Dacă nu pot obţine laude şi admiraţie, unele egouri vor recurge la alte forme de atenţie şi vor juca roluri pentru a stârni atitudinile respective. Dacă nu pot obţine atenţie pozitivă, vor căuta în locul acesteia atenţia negativă, de exemplu provocând cuiva o reacţie negativă. Există copii care procedează aşa. Ei se comportă urât pentru a atrage atenţia.
Interpretarea de roluri negative este accentuată în mod particular atunci când egoul este amplificat de un corp-durere activ, aceasta însemnând că durerea emoţională din trecut tinde să se reînnoiască prin experimentarea a şi mai multă durere. Unele egouri săvârşesc crime în goana lor după celebritate. Ele caută atenţia prin intermediul unei proaste reputaţii şi prin condamnarea lor de către ceilalţi. „Vă rog, spuneţi-mi că exist, că nu sunt insignifiant”, par ele să spună. Astfel de forme patologice ale egoului nu sunt decât versiunile extreme ale egourilor normale.
Un rol foarte des întâlnit este acela al victimei, iar forma de atenţie pe care o caută este compătimirea sau mila sau interesul celorlalţi faţă de problemele mele, „eu şi povestea mea”. Faptul de a se vedea pe sine ca victimă constituie un element ce se regăseşte în cadrul tiparelor de funcţionare a egoului, ca de exemplu lamentaţia, faptul de a se simţi jignit, scandalizat şi aşa mai departe. Sigur că, odată identificat cu o poveste în care mi-am atribuit rolul de victimă, nu vreau ca povestea să ia sfârşit şi astfel, după cum poate confirma orice terapeut, egoul nu vrea să pună capăt „problemelor” sale, deoarece ele fac parte din identitatea sa.
Dacă nimeni nu mă ascultă când îmi spun povestea, atunci am să mi-o spun în mintea mea iar şi iar şi am să mă autocompătimesc, asumându-mi astfel identitatea omului nedreptăţit de viaţă şi de semeni, de soartă sau de Dumnezeu.Imaginea de sine este astfel definită, eu devin cineva, iar aceasta este tot ce contează pentru ego.
Interpretarea de roluri negative este accentuată în mod particular atunci când egoul este amplificat de un corp-durere activ, aceasta însemnând că durerea emoţională din trecut tinde să se reînnoiască prin experimentarea a şi mai multă durere. Unele egouri săvârşesc crime în goana lor după celebritate. Ele caută atenţia prin intermediul unei proaste reputaţii şi prin condamnarea lor de către ceilalţi. „Vă rog, spuneţi-mi că exist, că nu sunt insignifiant”, par ele să spună. Astfel de forme patologice ale egoului nu sunt decât versiunile extreme ale egourilor normale.
Un rol foarte des întâlnit este acela al victimei, iar forma de atenţie pe care o caută este compătimirea sau mila sau interesul celorlalţi faţă de problemele mele, „eu şi povestea mea”. Faptul de a se vedea pe sine ca victimă constituie un element ce se regăseşte în cadrul tiparelor de funcţionare a egoului, ca de exemplu lamentaţia, faptul de a se simţi jignit, scandalizat şi aşa mai departe. Sigur că, odată identificat cu o poveste în care mi-am atribuit rolul de victimă, nu vreau ca povestea să ia sfârşit şi astfel, după cum poate confirma orice terapeut, egoul nu vrea să pună capăt „problemelor” sale, deoarece ele fac parte din identitatea sa.
Dacă nimeni nu mă ascultă când îmi spun povestea, atunci am să mi-o spun în mintea mea iar şi iar şi am să mă autocompătimesc, asumându-mi astfel identitatea omului nedreptăţit de viaţă şi de semeni, de soartă sau de Dumnezeu.Imaginea de sine este astfel definită, eu devin cineva, iar aceasta este tot ce contează pentru ego.
La începutul multor relaţii aşa-zise romantice, interpretarea de roluri este frecvent întâlnită şi este menită să atragă şi să păstreze persoana pe care egoul o percepe drept cea care „mă face fericit, mă face să mă simt special şi îmi împlineşte toate nevoile”. „Voi juca rolul celui care crezi tu c-aş fi iar tu vei juca rolul celei care cred eu c-ai fi.” Acesta este acordul nespus şi inconştient, însă interpretarea unui rol nu e lucru uşor, astfel că rolurile respective nu pot fi menţinute la nesfârşit, mai ales după ce ajungeţi să locuiţi împreună. Când rolurile dispar, ce vedeţi? Din nefericire, în majoritatea cazurilor ceea ce vedeţi nu e încă adevărata esenţă a acelei fiinţe, ci ceea ce o acoperă: egoul pur, dezbrăcat de rolurile lui, cu corpul-durere şi cu dorinţa sa ce a întâmpinat obstacole şi care acum se transformă într-o furie cel mai probabil îndreptată către soţ/ie sau partener/ă, din cauză că acesta sau aceasta nu a reuşit să înlăture teama şi sentimentul de lipsă prezent mereu într-un strat mai profund, şi care reprezintă o parte intrinsecă a sentimentului egotic de sine.
Ceea ce în mod obişnuit se numeşte „a te îndrăgosti” este de cele mai multe ori o creştere în intensitate a dorinţei şi nevoii egoiste. Deveniţi dependenţi de cealaltă persoană sau, mai curând, de imaginea pe care o aveţi despre acea persoană. Sentimentul nu are nimic de a face cu iubirea adevărată, în care nu există nicio urmă de dorinţă. Limba spaniolă este cea mai onestă în ceea ce priveşte noţiunea convenţională de iubire: Te quiero înseamnă atât „te doresc,” cât şi „te iubesc”.Daca partenerul de viata ar fi impotent sexual s-ar destrama toata asa zisa dragoste.Expresia "falling in love" ar trebui folosita numai in sensul "falling in sex".Cealaltă expresie care se traduce prin „te iubesc,” te amo, care nu are această ambiguitate, este rar folosită — poate pentru că iubirea adevărată este la fel de rară.
Ceea ce în mod obişnuit se numeşte „a te îndrăgosti” este de cele mai multe ori o creştere în intensitate a dorinţei şi nevoii egoiste. Deveniţi dependenţi de cealaltă persoană sau, mai curând, de imaginea pe care o aveţi despre acea persoană. Sentimentul nu are nimic de a face cu iubirea adevărată, în care nu există nicio urmă de dorinţă. Limba spaniolă este cea mai onestă în ceea ce priveşte noţiunea convenţională de iubire: Te quiero înseamnă atât „te doresc,” cât şi „te iubesc”.Daca partenerul de viata ar fi impotent sexual s-ar destrama toata asa zisa dragoste.Expresia "falling in love" ar trebui folosita numai in sensul "falling in sex".Cealaltă expresie care se traduce prin „te iubesc,” te amo, care nu are această ambiguitate, este rar folosită — poate pentru că iubirea adevărată este la fel de rară.
Eckhart Talle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu