Fila 232 : Trairi diferite, acelasi decor...

Doua neveste, povestind despre seara de dinainte:
Prima:
- Aseara a fost cumplit! A venit al meu acasa, obosit, a bagat iute in el 2-3 sarmale,a profitat de mine 2 minute si s-a culcat.
Cealalta:
- Aseara a fost una din cele mai minunate seri din viata mea. Am ajuns acasa de la munca, el ma astepta cu lumanari aprinse. M-a scos la restaurant, unde am mancat grozav si am baut sampanie. Am venit acasa pe jos, intr-o plimbare romantica, ne-am iubit o ora intreaga si apoi inca o ora am stat la povesti, ca pe vremuri...


Cei doi soti, povestind despre seara precedenta:
- Aseara a fost super! Am ajuns acasa de la carciuma, rupt de foame. Am ras niste sarmale extraordinare facute de nevasta-mea, i-am tras-o iute sa ma descarc si am dormit ca un prunc!!
Celalalt:
- Nu-mi aminti de seara de ieri!!
Ajung rupt de oboseala acasa, sigurantele arse. Aprind niste lumanari, sa vad ceva. Vine nevasta-mea, ii zic sa incalzeasca mancarea, dar cuptorul electric nu merge. O scot la restaurant, si mancam ceva, dar ea isi comanda si sampanie. Raman fara bani de taxi, asa ca la toata oboseala mea, mergem pe jos vreo ora pana acasa. Acolo, are chef de "smecherii", dar la nervii pe care-i am, eu nu am chef de nimic. Se chinuie si ma "mangaie" vreo ora pana reuseste ceva. Si colac peste pupaza, dupa aia a trebuit s-o mai ascult inca o ora cum si-a petrecut ea rahatul asta de zi la lucru !!


==================================================================================
    Interiorul creeaza exteriorul.Starea de bine interioara se reflecta in tot ceea ce facem.Inteleptii ne-au indemnat intotdeauna spre munca interioara (alchimie spirituala), care reprezinta adevarata transformare, inaltare.

Fila 231 : Tacerea e glasul Existentei

"Evolutia incearca, prin intermediul omenirii, sa atinga cea mai inalta culme a constiintei. Citeva fiinte au si atins-o; acest lucru demonstreaza ca oricine o poate atinge - este nevoie doar de putin efort, de putina sinceritate si cautare. Toate lucrurile par sa va spuna ca modul in care traiti nu reprezinta totalitatea voastra, ca lucrurile pe care le faceti nu reprezinta totul, ca viata voastra de zi cu zi nu este decit ceva superficial; viata voastra reala ramine, de cele mai multe ori, neatinsa. 

         Oamenii se nasc, traiesc si mor fara sa stie cine sunt cu adevarat. Intreaga existenta este tacuta; daca vei fi si tu tacut, vei gasi aceasta constiinta din interiorul tau. Cunoscind-o, viata va deveni o bucurie, o celebrare de fiecare clipa, o nesfirsita feerie de lumini."

                                                                                             MICHAEL OMRAAM AIVANHOV

Fila 230 : Testele spirituale şi practicanţii avansaţi (de Mihai Stoian)

 

Testele spirituale care ne marchează evoluţia pe calea desăvârşirii de sine sunt inevitabile. Se spune că nici Iisus nu a fost ferit de ele, aşa că toţi suntem supuşi la probe spirituale. Cel mai adesea se vorbeşte însă despre situaţiile care îi triază pe aspiranţii începători şi mult mai puţin despre încercările celor care merg pe calea spirituală de o bună bucată de vreme.

Desigur, testele care apar la primii paşi sunt mult mai evidente şi afectează numeroşi practicanţi, selectându-i pe cei cu adevărat pregătiţi să continue. O discuţie despre asemenea probe este mai pe înţelesul general, tocmai pentru că se referă la etape de început, mai larg accesibile. Cu toate acestea, încercările spirituale ale aspiranţilor cu experienţă pe calea spirituala sunt cel puţin la fel de interesante şi tocmai pentru că apar în etape avansate de practică sunt mai subtile şi mai greu de descifrat.

