – dupa cum sper ca va puteti da seama – dar, din fericire, rezultatul a fost ca ea a inteles ca se agata de un „mit disfunctional”, de care era nevoie sa se elibereze. Oriunde s-ar fi mutat, ar fi fost nevoita sa se confrunte cu acel crez. Nu s-a mai gandit ca poate ca s-a mutat în orasul nepotrivit sau ca si-a luat serviciul nepotrivit. Inca se mai gandea ca Universul ii datora „ceva deosebit”, pentru ca isi urmase indrumarea primita. Din fericire, în cele din urma a strapuns Zidul de protectie si s-a eliberat de acel mit impovarator.

Pentru tine:

Calea spirituala este un sir neintrerupt de strapungeri ale Zidurilor noastre de protectie, de inlaturare a miturilor disfunctionale si de dobandire a unei viziuni clare despre cine suntem si despre legile care guverneaza viata. Ea nu are legatura cu gasirea unui drum lipsit de probleme sau a unei cai de a dobandi mai multe lucruri de acumulat. Asta nu te face decat sa-ti doresti si mai multe lucruri. Hranirea acelei fiare nu are sfarsit.

Iata cateva puncte pentru tine, legate de munca ta interioara:

 ·         Daca consideri ca esti pe o cale spirituala, atunci etapele de „purificare, iluminare si uniune” sunt active în viata ta. Asa cum nu poti opri procesul de imbatranire, nici pe ele nu le poti opri. Prin urmare, fii atent la ele. Suntem purificati de frici, de iluzii si de aspectele umbrei noastre. Un proces de purificare se poate manifesta sub forma de dureri repetate de cap, renuntare la dependente, boala, tipare disfunctionale de credinta sau orice alte tipare repetate, ce intrunesc calitatile deZiduri de protectie. Identifica-ti Zidurile de protectie si cerceteaza modul de a razbate prin ele.

·         Spiritualitatea nu inseamna a citi carti de auto-dezvoltare; ea inseamna rugaciune, reflectare asupra alegerilor din viata ta si contemplarea deciziilor morale, etice si intelepte. Viata ta spirituala se refera la accesarea adevarului si nu la indepartarea de el.

 O rugaciune pentru Vindecarea noastra necontenita

 „O, Doamne, atunci cand cobor în adancurile fiintei mele, da-mi o lumanare a Spiritului. Arata-mi lucrurile ascunse, creaturile din visele mele, depozitul de amintiri si rani uitate. Du-ma la izvorul vietii mele si spune-mi natura si numele meu. Da-mi libertatea de a evolua, astfel incat sa pot deveni acel sine, samanta pe care ai plantat-o în mine, la facerea mea. Din adancuri, strig catre Tine, O, Doamne!”.

Din “Prayer at Night: A Book for the Darkness/Rugaciune în noapte: o carte pentru nestiinta”, de Jim Cotter

Ana Nicolai 
Practician de Vindecare Reconectiva si Reconectare
http://reconectarea.com/index.html
Reconnection and Reconnective Healing Practitioner
www.TheReconnection.com

Fila 287 : Calea spre fericirea interioara

Calea spre fericire...

Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe muntele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept). Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume. Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ramana Maharishi tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :
-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, vazand puritatea copilului, i-a zis :
-Tie iti voi arata calea ce duce la fericire. Vino cu mine si fii foarte atent. Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri. Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie. Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.

Primul pas

este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai; acest pas se numeste DEVOTIUNE.

Al doilea pas

este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.

Al treilea pas

este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

Al patrulea pas

este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas

este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas

este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON–VIOLENTA.

Ultimul pas

este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb.

Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT. 

Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret: Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi. Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare…

 

Sursa http://danielroxin.blogspot.com/2012/03/calea-spre-fericire.html

Fila 286 : Buzaul este Schimbarea...un proiect frumos

Actiune de curatire a orasului Buzau, sambata, 31 martie, ora 16.00, intalnire in fata cinema Dacia

O noua actiune sambata, 7 aprilie, aceeasi ora de intalnire, acelasi loc...
      La initiativa unui grup inimos, in orasul Buzau se vor organiza saptamanal diverse actiuni in slujba comunitatii, menite sa ajute la trezirea constiintei colective.Deasemenea este o intalnire saptamanala marti de la ora 18.00 la sediul Fundatiei pentru Tineret de langa sala sporturilor, unde se dezbat anumite teme (sanatate, credinta, iubire, iertare, locuri de muncă, etc) se citesc fragmente de carti spirituale ( Neale Donald Walsh, Paul Ferrini, Osho, Aivanhov, Ioan Muntean, etc.), se vizualizeaza clipuri, filme, documentare, se face meditație de grup pentru Mama Pământ, pentru noi toți într-o atmosferă de bună dispoziție și entuziasm.

     Haideti cu totii, dragi buzoieni, sa incepem sa ne schimbam pe noi insine si sa-i invitam si pe altii sa faca acelasi lucru. E in puterea noastra, e in responsabilitatea noastra, a venit vremea adevaratei schimbari si incetarii de a ne mai lamenta si-i face pe altii responsabili de situatia critica a planetei. A venit timpul sa ne trezim si sa actionam, ACUM, fara a mai amana la nesfarsit sau a dori sa-i vedem pe altii dand mai intai exemplu... Gata cu lasitatea, gata cu letargia, daca ne dorim intr-adevar o lume mai frumoasa pt noi si copiii nostri. Cu totii e nevoie sa dam exemplu, sa actionam ACUM, pe aceasta planeta care cu greu ne mai sustine... Organizati-va in grupuri, impulsionati prietenii, familia, cunostintele, colegii de munca, pe toti cei care sunt dispusi sa asculte. Haideti cu totii sa ne unim, dragostea este in actiune!

Fii si tu schimbarea in orasul tau! Organizeaza un grup, vorbeste prietenilor, cunostintelor, colegilor, tuturor celor care doresc o altfel de lume, a Unimii, a compasiunii, a pacii! Actioneaza ACUM, nu undeva in viitorul apropiat sau departat, e nevoie sa ne trezim la actiune constienta! Gata cu lamentarea, gata cu letargia!
Uniti, actionam ACUM!

Adrian Suschina

Coordonator comunitate Humanity's Team Buzau

http://schimbareabuzau.wordpress.com/

irlanda19992002@yahoo.com

Fila 285 : O poveste despre Capitalism

Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai capitalist! 

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz populației native din Alaska ). 

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde dracu benzinării? Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o miică problemă! Banii! Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele? 

S-a lăsat liniștea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spunce cleor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă! 

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming! 
După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator! 

După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor! 

După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență! 

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?

Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eskimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor! 

Concluzia! 

Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor). 

Nu vă cumpărați produse inutile (și eu am în casă nenumărate cuțite electrice, feliatoare, mixere, mașini facut tăiței, etc!). Nu fiți eskimoși! 
Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele! Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări! Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri! Trăiți sănătos și curat! 


(un eskimos în mică măsură) 
Succes tuturor!

Fila 284 : Pe drumul spre Inimă ( de Elena Cociș )

Traim o perioada in care totul se schimba cu rapiditate. Ceea ce astazi este valabil, maine nu mai e. Suita de evenimente cosmice, care ne-au atins sufletul cu atata frumusete in ultimele zile, a deschis mai larg portile spre noi insine. Pe undeva incep sa cred ca asta este sentimentul de intoarcere acasa: intoarcerea spre noi insine, spre casa sufletului, spre Divinitatea interioara – cea care isi are locasul in Spatiul Sacru al inimii.

Si, desi totul se intampla cu o viteza uluitoare, din cand in cand simt nevoia sa ma opresc din drum si sa asimilez tot ceea ce am invatat sau am trait pana la acel moment. Ating un prag si apoi las lucrurile sa se intample, ca sa-mi pot continua drumul – sa inchei, sa finalizez, sa integrez. O astfel de perioada traversez acum.

Am avut de curand sansa ca, timp de 11 zile, sa fiu langa Drunavalo si echipa lui de mentori si profesori. Nu voi incerca sa povestesc nimic despre aceasta fabuloasa experienta, pentru ca sunt constienta ca nu voi reusi sa o fac in putine cuvinte, mai ales ca sunt lipsita de posibilitatea de folosi si limbajul ochilor, al trupului, pentru a exprima si in alt fel decat in cuvinte, minunile cu care m-am intalnit acolo. Spun asta, totusi, pentru a va atrage catre un tip de traire prin care se caracterizeaza perioada pe care o traversam. Pentru mine, acest eveniment a fost ca un declansator care m-a propulsat intr-o lume interioara, pe care nu mai vreau s-o parasesc. Este ca si cum ma reinventez pentru a nu stiu cata oara. Am convingerea ca oricine poate trai un asemenea moment, indiferent cat de mic si neinsemnat pare evenimentul care-l declanseaza. Doar mintea duala pune etichete. Acum, intre echinoctiu si solstitiu, mai ales ca suntem la inceput de an astrologic, energiile cosmice tocmai asta sunt destinate sa faca: sa creeze, sustina, incurajeze situatii, evenimente, chiar si mici gesturi, care sa ne oblige sa privim spre interior.

Si asta se intampla. Bucuria mea este cu atat mai mare, cu cat constat ca asemenea stari incep sa devina normale, pentru tot mai multi oameni. Introspectia si cautarile interioare devin un mod firesc de a fi. Privind spre cei din jurul meu, am de multe ori impresia ca lumea a amutit, ca nimeni nu mai vorbeste prin cuvinte – desi tot cuvinte folosesc. Pare un non-sens. Nu stiu cum voi explica asta, dar voi incerca. Sunt convinsa ca daca prindeti ideea, puteti constata acelasi lucru, prin experienta proprie. Iar cand veti trai aceasta stare, in interiorul vostru se va produce ceva ce inca nu are nume. Ne percepem unii pe altii in alt mod, mai curat, mai intim mai profund. Simt, aud, vad... cum ceva ne uneste intr-un mod miraculos si tacut. Parca fire nevazute ne tes pe toti intr-un nou tablou – care prinde contur si claritate, zi dupa zi. De exemplu, daca respiri adanc si esti atent la limbajul corpului, simti ca ceva nou se contureaza, o anume stare, un alt mod de fi fericit, linistit, surprinzi – cu alte cuvinte – o alta vibratie. Atentia si intentia reunite in simplul act al respiratiei creeaza un fel de trezie, de revelatie, te duc spre o traire care trezeste copilul interior, care creste bucuria si recunostinta ca traiesti aceste vremuri ce n-au mai fost niciodata, nicaieri in Univers; te simti onorat.

