Părinţii te-au învăţat să te faci văzut, dar nu şi auzit. Află cine eşti cu adevărat dacă vrei să-ţi trăieşti viaţa, nu doar să-ţi câştigi traiul!
Fiecare suflet este un Maestru. Neale Donald Walsch
Cine ne învaţă să fim noi înşine?
«Nu prea suntem învăţaţisă fim noi înşine», spunea Rene de Lassus. Intr-adevăr, părinţii ne învaţă adesea să ne facem văzuţi, «să dăm bine«, dar din păcate nu şi auziţi. În încercarea de a-i transmite puiului lor regulile sociale, ei acordă mai multă importanţă acestora decât nevoilor şi opiniilor copilului. El învaţă astfel să îşi reducă la tăcere vocea interioară care e semnul distinctiv al mersului lui în viaţă, să nu-şi mai asculte adevărul propriu. Devenit adult, însă, el va trebui să-şi re-trezească atributele specifice şi să le afirme în lume. Dar cum?
In procesul anevoios al educaţiei tendinţa este adesea de a atrage atenţia asupra neajunsurilor copilului, asupra a ceea ce nu face, nu ştie sau nu poate el, decât asupra a ceea ce face, ştie, poate. De aceea se conturează tot mai mult nevoia unei educaţii la modul afirmativ care să încurajeze exprimarea talentelor şi înclinaţiilor copilului.
Cercetările din ultimele decenii din domeniul psihologiei accentuează că nu există o singură inteligenţă după care să categorisim elevii, ci inteligenţe multiple. Este necesar să ţinem cont de aceasta şi să ghidăm tinerii în direcţia a ceea ce le este specific, mai curând decât să îi punem pe un pat al lui Procust.
În rând cu lumea sau în acord cu tine?
Ne petrecem anii copilăriei şi adolescenţei învăţând cum să fim „în rând cu lumea”. Odată deveniţi adulţi însă, ni se cere să fim noi înşine. În cele mai multe profesii cu cât eşti mai tu însuţi, cu atât eşti mai apreciat. Acest paradox naşte confuzie în minţile atâtor copii deveniţi adulţi şi la rândul lor părinţi.
Ce înseamnă să fim noi înşine?
Înseamnă să ne cunoaştem şi exprimăm unicitatea în raporturile cu ceilalţi, respectând în acelaşi timp dreptul lor la propria lor viziune despre lume. Înseamnă să ne asumăm propriul adevăr şi să îl afirmăm în lume, fără ca prin aceasta să încălcăm adevărul altcuiva.
Uşor de zis, nu totdeauna la fel de uşor de făcut.
Mai înseamnă să ne conştientizăm calităţile şi să le transpunem în faptă. Limitele trebuie asumate şi prelucrate, nu negate, nici reprimate. Acesta este procesul numit de psihologul umanist Abraham Maslow auto-actualizare. El o considera cea mai înaltă dintre nevoile umane şi o plasa în fruntea piramidei trebuinţelor umane.
Cu alte cuvinte, după ce toate dorinţele s-au împlinit rămâne nevoia de a fi eu însumi, de a scoate la iveală calităţile de care dispun şi – chiar mai mult, după cum aveau să spună urmaşii lui Maslow – nevoia transpersonală de a găsi acel EU divin, scânteia de spirit care ne defineşte ca existenţă, conştiinţă şi fericire pură.
„Un muzician trebuie să facă muzică, un artist trebuie să picteze, un poet trebuie să scrie, dacă vor să fie împăcaţi cu sine. Ceea ce un om poate fi, aceea trebuie să fie. Aceasta este nevoia pe care o numim auto-actualizare… ea se referă la dorinţa omului de împlinire, adică la tendinţa de a deveni ceea ce este de fapt în potenţialul său: a deveni tot ceea ce poate deveni…”, spunea Abraham Maslow.
Aceasta pentru că fiecare dintre noi aduce în lume ceva ce nimeni altcineva nu poate exprima. Şi pentru a simţi că ne trăim cu adevărat viaţa este esenţial să aflăm care e darul nostru unic: ceva la care suntem foarte buni şi care aduce celorlalţi un folos, o valoare constructivă. Cu alte cuvinte, plusul cu care fiecare contribuie la Întreg.