Testul spiritual apare ca urmare a unei necesităţi divine, nu este doar o situaţie aleatoare cu care ne confruntăm pentru a ne dovedi nivelul dobândit până atunci. Testul spiritual are menirea de a valida o anumită realizare interioară, este ca un examen în urma căruia obţinem un atestat. Dacă a eşuat însă aspirantul se confruntă cu o stare de regres, care marchează de fapt chiar această restanţă spirituală. Dacă dimpotrivă trece cu brio testul spiritual, discipolul ascensionează la un nivel superior de conştiinţă. Starea mult mai înaltă decât cea dinaintea probei este prin ea însăşi o dovadă că a luat examenul spiritual.

 

Regresul învăţăcelului, ocultarea învăţătorului

 

“Când aspirantul este pregătit Ghidul spiritual apare” li se spune celor care îşi încep evoluţia lăuntrică şi îşi exprimă uneori îngrijorarea pentru felul cum vor fi ghidaţi mai departe. Tocmai triumful asupra primelor verificări subtile reprezintă criteriul după care sunt selectaţi aspiranţii. Aşadar Ghidul spiritual apare numai pentru cei care au reuşit, ca o confirmare că au trecut testul şi sunt gata pentru următoarele etape.

Pentru o vreme totul curge în noua albie, aspirantul învaţă să vadă lucrurile dintr-o nouă perspectivă şi descoperă valoarea de adevăr a acestei expresii. Însă în egală măsură se poate manifesta şi reversul ei: “atunci când aspirantul pică unele teste spirituale majore, el regresează şi prin urmare încetează să mai fie  nu mai este pregătit, Ghidul spiritual “dispare”, se ocultează. Desigur, nu este vorba numai de situaţia în care se retrage concret din viaţa aspirantului, datorită unei conjuncturi “aparent obiective” (părăseşte planul fizic, se mută în alt oraş sau altă ţară, este împiedicat să-şi mai vadă discipolii). Ci de situaţia mult mai frecventă în care este cu aspiranţii, dar unii regresează şi schimbându-şi radical punctul de vedere nu-l mai pot percepe ca Ghid spiritual.

 

Aspirantul priveşte altfel, Ghidul este acelaşi

 

Acest fenomen bizar de “ocultare” a învăţătorului spiritual se datorează doar faptului că aspirantul îşi schimbă complet punctul de vedere interior, nu pentru că mentorul său s-a schimbat. Cel care se află într-o asemenea situaţie dramatică începe să facă proiecţii bizare, răutăcioase, tinde să-şi găsească tot felul de justificări care nu sunt verosimile şi spune că “Ghidul nu mai este ca la început”, chiar dacă – paradoxal – pentru  ceilalţi el se vădeşte acelaşi ajutor divin şi acelaşi imprevizibil duşman al ego-ului când este cazul.

Cum se produce o asemenea distorsiune a percepţiei? Un aspirant care exersează, de pildă, controlul energiei sexuale se confruntă după o perioadă cu teste serioase în această privinţă. Dacă pică la examenul spiritual, are tendinţa să “coboare stacheta”.  Şi  el va face acest lucru ca măsură de protecţie instinctivă, sperând să fie astfel apărat de riscurile dezamăgirilor ulterioare. Fără să-şi dea seama el îşi îngustează orizontul lăuntric, iar îndemnurile şi acţiunile Ghidului spiritual îi apar într-o altă perspectivă, mai sumbră, mai ternă. Când acesta îl va impulsiona să-şi mobilizeze toate forţele pentru a reuşi în controlul energiilor sexuale, aspirantul va răspunde cu ceva mai puţin entuziasm, chiar cu ironii sau glume pe seama acestor îndemnuri, manifestând uneori obrăznicie sau chiar  o familiaritate lipsită de transfigurare. Dacă Ghidul îl va sfătui să se bucure lipsit de prejudecăţi de jocuri amoroase împreună cu iubita sa, tocmai pentru a deprinde controlul energiei sexuale, aspirantul poate avea senzaţia că este împins şi forţat către ceva pe care el nu-l mai înţelege la aceeaşi valoare, de aceea el poate să considere acţiunea mentorului spiritual ca fiind o exagerare, o imixtiune în viaţa proprie. Toate acestea riscă să apară tocmai datorită regresului care urmează examenului picat. Aspirantul nu mai înţelege importanţa reutilizării energiei sexuale pe calea spirituală, acum priveşte lucrurile mai “relaxat”, imaginându-şi că folosirea sistematică a energiilor sexuale pe calea transmutarii şi sublimării este o opţiune facultativă secundară. 