Orice explicatie logica, rationala, devine inutila. Cuvintele au disparut. Daca cineva te intreaba "ce faci", raspunzi ce-ti vine atunci in minte, dar pe undeva, adanc in interiorul tau, raspunsul care ti se pare potrivit ar fi "nu simti, nu vezi, de ce mai intrebi?" Si tu, cel care a intrebat, stii foarte bine ca ai verbalizat un tipar, dar altfel nu stiai cum sa incepi o conversatie. Poate o sa para foarte pretios spus, dar eu cred ca a venit vremea unei comunicari la nivel de spirit – evident, intre cei ce au un anumit nivel de vibratie.

Pe de alta parte, nimeni nu se intelege cu nimeni. Discrepanta este foarte mare. Oricat ai incerca sa te faci auzit, ascultat, sa incerci sa spui ceva chiar important, in interesul aparent al interlocutorului, nu reusesti sa treci de personalitatea lui. Te lovesti ca de un zid. Tiparele se repeta la infinit. In mod clar, traim vremea secerisului. Fiecare o ia pe Drumul sau. Si... orice Drum este un Drum, potrivit fiecaruia. Nimeni nu poate fi trezit din exterior, iar a te privi din interior este o arta, este o maiestrie la care ajungi dupa indelungi cautari. Cand ai ajuns acolo judecata dispare, totul este privit dintr-o alta perspectiva si... cuvintele nu mai au sens, isi pierd intelesul. Evident ca si asta este tot un mod de exprimare – la fel de nefericit ca oricare altul. Inima nu se poate exprima prin cuvant, si ajungem, vrand nevrand, intr-un impas de exprimare. Tot ceea ce ne mai salveaza este metafora, sintagma poetica si simtul umorului, capacitatea de a vedea dincolo de cuvant, de limitarea oricarui tipar, dincolo de aparente.

Pe masura ce constiinta noastra evolueaza, pe masura ce trecem prin proces, este tot mai important sa simtim/stim care este momentul in care trebuie sa spunem stop si sa incercam sa sesizam schimbarile care au intervenit in fiinta noastra. Fara sa lasam lucrurile sa se aseze in noi, fara sa ne intelegem pe noi insine, am face totul superficial si am trece prin viata, fara sa implinim ceea ce ne-am propus prin Programul nostru existential, atunci cand am venit la intrupare.

Largul evantai de sunet si culoare, care ne invata sa traim constient si in acum, ne solicita pe deplin atentia. Imi este clar ca pentru a intelege tot ceea ce ni se intampla, pentru a impamanta energiile noi care ne sunt daruite, avem nevoie de responsabilitate in tot ceea ce facem, de determinare si implicare, dealegeri constiente si, mai ales, de alegeri potrivite cu scopul si contextul, deci luate cu intelepciune simaturitate. Cel mai bun inceput este prin a ne asuma fiecare gest sau gand – chiar daca il consideram minor – fiecare cuvant sau actiune, sa fim atenti la sincronicitati, pentru a le intelege rostul.

Evenimentele cosmice la care am asistat in ultimul timp ne-au schimbat calitatea vietii, ne-au ridicat pe o noua treapta existentiala. Si este doar inceputul. Am mai spus asta de multe ori si iata ca am ajuns aici. Zi dupa zi intervine ceva cu totul nou in exprimarea Vietii pe Pamant, iar fiecare etapa a devenirii este un inceput a ceva mult mai maret decat a fost vreodata. De cele mai multe ori, este foarte greu – uneori chiar imposibil – sa descifram cate ceva din panza care abia se tese, sa incercam sa intelegem, la nivel interior, ce avem de facut pe mai departe si de unde ne vom continua Drumul. Schimbarea, sau noutatea, nu este intotdeauna usor de sesizat, mai ales ca suntem invatati sa vedem viata doar prin ochii mintii duale – care judeca, observa, da verdicte, pune etichete. Pentru a schimba asta si a ne abandona inimii, mai avem doar cativa pasi de facut. Deja este un lucru despre care toata lumea povesteste. Trebuie sa avem rabdare si sa nu mai incercam imposibilul – si anume, sa nu mai cautam sa intelegem totul, sa explicam. Tiparul cu un anumit simptom caruia ii corespunde o cauza spirituala, a disparut. Pana acum, de curand, de cate ori aparea cate un simptom, apelam la o lista cu cauzele spirituale ale bolilor. Acum, trebuie sa avem credinta si increderea ca lucrurile se lamuresc in mod personal, propriu, iar raspunsul adevarat este in noi si numai in noi. Nici in carti, nici in tratate, dar nici in experienta altcuiva. Totul este p e r s o n a l si unic. O intrebare justificata ar fi: Dar, oare, putem descifra acest adevar? Cum facem sa-l vedem? Sau, de unde stii ca ceea ce gandesti este adevarat si nu o creatie a mintii sau a orgoliului?

