La unele dintre documentare pentru a activa subtitrarea în limba romana (daca nu porneste automat) imediat sub video, langa butonul de volumse afla un alt buton "CC" (caption). De acolo puteti selecta limba romana.
1. GREGG BRADEN -- TREZIREA LA PUNCTUL 0 – subtitrare RO
„N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.
Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste – exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.
Este aproape ca si cum cineva ar intreba: „Ce este hrana?“ Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea „Ce este dragostea?“
Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.
Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.
Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita – nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.
Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.
Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, „Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta?“ Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.
Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente – ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.
Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna „Te iubim foarte mult“, dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.
Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.
Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia neconditionat. Intre ei nu exista dragoste adevarata,pura, o revarsare de beatitudine– in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea, asa zisa „te iubesc daca” care este politica si nu dragoste. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.
Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila – fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.
Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul – daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri – si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.
Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai – si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe… poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!
S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: „Sa faceti asta“ si „Sa nu faceti asta“ – a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. „Sa nu mancati fructele din pomul acesta.“ Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai =)) dupa cum relateaza dogmele voastre…
Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. „Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat.“ In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.
Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica – inceputul, ABC-ul politicii.
In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea voastra are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor, ca in politica.
Asa ca, pentru a „merita“ copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.
De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: „Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste.“ De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri…viata parintilor lui este legata de nimicuri : casa, masina, bani, functii, bunuri, haine, toate exterioare lor.
La orice nimic, vede furia parintilor – nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.
Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste – acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.
Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor – nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste – copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea „Ce este dragostea?“ Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau. Toti oamenii ar trebui sa invete sa iubeasca, sa se iubeasca pe sine, sa se armonizeze cu ceilalti, apoi sa formeze cupluri, apoi, cand viata lor a devenit o sarbatoare a iubirii neconditionate, sa dea nastere la copii fericiti si impliniti.
Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor – reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te – este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model, nu cumva faci curat, speli, faci mancare sau te certi ca mama ta sau ca tatal tau pentru nimicuri? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins – „Cum poate tata sa faca asa ceva?“ –, iar acum faci aceleasi lucruri.
Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat, vei fi un rob al trairilor lor si mai apoi ale trairilor tale, care au ca fundament supararea, rusinea, vina, frica, dusmania, ura, separarea.
Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite – nu pot sa-l definesc.
Nu pot sa spun „asta inseamna dragoste“, nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.
Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.
Sterge-le pur si simplu… si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acest lucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente, de dusmanie.
Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta – ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.
Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.
Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau – opreste asta, departeaza-te de asta.
Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?
Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.
Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.
Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.
Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit – o prostie, cea mai mare dealtfel! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa. Aceasta iluzie este creata de ego pentru a te indeparta de dragoste, pentru a face din viata ta o cursa dupa satisfactii.
Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: „Ai calatorit foarte mult – ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?“
Batranul s-a intristat profund. A spus: „Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.“
Curiosul l-a intrebat mai departe: „Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?“
Trist, batranul i-a spus: „Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.“
Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu – nu vei putea sa o intelegi cu mintea ta, pe nivelul tau.
Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.
Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap – ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.
Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.
Nu spui, „Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir.“ Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.
Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice – orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa – camilele stocheaza apa in corpul lor.
Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult – mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.
O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.
Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din cauza acestei pretentii.
Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui – brusc, doar din cauza acestei femei?
De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat sa devina niste prefacuti iar tu vezi asta peste tot in jurul tau.
Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic – pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.
Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.
Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea – ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.
Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles – asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. „Asta e treaba barbatului.“ Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea din aceste seminte ale lipsei de educatie alimentara,emotionala mentala si spirituala?Nu, nu cresc si asta se vede peste tot!
Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.
Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc.Ceea ce semeni aceea vei culege.Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.
Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta – chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau – in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de om de afaceri. Nu faceti calcule si nu ganditi despre dragoste.Dragostea nu are legatura cu ratiunea.
Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea – pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile iar cine nu a cunoscut dragostea adevarata nu a cunoscut nimic. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume – un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.
Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, soarele straluceste si va incalzeste, va lumineaza si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.
Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai neconditionat, natural, nu calculat.Starea fiintei tale trebuie sa fie inundata de dragoste si atunci ea se revarsa in exterior natural.
La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.
La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul – deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.
O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei – solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.
Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit – nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.
Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.
Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii, iertarea apare pe un nivel de constiinta,adica traire si cunoastere. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, intelegand intreg procesul transformarii,dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.In aceasta „singuratate” omul il descopera pe Dumnezeu in interiorul lui si in exteriorul lui si nu se mai simte singur niciodata.El atunci constientizeaza faptul ca nu a fost singur niciodata si nu va fi niciodata.El atunci devine o picatura in oceanul vietii, nu se mai lupta cu Oceanul, face parte din El, accepta Prezentul asa cum vine El.
Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.
In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie – atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si cu dragostea.”
1. MAI PRESUS DE CEI CARE NU ŞTIU SUNT CEI CARE AFLĂ SAU CITESC;
2. MAI PRESUS DE CEI CARE AFLĂ SAU CITESC SUNT CEI CARE REŢIN SAU MEMOREAZĂ;
3. MAI PRESUS DE CEI CARE REŢIN SAU MEMOREAZĂ SUNT CEI CARE ÎNŢELEG;
4. MAI PRESUS DE CEI CARE ÎNŢELEG SUNT CEI CARE APLICĂ;
5. MAI PRESUS DE CEI CARE APLICĂ SUNT CEI CARE OBŢIN REZULTATE;
6. MAI PRESUS DE CEI CARE OBŢIN REZULTATE SUNT CEI CARE, ATINGÂND SUCCESUL, DOBÂNDESC PUTERI PARANORMALE;
7. MAI PRESUS DE CEI CARE ATINGÂND SUCCESUL DOBÂNDESC PUTERI PARANORMALE SUNT CEI CARE ATING ABSOLUTUL, DOBÂNDIND ÎNŢELEPCIUNEA PRIN CARE TOTUL DEVINE CU PUTINŢĂ…
"Am avut posibilitatea să văd oameni care au murit din cauza lipsei de autocontrol. Este o situaţie tragică şi din păcate destul de frecventă. Mă refer la oamenii bolnavi care nu sînt capabili să urmeze un regim alimentar sau să renunţe la fumat şi alcool pentru a face posibilă însănătoşirea. Dacă nici frica de moarte, care este guvernată de instinctul de conservare (unul dintre cele mai puternice instincte), nu‑i mai ajută să se autocontroleze, înseamnă că omul de azi, cu toată instruirea sa, dă dovadă de o natură foarte slabă. Acest fenomen are mai multe cauze. Printre cele mai importante se află scăderea eficienţei procesului educaţional în şcoli, lipsa de disciplină şi autodisciplină în societate şi familie şi mass‑media. În special televiziunea, datorită sugestiilor profund nesănătoase pe care le induce şi, mai ales, datorită faptului că „privitul” la televizor inhibă funcţionarea centrilor cerebrali superiori, are o acţiune dezastruoasă în ceea ce priveşte capacitatea de autocontrol. Aşa cum trupul este modelat în principal de hrana pe care o consumăm, mintea este modelată de informaţiile pe care le asimilează. Datorită faptului că mass‑media ocupă un loc însemnat printre sursele de informare în cazul majorităţii oamenilor, ar trebui să fie obligată să ţină cont de regulile de bază privind funcţionarea şi dezvoltarea minţii. Ori mass‑media apelează la tot felul de trucuri şi exagerări cu scopul de a cîştiga cît mai mulţi bani, fără să‑i pese deloc de consecinţele pe care le generează în mod artificial în sufletele oamenilor. Acţiunea inconştientă şi iresponsabilă a mass‑mediei asupra minţii umane tinde să pătrundă tot mai adînc în subconştient, perturbînd însăşi rădăcinile vieţii. Uneori acest lucru este realizat atît de bine încît am senzaţia că cineva acţionează în mod deliberat pentru a ne transforma în nişte marionete. Pe de o parte, există oamenii care nu cunosc nici o iotă despre structura emoţională şi mentală a fiinţei umane şi încep să scrie tot felul de articole şi sloganuri, care induc dezechilibre mentale şi emoţionale majore. Aceştia sînt cei mai periculoşi, deoarece, ei nici măcar nu‑şi dau seama de ceea ce fac. Pe de altă parte, există profesioniştii din umbră, care cunosc cele mai mici detalii ale minţii umane, care stăpînesc bine modalităţile de programare ale acesteia. Profesioniştii în manipulare sînt atît de abili încît reuşesc să ne facă să credem că ei nici măcar nu există sau, atunci cînd nu se mai pot ascunde, ne lasă să credem că de fapt acţionează conduşi de un profund altruism, spre binele nostru al tuturora. (Vezi diferitele expuneri despre acţiunile agenţiilor de informaţii CIA, KGB (FSB), MI6, MOSAD etc., agenţii care stăpînesc şi folosesc foarte bine psihologia mulţimilor sau controlul minţii la nivel de masă). Nu‑i aşa că aveţi senzaţia că sînteţi perfect liberi, că sentimentele şi gîndurile vă aparţin întru totul? Nimic mai fals. Citiţi cîteva lucrări de psihologia maselor şi vă veţi convinge. Gîndurile voastre sînt gîndurile lor, sentimentele voastre sînt înşelate fără nici o mustrare de conştiinţă din partea nimănui. Există foarte puţini oameni care gîndesc cu adevărat în mod autonom şi constructiv, restul fiind „gîndiţi” ‑ adică oameni care preiau gîndurile gata fabricate de alţii. Tendinţa minţii umane spre comoditate, care nu este altceva decît pervertirea unui program natural de economisire a energiei, este speculată la maxim în societatea actuală. Toate reclamele din mass‑media ne asigură că trebuie să depunem din ce în ce mai puţin efort şi vom avea din ce în ce mai mult confort. Pe de altă parte, în viaţa de toate zilele constatăm că nu este deloc adevărat. Detergentul cutare nu‑i chiar atît de miraculos, produsul cutare nu‑i chiar atît de rezistent etc. Dar programul mental a fost implementat de fiecare dată cînd a fost difuzată reclama şi astfel, logica bunului simţ a fost subminată. Vă veţi spune că aceste lucruri sînt minore, însă nu e deloc aşa. Ne‑a fost subminată de‑a lungul ultimelor două secole semnificaţia şi puterea profundă a mai multor cuvinte, cum ar fi: iubire, absolut, perfecţiune, rugăciune, Dumnezeu ş.a. Ce mai înseamnă azi cuvîntul iubire, sau cuvîntul Dumnezeu? Aproape nimic! Puterea acestor cuvinte a scăzut enorm faţă de acum o sută sau două sute de ani şi această stare de fapt a fost urmărită în mod sistematic. În mod sigur n‑a fost un proces natural. Gîndiţi‑vă numai la modul în care au acţionat comuniştii pentru a induce o scară de false valori, pentru a submina astfel valorile reale şi sfinte ale sufletului şi veţi înţelege că subminarea valorilor fundamentale ale omului a fost gîndită şi realizată cu multă viclenie. Faptul că între ceea ce prezintă o reclamă şi realitate există o discrepanţă majoră, ne induce treptat un sentiment de neîncredere, ne hrăneşte suspiciunea şi îndoiala ca mod de viaţă. Un suflet în care îndoiala şi suspiciunea au ajuns la cote ridicate este un suflet „pierdut”. Odată ce ai implementat în mintea unui om neîncrederea sau ideea că de la vorbă la realitate există un drum foarte lung, el va tinde să aplice această judecată în toate domeniile vieţii. Astfel, atunci cînd un preot îi va vorbi despre cele nevăzute ca şi cum ar fi cele mai bune soluţii pentru salvarea sufletului, el nu va mai crede. Apoi, constatăm că în mass‑media sînt susţinute credinţe din ce în ce mai aberante, cum că viaţa ar fi foarte simplă, că nu trebuie să depui efort, că nu este nevoie să înveţi să trăieşti frumos, că trebuie să‑ţi trăieşti clipa (ca să‑ţi risipeşti viaţa) ş.a. Iar acestea sînt induse în fiinţa umană încă de la o vîrstă fragedă prin intermediul programelor de desene animate. Credeţi că ar reuşi să supravieţuiască atîtea canale de televiziune care transmit desene animate, dacă nu ar fi susţinute din „umbră”? Credeţi că de dragul copiilor sînt susţinute toate aceste canale de televiziune care includ în programele lor cîteva emisiuni cu caracter educaţional pozitiv, iar în rest impregnează minţile copiilor cu tot felul de monştri, cu tot felul de atitudini care nu au nimic de a face cu un suflet curat şi sănătos? Cum ies din copilărie, alte canale de televiziune specializate în programe pentru adolescenţi îşi continuă aceeaşi aberantă acţiune de subminare a sufletului, de îmbolnăvire a conştiinţei. Este necesar să ne autoprotejăm împotriva tuturor acestor factori perturbatori prin dezvoltarea corectă a minţii şi prin trezirea sufletului. Este necesar să revenim la o inteligenţă naturală, la o conştientizare a profunzimilor vieţii, să reintegrăm în mod corect ideea de efort în viaţa noastră, disciplina şi autodisciplina, să ne revizuim idealurile şi credinţele. Autocontrolul devine în asemenea condiţii una dintre puţinele