Alt aspirant vrea să exploreze, de pildă, tainele meditaţiei. La început face efort zilnic inspirat şi de cuvintele Ghidului, şi de exemplul pe care acesta i-l oferă. După o vreme se lasă pe tânjală, nu mai practică la fel de asiduu, chiar dacă rezultatele sale spirituale nu-l îndreptăţesc să scadă ritmul. Acum este tentat să acorde importanţă mai mare unor aspecte comune ale vieţii pe care înainte le considera efemere.

Dacă într-un asemenea moment i se pare că trebuie să aleagă între practica spirituală şi o anumită poziţie socială tentantă care îi oferă satisfacţii financiare, dar îi confiscă tot timpul şi toată energia, e aproape sigur că el o să opteze pentru poziţia socială. Păcălit de viziunea care a redevenit profană, aspirantul alege poziţia socială, fiind convins că după ce o să-şi facă o carieră şi un fond în bancă îşi va găsi timp şi pentru meditaţie. După ce pică acest test, aspirantul consideră că a procedat corect şi îşi închipuie că cerinţele Ghidului său spiritual în ceea ce priveşte detaşarea de aspectele materiale ale vieţii erau ciudate şi exagerate.

Tocmai de aceea el poate începe chiar să critice pătimaş unele sfaturi ale Ghidului său spiritual şi să-i îndemne şi pe alţii să procedeze cum a procedat el. Aceasta atitudine îl afundă şi mai mult în greşeala pe care ratarea acelui test spiritual o evidenţiază.  Într-o asemenea situaţie distanţa dintre aspirant şi mentorul spiritual se măreşte din ce în ce mai mult, fără ca în atitudinea Ghidului să fi apărut vreo schimbare.

 

Jocul de-a statuia

 

Pentru practicanţii avansaţi, una dintre cele mai dificile probe este cea a poziţiei şi a importanţei lor pe calea spirituală.  Pe măsură ce învaţă mai multe, parte din antrenamentul spiritual al unui aspirant presupune să-şi împărtăşească propria sa cunoaştere cu practicanţi din aceeaşi şcoală de evoluţie. Ei sunt la început, el îi ajută să înainteze. Dăruirea de sine pentru a-i impulsiona şi sprijini pe ceilalţi oferă o nouă adâncime devenirii spirituale, de aceea este îmbrăţişată de majoritatea celor care ajung la un anumit nivel de practică spirituală.

În munca semnificativă şi dezinteresată prin care îi ajută pe ceilalţi să evolueze poate să ia naştere însă şi un soi de “importanţă din ce în ce mai mare de sine” foarte fină, lipsită de semne evidente. Orgoliul spiritual se trezeşte astfel şi începe să se amplifice.

Când conştiinţa importanţei de sine este legată de realizări sau situaţii strict individuale şi mai ales foarte lumeşti, poate fi depistată şi eliminată mai uşor. Dar când e vorba de ceea ce face aspirantul pentru a-i sluji spiritual pe ceilalţi, starea este insidioasă şi se strecoară mult mai subtil în sufletul său şi adeseori este un test important pe calea desăvârşirii interioare.
“Cimitirele sunt pline cu oameni de neînlocuit” se spune în popor când i se dă cuiva de înţeles că este prea încrezut.Însă când faci cu adevărat lucruri bune şi foarte importante pentru ceilalţi poţi uita uşor că nu tu eşti cel ce acţionează, ci Dumnezeu acţionează prin tine şi făptuieşte permanent ceea ce trebuie.

De aceea aspiranţii avansaţi trebuie să fie atenţi să aplice cu mare măiestrie principiile Karma yoga şi să practice intens, atent şi  conştient umilinţa. Nu întâmplător comunităţile monahale insistă pe starea de smerenie, aliatul călugărilor şi în special al celor care au deja unele realizări spirituale. În spatele acestei importanţe de sine se poate înfiripa rapid germenele unei devieri de la calea spirituală. Cum? Colegii pe care aspirantul îi ajută au tendinţa firească să-i facă statuie. Aspirantul avansat trebuie să fie foarte lucid, să nu se identifice cu acea imagine, să o dărâme iar şi iar din sufletul său. Discipolul poate considera aceste lucruri simple jocuri inofensive, dar când ajung să se cristalizeze ca atitudini lăuntrice este deja foarte târziu, căci îl duc la contradicţii grave, crize lăuntrice serioase şi erori dureroase. Iar aceste greşeli el nu le face datorită nepriceperii, ci tocmai datorită faptului că şi-a pierdut deja  libertatea interioară pentru ca să devină statuia cu care s-a jucat înainte.

 

Lumânarea e rezultatul flăcării care arde

 

Un alt test important pentru practicanţii avansaţi este cel al “asigurării” în faţa reacţiilor Ghidului. Orice Ghid spiritual autentic are un efect nimicitor asupra naturii ego-ului. De aceea încă de la primii paşi pe calea devenirii interioare acţiunea Ghidului spiritual îi sperie pe discipolii care încă se agaţă de ego. Cum transcenderea acestei structuri iluzorii apare mai târziu în evoluţie, este posibil ca aspirantul să păstreze în adâncul subconştientului un fel de groază că Ghidul va “ataca” din nou într-o zi, lovindu-l în adâncul fiinţei, acolo unde s-a refugiat ultimă rămăşiţă de ego.

Asa se face că odată ce a dobândit o anumită „importanţă” în structura grupului spiritual, aspirantul îşi pune speranţe subconştiente că poziţia „câştigată” o să-i asigure un fel de protecţie în faţa ochiului obiectiv şi fără compromis al Ghidului său. Încercarea la care este supus acum constă în felul cum face faţă tocmai tendinţei de a se baza pe aşa-zisa sa poziţie iluzorie căreia îi acordă  o greutate imaginară. Tendinţa aceasta apare deoarece societatea actuală ne învaţă că trebuie să te dovedeşti util pentru a supravieţui. La fel reacţionează şi egoul în încercarea sa disperată de a-şi consolida sau chiar regenera ultimele rămăşiţe, după ce aspirantul a cucerit treptat aproape toate teritoriile lăuntrice din ghearele lui.

“Pentru cel aflat încă în ignoranţă flacăra este rezultatul lumânării care arde, pentru cel ce a devenit înţelept lumânarea este rezultatul flăcării care arde”. Acesta este  testul practicii individuale încununate de succes. Dacă vedem lucrurile dintr-o perspectivă limitată, după ce trece euforia rezultatelor de început tinde să apară un conflict interior major între ceea ce am înteles parţial şi ceea ce în mod universal vede şi ne arată cu luciditate şi detaşare Ghidul spiritual.

Dacă nu urmărim să ne “înălţăm” la nivelul la care ar trebui să fim potrivit lucrurilor pe care le-am învăţat până atunci, este posibil să pierdem gradat viziunea de ansamblu care ni se deschide în primele  etape ale căii spirituale datorită faptului că “îl credem pe cuvânt” pe maestru. Aşa apare un sentiment de înstrăinare faţă de acesta, sentiment care se manifestă sub forma criticilor  aparent “îndreptăţite”, a nemulţumirilor fantasmagorice, a unei selectivităţi răutăcioase şi exagerate faţă de ceea ce face. În această situaţie acţiunile lui încep să  ne apară din ce în ce mai lipsite de sensul divin real pe care îl percepem la începutul căii spirituale. De ce? Pentru că acum nu mai avem aceeaşi viziune. Trăim cu impresia falsă că flacăra apare acum datorită lumânării şi considerăm absurd să acţionam asupra ei dacă vrem să modificăm forma lumânării.

 

În oglinda strâmbă se vede strâmb

 

Aceste aspecte par de neimaginat pentru cei care se află pe primele trepte ale căii spirituale (tocmai pentru că la început viziunea lăuntrică este în mare parte împrumutată de la Ghidul spiritual şi reprezintă o parte a graţiei pe care o primim pentru a putea înainta). Totuşi în cazul aspiranţilor avansaţi care tind în mod natural să se lămurească, să-şi formeze propria lor viziune spirituală, este posibil, dacă aceasta cristalizare nu are loc pe coordonatele spirituale cele mai inalte ce au fost arătate, ca aspirantul să piardă gradat contactul cu Ghidul său printr-o evidentă înstrăinare de idei.