Da, nu stim inca de fiecare data. Cand vom sti asta, ne vom ilumina. Pana atunci ne testam si suntem testati, invatam. In acest punct am ajuns, acest prag il mai avem de trecut. Pe "formularul" de testare, sunt o gramada de intrebari ajutatoare, cum ar fi: am ranit pe cineva cu atitudinea mea, sunt eu cel care stie ceea ce este bine pentru altul, ceea ce-mi doresc chiar am nevoie?

Sau, raspund cu o alta intrebare. Ce stii despre tine? Ai constiinta in cap, sau in inima? Stiinta a demonstrat ca inima are propriul ei creier. A trai in inima nu inseamna ca lucrurile nu au sens, directie sau claritate. Reflectand asupra unui aspect si ascultandu-ti corpul, punand cu sinceritate o intrebare, daca esti in acel moment in vibratia inimii, ceva din interiorul tau iti spune despre ce este vorba si stii – pur si simplu stii – ce este bun pentru tine, care este sursa unei stari neconvenabile. Procedand asa, cu timpul capeti experienta, incredere in legatura ta cu ingerii, cu ghizii, cu Sinele tau Divin. Sigur, vom avea si esecuri, dar vom invata din ele.

Si mai este ceva care ne poate simplifica drumul. De cate ori avem impulsul de a face ceva, de a avea o reactie, de a exprima un anume tip de dorinta, sa ne oprim pentru o secunda si sa ne intrebam: ce parte din mine ma pune sa fac asta, ma indeamna sa critic, sa judec, sa pun etichete, sa reactionez, cine din mine vrea asta? De fiecare data raspunsul va fi: mintea duala. Inima, energia feminina, stie alte lucruri despre Viata, stie ca fiecare este acolo unde trebuie sa fie, stie ca suntem unici, eterni si ca, in lumile interioare ale fiecarei fiinte, exista adevarul sau.

Pana in data de 4-6 iunie – moment extrem de important in evolutia noastra – Universul revarsa pe Pamant energii din ce in ce mai subtile, cu o vibratie tot mai inalta, pentru a ne pregati, treptat, pentru un nou Ciclu de evolutie. Prin intermediul acestor noi energii, ni se transmit noi informatii, care apoi sunt exprimate si validate prin Viata – cea care, de fapt, ne „vorbeste”. Viata este cea care aduce la suprafata noi paradigme, noi nivele de intelegere, noi forme de cunoastere, este cea care ne spune ca ceea ce credem este sau nu asa. Ea ne ajuta sa stim adevarul, sa intelegem schimbarea si ceea ce se intampla cu noi. Atata timp cat ziua creste, suntem in regatul actiunii. Ies la suprafata adevaruri profunde. Se pun in miscare energii, se intampla lucruri, din ce in ce mai "bizare", pentru ca nu le intelegem.

Noutatea ne va surprinde. Valurile se subtiaza, intalnirea cu lumile nevazute se apropie. Cum sa inteleaga mintea noastra ceva si cum sa nu fim dezorientati, atata timp cat nu am ajuns sa traim in inima?Constiinta noastra este "in mutare": din cap in inima, deci... de unde sa avem mai multe repere? De la ceva ce se misca si se modifica, constant? Perceptiile si trairile noastre sunt tot mai diferite si de neinteles, pentru ca constiinta priveste mereu din alt loc, ca un satelit cu orbita schimbatoare.

Dimineata ne trezim cu o stare de bucurie imensa, iar peste zi acumulam tristete, sentiment de inutilitate sau revolta, vinovatie. Acum suntem impacati cu noi insine si credem ca am depasit perioadele dificile, ca ne-am acomodat cu un nou adevar, iar peste foarte putin timp apare ceva care ne da totul peste cap. Schimbarile de stari, sentimente sau trairi devin absurde si fara sens. Nu stim de unde s-o mai apucam. Totul pare atat de nebunesc, incat cuvintele, din nou, isi pierd valoarea. Oricat ai incerca sa povestesti, nimic nu e de povestit. Sa ne fi intors, oare, de unde am plecat? Nici vorba. Involutie nu exista.

Cu toate intorsaturile prin care Viata ne poarta, sufletul nostru stie ca lucrurile merg spre acolo unde trebuie sa ajungem. Totul este atat de frumos, incat nici nu am vrea sa fie schimbat, chiar daca inca suntem in pline framantari interioare. In adancul fiintei stim ca totul este pe un fagas care se numeste evolutie, salt cuantic, Dimensiunea urmatoare, pregatire si eliberare, implinirea unui Plan.