Nu e nevoie să fii un mare erou sau o celebritate. Ci doar să conştientizezi şi să exprimi unicitatea sufletului tău. Dincolo de toate rănile pe care ţi le-a produs viaţa, dincolo de toate măştile pe care le-ai adoptat, ai un dar pe care eşti dator (faţă de tine) să îl împărtăşeşti celorlalţi.
Cum pot şti cât de auto-actualizat sunt?
Iată cele mai importante criterii, descrise chiar de Maslow. Poţi afla cât de bine ţi-ai „conturat” propria identitate parcurgând lista de calităţi de mai jos şi bifând ceea ce te caracterizează. Oamenii auto-actualizaţi se recunosc după următoarele trăsături:
üSe definesc mai mult prin ceea ce sunt, decât prin ceea ce au. Sunt fericiţi şi împliniţi, pentru că împlinirea lor sufletească depinde mai puţin de ce e în exterior.
üSunt realişti şi nu se tem de necunoscut, pe care îl tratează chiar cu o vie curiozitate
üAu o abilitate superioară de a raţiona şi de a simţi adevărul.
üAu o înţelegere superioară a naturii umane. Acceptă propria fiinţă, pe ceilalţi, împrejurările şi lumea ca întreg aşa cum sunt. Sunt deschişi să înveţe de la oricine.
üSunt prietenoşi dincolo de toate stereotipurile ce mai apar în interacţiunile umane. Caută dreptatea pentru toţi. Sunt orientaţi spre a găsi tot ce e mai bun în oameni şi în circumstanţele cu care se confruntă.
üSunt spontani şi nu au inhibiţii inutile.
üPot rămâne singuri fără a se simţi singuri. Le place solitudinea şi intimitatea mai mult decât majorităţii oamenilor şi tind să fie detaşaţi de aşteptările impuse din exterior asupra lor.
üSe ghidează în principal după simţul lor interior. Nu le place să înghită informaţiile gata digerate.
üSunt autonomi şi independenţi în viaţă, ca şi în gândire. Rezistă conformismului şi prejudecăţilor. Morala lor este una dictată din interior, nu admit să li se servească idei de-a gata. Îşi determină singuri comportamentul şi le place să-şi formeze propriile păreri asupra oamenilor şi evenimentelor.
üAu o inteligenţă emoţională înnăscută şi nu simt nevoia să se învinovăţească sau să se ruşineze de ceva. Tind să fie senini, caracterizaţi de o lipsă a îngrijorării. Au iniţiativă, sunt responsabili şi-şi controlează comportamentul în mod armonios.
üMunca lor se leagă de ceea ce se pricep cel mai bine să facă şi le şi place cel mai mult, de aceea ei o percepe adesea ca pe o joacă. Dorinţele lor sunt în perfect acord cu raţiunea.
üTrăiesc clipa, se bucură de viaţă. Le place să simtă că vibrează cu viaţa. Experienţele la vârf (care presupun pătrunderea în supraconştient) le sunt familiare.
üSunt conştienţi de unicitatea lor înnăscută pe care o manifestă în tot ce fac. Sunt creativi, originali, dezinhibaţi şi valoroşi, datorită percepţiei lor rapide a ceea ce este real şi adevărat.
üAu un simţ sănătos al umorului, mai curând unul filosofic decât agresiv. Ei pot râde de ei înşişi, dar nu fac glume care să-i rănească pe ceilalţi.
üCaută permanent dezvoltarea personală. Sunt conştienţi de scopurile lor fundamentale în viaţă şi se dedică pentru împlinirea lor, atât pentru beneficiul lor, cât şi pentru a-i servi pe ceilalţi.
üRelaţiile lor intime cu persoanele pe care le iubesc tind să fie foarte profunde, sincere şi durabile.
üCaută întotdeauna întregul: sunt capabili să unifice păreri opuse într-o a treia, o sinteză de nivel superior, astfel încât forţele opuse nu mai apar a fi în conflict.