Dacă aspirantul are în fazele de început revelaţia (transmisă de Ghidul său spiritual) că totul în univers este iubire şi se lasă impulsionat de noua perspectivă, cu timpul e posibil să nu mai valideze această înţelegere prin experienţe personale în meditaţie şi în viaţa cotidiană. Scepticismul, îndoiala, regresul, greutăţile de tot felul îşi fac din nou apariţia în inima discipolului, dar el are acum alte perspective „sigure” şi nimeni nu mai trage semnalul de alarmă. Aspirantul care regresează îşi va construi în subconştient convingerea că nu e totul chiar aşa, nu este numai iubire în univers,  iar lucrurile devin pentru el „altfel” şi sunt mai nuanţate. Va avea tendinţa chiar să ironizeze în joacă această revelaţie “pentru începători”. Treptat va începe să traiasca din ce în ce mai departe de acel principiu, revenind pe nesimţite la o viziune profană, ascunsă în spatele unei conduite imaginară de “sfânt”, de mare „înţelept” sau chiar (de ce nu ?!) se va auto proclama cu o insidioasă lăudorăşenie Ghid (care culmea ridicolului îi dă cu impertinenţă lecţii Ghidului spiritual de la care a învăţat puţinul pe care îl ştie).

Dar Ghidul spiritual va continua să se manifeste detaşat şi să aplice pretutindeni acest principiu. Dacă interacţionează cu aspirantul şi doreşte să-l corecteze, acesta va avea tendinţa să judece în conformitate cu propria sa perversitate faptele Ghidului său spiritual după interese umane limitate chiar abjecte şi, nu după principiul universal al iubirii de la care doar el a abdicat fără să-şi dea seama, în timpul când a făcut trecerea de la susţinerea directă a Ghidului la rezultatele obţinute direct prin practica individuală. Mai ales atunci lui i se pare că Ghidul spiritual acţionează mânat de interese personale şi îi interpretează deformat şi răutăcios intenţia şi  acţiunea de corectare.

Iată numai o parte dintre cele mai cunoscute teste cu care se confruntă aspiranţii avansaţi pe calea spirituală. Aceste situaţii sunt cel mai adesea greu de înţeles dacă nu avem şi punctul lăuntric de vedere, ele sunt greu de înţeles mai ales pentru cei care nu se află încă la acel nivel de practică şi realizare  spirituală.

Fila 229 : Etape şi dificultăţi care apar odată cu realizarea sadhana-ei (antrenamentul spiritual)

În realizarea sadhana-ei (practicii spirituale), pot apărea nenumărate capcane, care ne pot abate din drumul direct şi ascendent care ne conduce către realizarea spirituală. Tocmai de aceea este necesar să avem o perspectivă cât mai largă referitoare la drumul pe care îl avem încă de parcurs, pentru a urmări să nu ne plafonăm, rămânând pentru a bate pasul pe loc, mereu şi mereu, la un anumit stadiu. Aceste aspecte jalon ne vor putea ajuta să ne obiectivăm mult mai bine, pentru a înţelege cât mai clar etapele pe care le-am parcurs deja, precum şi pentru a ne da seama care sunt de fapt etapele pe care le mai avem încă de parcurs.

1. Starea iniţială de euforie care apare odată cu primele sclipiri ale trezirii conştiinţei, tinde în marea majoritate a cazurilor să se estompeze după o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă. Acest aspect caracterizează însăşi durata de impact a energiei de început, ce ne susţine atunci când facem primii paşi pe drumul spre realizarea spirituală. După această perioadă efervescentă survine adeseori un sentiment de lipsă, de diminuare a stării de graţie, care poate duce până la stări de disperare. Poemul scris de Sfântul Ioan al Crucii, intitulat “Noaptea întunecată a sufletului”, tratează tocmai această stare de conştiinţă a celui care simte pentru moment că a pierdut graţia divină pe care a avut fericirea să o cunoască anterior.

2. În sadhana (antrenamentul spiritual), aproape fiecare nouă culme este urmată apoi de o nouă „vale”. Chiar dacă procesul de evoluţie este în mod general ascendent, evoluţia spirituală nu se realizează linear, ci cu multe suişuri şi coborâşuri. A înţelege cât mai bine acest lucru ne ajută să parcurgem mai uşor şi cu mai multă detaşare ambele faze.