Si totusi, ca sa fim mai linistiti, ce am avea de facut? Multe si mai nimic! Pe mine ceea ce ma ajuta sa-mi pastrez starea de echilibru, atat cat poate ea fi mentinuta, este cosmoetica – sau, mai precis, reflectarea asupra acestui concept. Ce ne poate face sa vedem un lucru inca invizibil, cu un ochi inca ne nascut? Te si bufneste rasul, dar ce sa faci? Arhanghelii, ingerii, ghizii, helperii si maestrii nostri stau "ascunsi" si ne ajuta de dincolo de val, ne invata cum sa ne pregatim pentru marea intalnire, in timp ce organele noastre de simt spirituale sunt abia imbobocite. Doar intrezarim. Iar noi... suntem inca pe drum, inca urmam indicatoarele. Cum putem intelege ceva – si, mai ales, cu ce instrumente?

Iata cum, incetul cu incetul, Viata ne obliga sa parasim mintea, creierul logic – creat pentru o lume duala – si ne invata, pas cu pas, cum sa atingem Frecventa Geniu si sa traim in inima. Parasim lumea in care exista bine si rau, dar nu am ajuns inca in dimensiunea iubirii, acolo unde nimeni nu poate fi ranit, unde totul se desfasoara intr-o ordine Divina. Cum oare sa ne fie confortabil, in aceste conditii. Este limpede pentru noi toti: trebuie sa avem rabdare, sa avem incredere in noi si in parintii nostri Divini, sa nu lasam sabotorul din noi sa mai detina controlul. Daca intelegem de ce si ne cunoastem miza, daca scopul nostru este clar stabilit, trecem cu bucurie prin orice. Starea de bucurie interioara ne spune ca suntem acolo unde trebuie sa fim. Celelalte stari sunt doar semnale de alarma, momente de test si de invatare. Sunt normale si firesti, atata timp cat mai suntem in procesul de pregatire.

Schimbarile de stari, provocarile si situatiile pe care le mai avem de depasit, tot ceea ce ni se intampla are un scop mai presus decat ne putem inchipui. Daca constientizam si vrem, putem invata de la maestrul nostru interior, cum sa facem fata acestor timpuri. Si..., pana atunci, apelam la orice "instrument" energetic pe care l-am testat candva. Orice este bun, pentru ca nimic nu mai este bun. Sa fim constienti ca ceea ce facem ca sa ne descurcam pe moment este doar un ajutor, un pansament aplicat printr-o metoda pe care am invatat-o candva si ne-a fost utila, sau una pe care abia acuma o testam. Eu am o vorba: cand ia casa foc, chemi pompierii. Nu trebuie sa mai cream drame, sau sa ne mai identificam cu personajele pe care temporar le interpretam, ori sa mai lasam subpersonalitatile sa detina controlul.

Solutia adevarata este TREZIREA CONSTIINTEI. Daca investim in noi, daca lasam virtutile Divine sa ne inunde fiinta, daca vom face efortul de a intelege ceea ce ingerii ne transmit, nu vom mai avea nevoie de nimic. Curand lucrurile se vor linisti – sau cel putin asta speram cu totii.

Doar ca, evolutia este un proces. Accelerat sau lent, tot proces este, deci presupune timp, implicare, responsabilitate si responsabilizare, blandete si intelepciune, liniste si echilibru.

Pe curand.  

Elena Cocis, www. elenacocis.ro  

Cei care-si doresc aprofundarea acestor teme si aleg sa participe la workshop-ul din aceasta saptamana al Elenei Cocis, consultati

http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/4738

Fila 283 : Construim o lume noua

Salutari de Acasa

Venim cu o energie incredibil de reconfortanta. Am patruns pe taramul asteptarilor voastre, vazand ca sunteti in cautarea raspunsurilor, indrumarii sau a unui imbold in directia potrivita – un imbold care sa va aduca validare si sa va confirme ca faceti exact ce trebuie sa faceti. Sa va explicam mai intai ca, de acum inainte, viata voastra se va desfasura fara o parte din aceasta validare.

Este foarte greu pentru voi sa va validati calea numai cu un singur pas, dar cu cat mai departe mergeti pe cale, cu atat va veti obisnui mai usor cu capacitatile voastre creatoare. Despre asta este vorba. Dorim sa va aducem astazi in atentie, o imagine a voastra vazuta dintr-o alta perspectiva – una pe care nu ati mai luat-o in considerare pana acum. Aceea a trecerii voastre prin diferite nivele a ceea ce noi numim omenire.

Pe parcursul istoriei voastre, ati trecut prin multe evolutii, cea de acum avand insa mai multe nivele diferite. Acest proces evolutiv anume, pe care il traiti acum, nu implica numai fiinta voastra fizica, deoarece ati ajuns pentru prima data intr-un punct in care purtati mai mult din propriul suflet si din Lumina voastra. Sunt schimbari care se petrec chiar acum, in fiziologia voastra, deoarece aceasta incepe sa se transforme la anumite nivele cu care nu sunteti familiarizati. Nervul vag va deveni foarte important pentru multi dintre voi, pe masura ce veti incepe sa intelegeti ca este legat de interactiunea voastra cu restul lumii. Prin intermediul acestui nerv, corpul fizic simte alte spirite si emana, in acelasi timp, propriul suflet, in vederea realizarii de conexiuni.