üAu o demnitate bine conturată pe care şi-o păstrează chiar şi în mijlocul confuziei sau situaţiilor nefericite de viaţă, rămânând în acelaşi timp obiectivi.
ü Sunt o combinaţie fascinantă de trăsături copilăreşti şi de înţelepciune pătrunzătoare la esenţa
lucrurilor.Sunt mai maturi decat cei care se considera maturi prin atitudini si mai copilarosi decat copiii insasi.
"Sunt atat de multe aspecte ale corpului vostru fizic, care nu necesita gandire sau efort. Nu trebuie sa ii amintiti inimii voastre sa bata, muschilor sa lucreze, atunci cand vreti sa va ridicati si sa mergeti, ochilor sa vada, atunci cand doriti sa priviti lumea din jurul vostru, urechilor sa auda, sangelui sa curga sau plamanilor sa respire din nou. Toate acestea sunt facute pentru voi. Imaginati-va cum ar fi viata voastra, daca ar trebui sa va reamintiti toate aceste lucruri, astfel incat ele sa se poata intampla. Nu ati mai putea sa va concentrati la nimic altceva. Respiratia – care reprezinta cel mai important element al supravieturii voastre fizice – va mai este o grija permanenta. Si astfel, voi puteti lucra cu Spiritul pentru a va materializa toate nevoile.
Functiile importante ale corpului fizic au fost proiectate sa functioneze fara atentia voastra, astfel incat sa va puteti concentra asupra altor aspecte ale calatoriei voastre. Acesta este un exemplu al modului in care lumea materiala vi se poate materializa fara efort. Si, cu toate acestea, inca va mai faceti griji despre ce se va intampla intr-o zi sau alta. Atunci cand va concentrati asupra trecutului sau asupra viitorului si nu asupra momentului prezent – care este cel in care are loc urmatoarea voastra respiratie – ignorati exemplul dat de modul in care Spiritul actioneaza in viata voastra. Iubirea neconditionata se gaseste in aerul pe care il respirati, care va este pus la dispozitie fara efort, de catre Pamant si de toate elementele care lucreaza impreuna, pentru a se asigura ca aveti intotdeaua suficient aer sa respirati – precum si de corpul vostru, care isi aduce aminte de fiecare respiratie in locul vostru.
Va faceti griji de unde va veni urmatoarea gura de aer? Sigur ca nu. Intr-atat de lipsita de efort poate fi realitatea voastra. Dupa cum nu va ganditi daca va veti reaminti sa respirati data urmatoare, sau daca veti avea aer sa respirati, tot asa puteti sa eliberati grijile legate de raspunsul la toate nevoile, atunci cand recunosteti modul in care Creatorul va furnizeaza tot ceea ce va trebuie, cu o abundenta fara limite, pe masura ce va schimbati preocuparea de la griji, indoila si frica, spre acceptarea faptului ca intotdeauna este destul din toate. Iar la respiratia urmatoare, amintiti-va ca ea va este furnizata, din abundenta, de un Creator care va iubeste fara masura. Respirati cu intentie, din plin si complet, stiind ca iubirea Creatorului este in fiecare gura de aer pe care o trageti in piept si ca, dupa cum aerul pe care il respirati este furnizat fara efort, la fel este rezolvata fiecare nevoie pe care o aveti, atunci cand va aminti ca viata este o calatorie spirituala, care se desfasoara pe un plan material, in care tot ce aveti nevoie va este disponibil."
Ce frumos o spune Iisus. Dar este bine să înţelegem ce ne spune. Când spune că este „viaţa” trebuie să înţelegem distincţia dintre a trăi şi a fi viu. Distincţia apare clar când îl îndeamnă pe ucenicul care-şi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Abia atunci când trăim în prezent suntem şi vii. Motivul pentru care îi dă acest îndemn este pentru că deşi pe vremea lui oamenii sunt mai naturali abia reuşesc să trăiască în medie în prezent cca 3 %.
Şi epigenetica ne confirmă aceasta, arătându-ne că „trăim cu adevărat” numai în prezent. În restul timpului, când suntem în trecut sau în viitor, rulează prin mintea noastră scenarii, ca în somn.