3. Pe măsură ce ne purificăm din ce în ce mai mult este posibil ca în mod paradoxal impurităţile noastre să ne apară din ce în ce mai mari şi mai grave. În această etapă va trebui să înţelegem că un asemenea fenomen se produce nu datorită faptului că suntem din nou prinşi din ce în ce mai mult de aspectele iluzorii, ci doar pentru că am devenit cu adevărat capabili să vedem acest balast al propriei noastre fiinţe cu mai multă claritate. Leii care păzesc porţile templului devenirii spirituale devin din ce în ce mai feroci pe măsură ce noi pătrundem în spaţiile cele mai intime şi centrale ale edificiului spiritual. Bineînţeles că aici lumina în care vedem acum totul este mult mai puternică şi din această cauză acolo totul devine mult mai intens şi mai adevărat datorită energiei suplimentare, ce se adaugă odată cu depăşirea fiecărei etape a sadhana-ei proprii.

4. La început vom considera că sadhana noastră ocupă o anumită parte limitată a propriei noastre vieţi, noi alocând practicii spirituale un interval de timp bine determinat. Cu timpul vom reuşi să realizăm faptul că, în realitate, orice lucru pe care-l facem ajunge să devină o parte a sadhana -ei noastre.

5. Una din capcanele care pot surveni într-o etapă mai avansată pe calea evoluţiei noastre spirituale este aşa-numita “Capcană sattva-ică” (sau “capcana purităţii”). Vom ajunge să facem toate lucrurile (cel puţin din punctul exterior de vedere) aşa cum ar trebui să le facem, deci în aparenţă perfect: în acest caz vom fi acaparaţi de ideea că am devenit o fiinţă foarte pură. Înţelepţii numesc în mod  metaforic această etapă, etapa “Lanţului de aur”. Într-adevăr, atunci acesta nu mai este un lanţ de fier, dar el este şi rămâne în continuare un lanţ. Va trebui deci să renunţăm în final chiar şi la această idee a propriei noastre purităţi, dacă aspirăm cu adevărat la totala realizare a Sinelui divin (ATMAN), realizare care trebuie obţinută încă în cursul acestei vieţi.

6. La începutul călătoriei noastre spirituale ne vom întreba adeseori cât de mult ne va lua această călătorie şi dacă o vom putea duce la bun sfârşit în decursul acestei vieţi. Mai târziu, vom ajunge însă să trăim extaziaţi incidenţa clipei „ACUM”, în fiecare moment, iar oportunităţile ce ni se pun, una după alta, la dispoziţie vor fi atunci înţelese în termenii lui “AICI” şi “ACUM”, cu alte cuvinte vom ajunge să înţelegem că fiecare clipă, chiar şi aceasta de ACUM, şi fiecare oportunitate, chiar şi cea de AICI , pot constitui pentru noi exact acea conjunctură privilegiată în care ajunge să se manifeste graţia divină, cea care este aducătoare a realizării spirituale ultime. La acest nivel ne vom opri plini de o pace profundă şi de o linişte suverană şi vom înceta să ne mai punem întrebări despre momentul şi conjunctura în care vom atinge Realizarea Spirituală Supremă.

7. La început, păşind pe calea spirituală, nu facem decât să urmărim să realizăm ceva despre care noi nu avem deocamdată o imagine perfectă. Mai târziu, noi urmărim să ne realizăm SADHANA cât mai constant. În final, noi ne vom practica, pur şi simplu, cu detaşare SADHANA, căci în fond “ce altceva ar mai putea fi făcut?”.

8. Într-o anumită fază a evoluţiei noastre spirituale noi vom aborda SADHANA cu foarte multă seriozitate şi îndârjire. Mai târziu vom înţelege însă în mod profund afirmaţia pe care Iisus Hristos a făcut-o, şi anume că în căutarea sa către Dumnezeu, omul nu trebuie niciodată să-şi desfigureze faţa. O stare profundă de tonus şi entuziasm, un umor cosmic care trebuie să fie manifestat mai ales în situaţiile grele prin care trecem noi înşine reprezintă o altă parte importantă a călătoriei noastre spirituale.

9. În anumite faze ale evoluţiei noastre spirituale vom fi fără îndoială confruntaţi cu unele momente în care totul pare să stagneze. Asemenea experienţe “de platou” reprezintă, de asemenea puncte dificile în călătoria noastră spirituală. Trebuie însă să înţelegem ca, odată ce am început acest proces evolutiv, dacă noi realizăm într-adevăr totul într-un mod corect, evoluţia noastră nu are cum să se oprească. Ea doar ne apare ca oprindu-se (stagnând) atunci când este privită din punctul şi din perspectiva limitată din care noi înşine privim. Şi în această situaţie nu avem altceva de făcut decât să continuăm ceea ce am început cu o mare tenacitate.