Atingerea unor noi inaltimi, prin intermediul nuantelor armonice

Ati discutat astazi, aici, despre a indeparta voalul si despre a vedea conexiunilor pe care le aveti unii cu ceilalti. Dorim sa vorbim si despre armonie, pentru ca aceasta va reprezenta unul dintre elementele cele mai importante cu care oamenii vor trebui sa invete sa lucreze: armonia energetica. Asadar, cum se pot armoniza doua energii? In primul rand, sa revenim si sa va descriem ce consideram noi ca este armonia, astfel incat sa puteti intelege acest concept. Daca loviti repetat doua note foarte apropiate, pe claviatura unui pian, veti canta „Valsul Puricilor”(care este tolerabil dar agasant). Asta se intampla pentru ca avem de-a face cu doua note care sunt atat de apropiate, incat nu se intalnesc la intervale regulate, adica nu se sustin una pe cealalta. Ele sunt doua note unice, care insista sa fie total diferite una fata de cealalta. Doar atunci cand te muti la o distanta confortabila pe claviatura, poti sa canti ceea ce se numeste un acord, in care doua note se suprapun la intervale regulate. Nu numai ca se sustin una pe cealalta, dar pot crea impreuna un al treilea ton pe care il auziti ca fiind armonic. Este ceva magic, atunci cand ascultati muzica si aceasta va aduce atat de multe armonici si nuante. In acorduri puteti auzi combinarea a trei note aflate in armonie. Prima nota, initiala, reprezinta prima parte a armonicei, a doua o complimenteaza pe prima si a treia este rezultatul pe care il auziti. Ceea ce incercam sa va spunem este ca urechile voastre pot auzi numai anumite note. Exista niveluri superioare de nuante ale armoniei, pe care voi nu le puteti auzi dar noi putem. Exista niveluri superioare ale armoniei, care au o raza de actiune mult mai ampla decat ati avut voi, ca indivizi, ocazia sa experimentati – si, din aceasta cauza, armonia devine atat de importanta pe aceasta planeta, acum.

Durerea – Schimbarea rolului

Dupa ce v-am explicat ce inseamna armonia, sa va mai spunem cate ceva si despre incercarile care stau in calea obtinerii armoniei, acolo unde va aflati voi acum. Sa observam o trasatura umana, care v-a insotit pe fiecare dintre voi, iar si iar. Este cunoscuta ca reprezentand unul dintre principalii factori motivationali ai intregii omeniri. Despre ce este vorba? Despre durere, despre ceea ce voi traiti ca fiind durere – iar ea constituie o motivatie foarte mare. Ati folosit-o pe planeta Pamant, iar si iar, fie pentru a face, fie pentru a nu face anumite lucruri. Daca va uitati la vietile voastre, multe dintre structurile voastre zilnice sunt facute pentru a evita o anumita durere. Atunci cand incepeti sa inlaturati voalul si incepeti sa vedeti in cat de multe feluri sunteti conectati, prima lectie pe care o descoperiti este aceea ca durerea e traita in colectiv. Prin urmare, se poate sa simti durere, fara ca ea sa iti apartina pentru ca durerea este numai un purtator temporar al unui dar. 

Gasiti darul pe care il poarta si durerea nu va mai fi necesara, putand fi eliberata. Exista de fapt frumusete, in intunecimea ei. Deoarece traiti intr-un camp al polaritatii, ati ajuns sa va obisnuiti sa judecati totul ca fiind bun sau rau. Va spunem, dragilor, ca nu exista nici bine si nici rau. Totul este undeva la mijloc, in functie de locul unde vreti voi sa il asezati, la un moment dat. Ce va cerem noi, este sa gasiti frumusetea din intuneric – chiar si in durerea pe care inca o purtati sau o simtiti.

Fiecare aveti o durere a vietii, pe care o purtati cu voi. Unii dintre voi au rezolvat-o, dar ea a ramas inca bine asezata in partea dulce-amaruie a inimii voastre. Durerea reprezinta o motivatie imensa in viata. Ganditi-va numai la omenesti de exprimare a creativitatii, cum ar fi muzica, poezia sau filmele. Multe dintre ele sunt scrise pornind din durere, din experiente dureroase sau neobisnuite, prin care va este dat sa treceti. Ce va cerem noi este sa va pregatiti pentru acest nou nivel pe care se gaseste omenirea, acum – si sa nu asteptati sa va confruntati cu toate elementele schimbarii, deodata. Uitati-va mai indeaproape la buna durere care a facut parte din viata voastra pana acum si care v-a motivat intr-un fel sau v-a modificat, in permanenta, directia. Chiar daca am putea sa o scoatem din voi acum, voi tot nu i-ati da drumul, pentru ca ati platit-o atat de scump, incat asta o face cu adevarat foarte valoroasa in ochii vostri. Gasiti o cale de a-i multumi durerii. Daca ati recunoaste beneficiile ei, ati trece cu bucurie, prin experienta respectiva – asa cum o face spiritul, de cele mai multe ori. Omenescul din voi sau reactia animalului cu care v-ati contopit sunt cele care repeta, iar si iar, anumite tipare, atunci cand se afla in cautarea succesului, pe diferite nivele.