modalităţi de a ne dezvolta în mod armonios. Majoritatea oamenilor sînt nemulţumiţi de viaţa pe care o duc; sînt gata de a găsi permanent un vinovat pentru tot ceea ce trăiesc ca eşec. Dezvoltarea tehnologică a condus spre confort şi a creat o dependenţă prea mare a sufletului faţă de ceea ce îi este exterior. Sînt foarte puţini cei care mai acceptă ideea că adevărata fericire depinde numai de ei însăşi şi de ceea ce au înăuntru, adică de sănătatea sufletului lor. Căutaţi să abordaţi viaţa ca şi cum aţi fi singuri pe toată planeta. Eu nu spun să nu vă bazaţi pe ceilalţi, dar înainte de a căuta un ajutor în afară, căutaţi‑l temeinic în voi înşivă. Construiţi‑vă singuri un scop al vieţii, în conformitate cu valorile spirituale fundamentale şi nu vă mai lăsaţi angrenaţi în tot felul de direcţii „sugerate” de alţii. Obişnuiţi‑vă să dăruiţi mai mult decît primiţi, fiţi un producător de stabilitate şi bucurie şi nu doar un consumator. Producătorul poate să obţină un profit, pe cînd consumatorul întotdeauna trebuie să plătească pentru nevoile sale şi, în plus, mai este şi dependent de ceilalţi. Toate acestea nu vi le puteţi însuşi fără autocontrol, pentru că dezvoltarea tuturor acestor aspecte cere autodeterminare şi efort conştient asumat sau, altfel spus, înotul împotriva curentului. În ultimii ani au apărut mai multe lucrări referitoare la autocontrol. Din punctul meu de vedere, în lucrările respective s‑a abordat o perspectivă destul de îngustă asupra autocontrolului şi nu s‑a ţinut cont de condiţia reală a omului zilelor noastre, în special a omului de tip occidental. A spune că însuşirea autocontrolului depinde numai de nişte unde cerebrale şi de un proces de imaginaţie şi vizualizare mentală este un lucru puţin cam forţat şi nerealist. În lucrarea de faţă am urmărit să prezint problema autocontrolului din cît mai multe perspective, astfel încît să ne apropiem de condiţia reală a omului contemporan şi de contextul său social. Dacă prin modul de viaţă actual s‑a ajuns pînă la perturbarea instinctului de conservare, consider că „refacerea” fiinţei sau recuperarea sufletului trebuie să înceapă de la acelaşi nivel, adică acela al instinctelor primare. Astfel, consider că orice sistem de îmbunătăţire umană sau orice sistem educaţional, pentru a fi cu adevărat eficient, trebuie să se dezvolte pornind de la unele instincte de bază, la fel de puternice ca şi instinctul de conservare, cum ar fi: instinctul de reproducere sau instinctul religios. Ori tocmai acestea două, care ne‑ar putea readuce pe „linia de plutire”, constatăm că au fost aduse sub orice critică. Instinctele fundamentale au fost pervertite tocmai pentru ca actualul sistem de vieţuire să fie protejat. Este necesar să aveţi o minimă doză de curaj pentru a vă apropia din nou de sexualitate şi/sau spiritualitate dacă vreţi să vă recuperaţi sufletul din mrejele şi, totodată, condiţionările chinuitoare ale materiei. În lucrarea de faţă am abordat problema autocontrolului dintr‑o perspectivă predominant spirituală, deoarece instinctul religios este la fel de puternic ca şi instinctul de conservare. Puteţi observa cu uşurinţă că, atunci cînd existenţa noastră este ameninţată, începem să ne gîndim mai mult şi mai profund la Dumnezeu. Acest lucru este valabil atît la nivel individual cît şi la nivel de colectivitate şi pune în evidenţă faptul că există o urmă de credinţă în orice om. Deoarece am dorit să ofer posibilitatea unor categorii cît mai diverse de oameni să abordeze problema autocontrolului, am evitat să prezint unele programe concrete de antrenament. În schimb, am prezentat foarte multe noţiuni teoretice şi exerciţii practice pe baza cărora oricine, indiferent de nivelul de pregătire pe care îl are, îşi poate construi singur, dacă este cu adevărat interesat de dezvoltarea autocontrolului, un program de antrenament."
Cristian Constantin Ţurcanu - fragment din cartea Autocontrolul
"Sfarsitul timpurilor" in viziunea unor savanti - Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu
Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei.
Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate felurile: economice, sociale, politice, financiare, crize umanitare, crize care desemneaza de fapt situatii de razboi, crize ecologice care desemneaza de fapt distrugeri ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de feluri de crize. Exista o criza de supra-productie de alimente, sute de milioane de tone pe an, si simultan o criza a foamei: mai mult de o suta de milioane de oameni sunt sub pragul subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in lume. Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce 155 de milioane sunt supraponderali. Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din umanitate. Energia solara pe care o primeste pamantul timp de numai patruzeci de minute, daca ar fi folosita integral, ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an intreg. Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de petrol si carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri enorme si consecinte incalculabile. Zeci de specii de plante si animale dispar definitiv in fiecare zi, calota glaciara se topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului planetar, milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an. In fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute de razboaie. Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase decat conflictele pe care incearca sa le previna. Au trecut 200 de ani de la revolutia industriala, cea care a declansat constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc mai fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii. Cetatenii tarilor avansate se declara cei mai nefericiti. Consumul de droguri, de alcool, rata sinuciderilor sunt cele mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins proportiile unei epidemii. Vorbim despre o criza economica, dar in realitate economia nu este decat una dintre fetele lumii pe care noi am construit-o dupa chipul si asemanarea noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea. Am construit o lume a super-tehnologiilor, din care sufletul a fost exclus. Am creat un sistem al competitiei acerbe, in care distrugerea "adversarului" este o izbanda, iar singuratatea si nefericirea este implicita.
Un sistem al separarii de ceilalti si de noi insine in care crizele exterioare reflecta de fapt o criza interioara a umanitatii.
In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o conferinta internationala avand ca tema psihologia si spiritualitatea. Am fost acolo. Cu 20 de ani in urma, ar fi fost de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi, psihiatri, bio-chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa, discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra universului. Cele mai stralucite spirite ale lumii stiintifice au fost acolo, iar tema principala in jurul careia s-au invartit discutiile a fost criza prin care trece in acest moment umanitatea.
Calendarul Maya are o precizie care ii uimeste pe specialisti, numai ca abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti din presa. Ideea principala care s-a desprins din intreaga conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare cumpana la nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest lucru este in esenta modul in care privim lumea si pe noi insine. Criza este una de constiinta si cata vreme nu vom schimba acest lucru, el se va manifesta in toate domeniile vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si ale resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba, atunci povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie de final. Pare incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit cu voce tare, in fata camerelor televiziunilor italiene, nu numai despre necesitatea de a repune civilizatia pe alte baze, spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale, stiinta, medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si despre anul 2012 si despre stravechi profetii care anuntau o transformare de proportii la "sfarsitul timpurilor".
Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele "grele" prezente la Milano pentru interviuri in exclusivitate: Stanislav Grof, doctor in psihiatrie, profesor si scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in domeniul filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician, matematician si explorator al constiintei umane. Am ales aceste trei nume nu numai pentru faima lor mondiala, ci si pentru faptul ca le citisem cartile, ba chiar am fost implicat in aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai ales pentru ca una dintre aceste carti, care se numeste "Revolutia Constiintei" si care poarta pe coperta numele celor trei, formuleaza in mod stralucit esenta problemei cu care se confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va fi capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori viitorul nostru ca specie devine incert.
Ervin Laszlo :
"Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi"
Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul Indepartat. A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace. Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la Cluj.
-Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va disparea. Ce inseamna acest lucru?
- Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de emigranti care fug de foame si de epidemii. Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete. Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel. Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat. Estimarile cele mai pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala estimarile anilor '90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele profetii ale anului 2012.
- Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?
- Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre "sfarsitul timpului", dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul "celei de-a Patra Lumi" a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre 28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O transformare care a inceput deja. Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.
In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei asa-numite "unde a timpului" si a aratat care au fost timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii. Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012. Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria umanitatii.
- Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?
- Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele noastre "constiinta de sine". In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le intelegem.
Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei "trezite", "iluminate", al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem. Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita, exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un partener. Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea tarziu.
Stanislav Grof "Singura solutie este intoarcerea catre interior"
Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX.
Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din acele zile.
- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede "criza" prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?
- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de "legi" inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt - il poti numi Dumnezeu, de pilda - a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica. Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea "nevoilor". Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.
- Ce e de facut?
- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta. Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.
- Care ar fi primul pas?
- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim "criza". Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.
- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?
- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre "sfarsitul timpurilor" sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde "apocalipsa", etimologic, inseamna nu sfarsit, ci "ridicarea valului". Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala. Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte.
Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.
"O schimbare a Constiintei este o schimbare a felului in care privim lumea. Cartile lui Stanislav Grof sau Ervin Laszlo sunt dintre acelea care au puterea de a ne schimba viziunea." Le gasiti la editura Elena Francisc, www.efpublishing.ro, tel. 031/405.90.71
Chiar dacă e greu să asistăm la circul pentru alegerile prezidenţiale este important să fim atât de în armonie cât putem.
Aceasta ne ajută şi pe noi şi pe ceilalţi. Lumina curăţă întunericul şi de Lumină nu se poate apropia întunericul.
Este important ca indiferent ce fac ceilalţi noi să fim atât de în armonie cât putem şi să avem şi faţă de ei o stare de armonie. Când nu putem fi în armonie cu cineva este important să fim în armonie cu Dumnezeu din el.
Conducătorii noştri sunt în funcţie de sufletul colectiv al poporului. Când sufletul colectiv al poporului se înalţă conducătorii ori se transformă ori se schimbă. Nu e uşor să fii conducător şi este important ca prin modul nostru de a fi să-i ajutăm să-şi împlinească mai bine menirea. Dacă noi le gândim de bine aceasta îi ajută. Dacă le gândim de rău pe de o parte le îngreunăm şi le înrăutăţim deciziile şi pe de altă parte atragem răul asupra noastră de la nivelul întregii ţări.
Chiar dacă nu este perfect actualul Preşedinte a făcut cât a putut, şi cu toţii vedem cât a fost de împiedicat să realizeze reformele… A condus ţara cu grijă ca pe o navă aflată într-o furtună foarte puternică. În condiţiile date, ţinând seama de cât putea face în limitele constituţiei, a făcut foarte multe, a fost un salt calitativ important faţă de ceilalţi preşedinţi… De noi, de poporul român, depinde dacă merităm să ne fie în continuare preşedinte… Şi dacă merităm este important să mergem la vot şi să alegem cum trebuie…
Cei care au împiedicat dezvoltarea ţării şi în acelaşi timp aruncau vina pe Preşedinte erau în acele poziţii pentru că o parte din noi i-am ales şi trebuie să înţelegem că, prin aceasta, aveau şi ei dreptul să fie acolo… Când vom fi în stare, ca popor, să nu-i mai votăm nu vor mai împiedica dezvoltarea ţării dar până atunci este important ca şi faţă de ei să avem numai gânduri de bine…
Chiar dacă cu ocazia alegerilor prezidenţiale caută alţii să ne mintă pe faţă pentru a ajunge din nou la putere este important să le gândim de bine. Dacă le-am gândi de rău ne-am face rău şi nouă şi celorlalţi.
Deşi să fabrici probe împotriva Preşedintelui, să cauţi să minţi poporul pentru a ajunge la putere, e cam dur… şi în aceste condiţii trebuie să le gândim de bine… pentru binele nostru şi al poporului.
Chiar dacă ar ajunge să aibă toate bogăţiile de pe pământ la ce le-ar folosi că nu se pot bucura de ele şi fără bucurie sunt robii bogăţiilor. Să înţelegem că fiecare ce seamănă aceea culege. Şi la sfârşitul vieţii le lasă pe toate şi pleacă. Unde pleacă dacă nu sunt în armonie? O să vadă când pleacă… Dar până atunci răul pe care-l fac se răsfrânge asupra lor, asupra copiilor lor, şi a celor apropiaţi lor…
Chiar şi dacă căutăm să le explicăm altora cât sunt de minţiţi e important s-o facem cu armonie… Este bine ca fiecare să voteze aşa cum crede.
Şi, în plus, este important să mergem cât mai mulţi la vot şi, indiferent cum votăm, s-o facem cu armonie…
Indiferent cine ajunge preşedinte este important ca de la noi şi spre el să plece numai gânduri de bine. Este demonstrat, în condiţii de laborator, că şi un gând bun ne sporeşte imunitatea, ne mobilizează resursele pentru rezolvarea problemei. Un fenomen asemănător se petrece şi la nivel de popor. Cu cât suntem în stare să le gândim tuturor de bine cu atât ne eliberăm, ni se mobilizează resursele interne şi se luminează viitorul.
În perioada care urmează toţi oamenii de pe pământ trecem prin încercări foarte mari şi cu cât suntem mai armonioşi trecem mai uşor. Şi dacă avem conducători armonioşi ne ajută…