Starea de a fi viu este foarte importantă pentru că mulţi trăim multe vieţi fără a reuşi să fim şi vii. Când îi spune lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să se nască a doua oară spune că trebuie să trecem de la trăirea în trecut şi în viitor la trăirea în prezent, să redevenim vii.
Când ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne dă acelaşi îndemn cu alte cuvinte… Copiii sunt cu jocul lor nu-i preocupă nici ce s-au jucat înainte nici ce se joacă după ci ceea ce se joacă în acel moment şi prin aceasta sunt bine în prezent şi bine în legătură cu Dumnezeu şi cu puterile divine. Nici în vorba dulce românească nu se poate spune nici „Dumnezeu a fost” nici „Dumnezeu va fi” ci numai „Dumnezeu este”…
Faptul că este posibil să devenim tot mai vii îl observ şi la cei cu care colaborez.
Este important, pentru cei care au nevoie de aceste confirmări, că şi ştiinţa reuşeşte să confirme tot mai mult adevărul celor transmise de Iisus.
Se repetă mult că suntem păcătoşi şi acest cuvânt ne apasă greu pe mulţi. Pentru a ne putea elibera de povara aceasta trebuie să înţelegem că la origine cuvântul păcat înseamnă separare de Dumnezeu. Ceea ce ne separă sunt credinţa puţină, grijile, compătimirile, judecăţile, ataşamentele, neacceptările, nemulţumirile… şi ceea ce avem de făcut este să ne curăţim sufletul de ceea ce ne separă de Creaţia Divină şi Dumnezeu…
Când Iisus ne spune că este Calea ne arată că avem nevoie de o cale pentru a ne apropia de Dumnezeu. În starea actuală dacă ne-am putea conecta direct cu Tatăl efectul ar fi mult mai puternic decât dacă ar fi conectată direct la fulger instalaţia electrică de la o casă. Din acest motiv căutăm să primim ceea ce trebuie să primim de la Tatăl prin intermediari. Pe măsură ce ni se curăţă sufletul primim tot mai mult direct la Tatăl ceea ce avem de primit.
Iisus este cea mai importantă cale directă de a ne reconecta cu Tatăl. Sunt şi alte căi importante de a ne reconecta cu Tatăl: Zamolxe, Buda, Mahomed… Fiecare maestru spiritual este la rândul lui o cale…
Şi cei cu care colaborez se înalţă pe o cale directă … Cât poate urca şi primi depinde de fiecare … Şi lucrările scrise pe hârtie sau cele prezentate pe blog sunt canale prin care ajunge armonia divină la cei care le citesc. Când, citind articolele postate pe blog, ne simţim uşori aceasta ne arată că sufletul se curăţă şi se îmbunătăţeşte legătura sufletului cu Creaţia Divină şi Dumnezeu. Mulţi, în funcţie de sensibilitatea fiecăruia, simt când citesc şi căldură; aceasta e percepţia puterii divine care vine să ne facă bine şi să ne dea putere. Şi se simte, mai frecvent, mai multă căldură unde e nevoie de mai mult ajutor.
Vizionarea terapiei colective de la Telecomed Iaşi din 2008 postată pe blog la „videoclipuri” ne poate ajuta şi mai mult. Datorită acumulării dizarmoniilor din gânduri, vorbe şi fapte dea lungul timpului, ne putem asemăna şi cu o conductă înfundată de nămol. Aşa cum prin această conductă nu poate trece apa armonia divină ajunge greu la noi. Pe măsură ce ni se curăţă sufletul armonia divină poate ajunge tot mai uşor să ne facă bine şi prin intermediul nostru se duce mai departe să facă lucrarea Tatălui. Mulţi dintre cei cu care colaborez, văd cum devin mai sănătoşi şi li se luminează viitorul şi celor apropiaţi lor, fără ca ei să se preocupe în mod special de aceasta… fiecare devine la rândul lui o cale tot mai deschisă pe care vine armonia Tatălui să-ţi facă lucrarea…