De multe ori, atunci cand treceti de la un nivel la altul, adevarul vostru se transforma in directia unei mai bune intelegeri. Asa apar multe dintre schimbarile pe care intreaga omenire le va avea de analizat, in cautarea raspunsurilor. Cel mai important este sa nu uitati faptul ca voi sunteti cei care construiesc un Pamant nou, umplut cu vibratiile si particulele de praf pe care le-ati adunat cu totii. Ochii vostri sunt deschisi si nu e nevoie decat de intentia voastra, de dorinta exprimata ca gand. Acele particule se vor aduna intr-un mod magic – si astfel, veti crea un Pamant nou, pe care sa traiti. Inseamna asta ca veti trece pe alta planeta? Nu. Se va intampla chiar aici. Intrebarea pe care v-o punem este: sunteti gata sa pasiti pe acest Pamant? Sunteti gata sa fiti deplin responsabili de gandurile voastre? Sunteti gata sa fiti creatorii propriului destin? Sunteti gata sa indepartati voalul? Toate acestea se intampla acum. Cu fiecare treapta pe care o urcati, oamenii indeparteaza, in colectiv, o mica parte a voalului, indiferent de latimea de banda pe care se afla. Indiferent daca sunteti in gama vibratiilor superioare sau in zona vibratiilor celor mai joase de pe planeta Pamant, de acum inainte va miscati cu toti impreuna – si asta functioneaza. Va miscati mai repede decat viteza iubirii. Va miscati cu toata sinceritatea, mai repede decat a putut sa anticipeze, oricare dintre cei aflati de partea aceasta a voalului.

Filtrele exterioare au fost indepartate

Pe tot globul, la diverse nivele, multi incep sa atraga atentia cu cererile lor pentru o lume mai buna, deoarece aceasta evolutie nu are loc numai in domeniul spiritualitatii. Ea atinge fiecare persoana. Exista momente in care e necesar chiar sa calatoriti pe un val de energie, care ii poate ajuta pe toti oamenii de pretutindeni, sa isi modifice si sa isi schimbe vibratia, in scopul atingerii nivelului urmator. Lucrul acesta se intampla acum, sub forma a ceea ce voi numiti virus gripal. Astfel se pot deschide rapid posibilitati noi pentru multi oameni. Cand treceti printr-o astfel de boala, nu mai sunteti aceeasi persoana. De ce? Este foarte simplu. Vibrati in mod diferit. Asta inseamna ca fiecare boala va va conduce cu un nivel mai sus? Nu, inseamna ca boala face, pur si simplu, parte din procesul vostru. Boala nu este intotdeauna un semn ca e ceva in neregula, cu toate ca, in general, oamenii tind sa creada ca asa este. Trebuie sa intelegeti ca sunteti vindecatori. Multi dintre voi ajuta alti oameni sa faca pasii necesari si sa se adapteze la aceasta energie noua, sa traiasca in aceasta energie si sa o foloseasca zi de zi. Acesta este cel mai intelept sfat pe care putem sa vi-l putem da voua, Vindecatorii Luminii – sa nu uitati, sa stiti ca va aflati aici, pe Pamant, cu un scop. Este la fel de important si sa fiti constienti de faptul ca aveti tot ce este nevoie pentru a va face lucrarea.

Re-echilibrarea ego-ului

Multi dintre voi veti fi chemati intr-un loc nou sau va veti trezi, brusc, fara sprijinul pe care il aveati inainte. Va veti intreba cu ce ati gresit si de ce nu sunteti sustinuti de univers. Stiti ca spiritul vostru este acolo, puteti simti directia si energia lui, dar nu puteti intotdeauna sa il acordati cu propriile miscari si emotii. Armonia – cum sa va armonizati cu altcineva? Este usor pentru Pastrator sa se uite si sa vada ca a cunoscut, de fapt, absolut toate aceste fiinte – pe multe dintre ele, timp de multe vieti la rand. Dar nu e usor sa isi aminteasca asta, atunci cand nu suntem cu el. Este un voal tipic, care va opreste sa va reamintiti rolul – si atunci, inlocuiti acest rol, construind ceva numit ego.

Ego-ul reprezinta sentimentul vostru de sine. Este sentimentul separatiei si nu al unitatii. Din cauza acestui sentiment al separarii si din cauza identitatii voastre ca fiinta umana, multi dintre voi credeti ca ego-ul trebuie sa se restranga. Veti avea intotdeauna nevoie de ego – dar, atunci cand evoluati, e nevoie ca el sa se echilibreze. Aveti nevoie de acest mod de sustinere a sentimentului de sine, pentru a putea pretinde ca sunteti oameni.

Foarte simplu spus, intelegerea de baza a energiei voastre va deveni diferita. Inapoi la durere, pentru un moment. Care este cea mai mare durere pe care o poate suferi un om? Ei bine, va putem spune ca Pastratorul si-a rupt multe oase la viata lui. A suferit multa durere, dar nicuna nu se compara cu durerea emotionala pe care simtit-o, atunci cand a trebuit sa isi schimbe perceptia legata de ceea ce este ego-ul sau. Vom repeta. Voi construiti aceste structuri numite ego, pentru a va gazdui identitatea ca fiinta umana. Apoi, cand simtiti o unda emotionala, cand cineva va dezamageste, va raneste sau va reflecta imaginea, cu atata acuratete incat va permite sa va vedeti, cu adevarat, propriile defecte, ideea voastra de ego se fisureaza si asta doare pana in strafunduri. Asta este cea mai mare durere. Daca acum armonizati durerea si cautati frumusetea in durere, va spunem sa faceti acelasi lucru si cu ego-ul. Gasiti-i frumusetea. Nu este nevoie sa scapati de el, pentru ca este parte din voi. Daca puteti sa va construit un ego flexibil, puteti evolua. Intelegeti ca, pana la urma, nu e vorba despre voi, deoarece problema cu ego-ul este aceea ca pare sa aiba propria lui viata. De multe ori poate fi atat de mare, incat pur si simplu blocheaza restul lumii. Sunteti familiarizati cu aceasta paradigma si multi dintre voi intreaba: „Este oare ego-ul meu prea mare, astazi?” Gasim asta foarte caraghios, pentru ca daca ati avea intr-adevar o asemenea problema, nu v-ati mai pune intrebarea. Realitatea este ca ego-ul are nevoie sa fie echilibrat in ambele directii. Nu poate fi prea sus, dar nici prea jos – si asta este una dintre cele mai mari provocari pe care le vedem. Gasiti-va echilibrul, in punctul in care va puteti ridica si va puteti declara valoarea.

Impartasiti acest mesaj pe care l-ati adus cu voi de Acasa si pe care il puteti transmite, fara sa va afectati ideea de ego. Acesta este un element pe care trebuie sa il reconstruim pe planeta Pamant, pentru ca oamenii sa poata face pasul urmator si sa traiasca astfel, ca fiinte care si-au asumat puterea. Nu trebuie sa fie o expansiune a ego-ului, ci o completa reasezare a acestuia. In loc ca ego-ul sa fie o structura rigida, lipsit complet de flexibilitate, veti putea acum sa intampinati oamenii care vin in viata voastra, spunand pur si simplu: „Imi place efectul pe care il ai asupra mea. Voi incepe sa caut frumusetea.” Acesta este un element comun – acea piesa pe care fiecare dintra voi ati adus-o de Acasa. Nu sunteti creaturi ale planetei Pamant... sunteti aici doar intr-o scurta vizita. Daca va putem ajuta sa va reamintiti de unde veniti cu adevarat, va veti reaminti si micile giumbuslucuri si reguli pe care le-ati stabilit, astfel incat sa puteti juca acest joc.

Schimbarea regulilor

Dragilor, regulile se schimba si voi sunteti cei care le schimba. Va cerem sa va faceti auzita vocea. Sa insemne asta ca voi sunteti singura voce sau ca aveti toate raspunsurile corecte? Voi creati o lume noua. Este nevoie de contributia voastra si, daca atunci cand veti incerca pentru prima data sa va faceti auziti, veti simti durere, primul lucru pe care il aveti de facut este sa va dati voie sa o simtiti. Lasati-o sa se reverse asupra voastra, ca un val si traiti-o deplin, pentru ca ea poarta un dar. Gasiti darul – si durerea se va transforma. Gasiti echilibrul in propriul ego, descoperind unde doare. Intrebati-va: ”Care este nucleul dur, rigid al celui care cred eu ca sunt?” Daca puteti, permiteti-le acestor ganduri sa vina si incorporati-le, pe masura ce inaintati in viata. Acest lucru va va permite sa va bucurati mai mult, fiind capabili sa va miscati dintr-un loc in altul si sa va jucati oriunde va place. Of, lucrurile devin prea serioase aici, asa ca vom merge dincolo sa ne jucam putin. Cam asta e ideea a ceea ce se va intampla. Voi raspanditi Lumina, cu fiecare ocazie pe care o aveti. De fiecare data cand zambiti, de fiecare data cand rostiti un adevar din inima, ochii vostri stralucesc si Lumina patrunde in tot ce va inconjoara.

Ati atins mai multe inimi decat veti sti vreodata si multi dintra voi de-abia acum incep. Este o lume noua, cea pe care voi ati creat-o. Va spunem asta si pentru ca multi dintre voi au luptat atat de mult, incat asteapta un moment in care viata sa devina mai usoara. Va spunem, dragilor, ca partea grea a trecut si ati reusit! Tot ce aveti acum nevoie este sa va modificati asteptarile. Bucurati-va de calatorie, dragilor, pentru ca sunteti creatori de miracole, dincolo de puterea voastra de intelegere si creati miracole, in fiecare moment.

Ne face o deosebita onoare sa va cerem sa va tratati unul pe celalt cu respect. Ingrijiti-va unii de ceilalti, cu fiecare ocazie pe care o aveti si deschideti-va usa unii altora. Chiar functioneaza. Amintiti-va ca este un joc nou, cel pe care il jucati – si jucati-va frumos impreuna.

Espavo. Grupul Lightworker.com