Nucile şi uleiul de nuci
Alexandrina Petrea
Fructe oleaginoase deosebit de nutritive şi vitalizante, foarte indicate în perioada rece a anului, nucile conţin, la 100 g, 15 g de proteine, 60 g de lipide, 15 g de glucide şi 2,4 g celuloză. Sînt bogate în minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc şi iod. Conţin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP şi caroten. Au valoarea calorică 630 la 100 g.
Pe lîngă faptul că sînt foarte hrănitoare, nucile au şi valoare terapeutică bine definită. Le sînt recunoscute atît proprietăţi laxative cît şi antidiareice, virtuţi antitoxice la nivelul pielii şi al circulaţiei limfatice şi, de asemenea, o acţiune vermifugă, în special asupra teniei.
Cura cu nuci este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii, pirozis, diaree, constipaţie. Unii le reproşează că provoacă afte şi inflamaţii bucale, iritaţii ale mucoasei anale şi inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum clătiţi gura cu un decoct de salvie sau luaţi o linguriţă de miere de albine, pe care o "plimbaţi" prin gură pentru a calma iritaţia, apoi clătiţi gura cu apă caldă. Sfărîmate la mixer sau făcute pudră, nu provoacă iritaţie. În cură, doza maximă, echivalentă cu un fel de mîncare săţios, nu trebuie să depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la doua zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung.
Nucile proaspete sînt foarte apreciate pentru gustul lor excelent. Pentru a le reda iarna nucilor uscate savoarea celor proaspete, puneţi miezul la muiat 5-6 ore în lapte cald sau nucile în coajă ţineţi-le la înmuiat timp de zece zile în apă rece.
Datorită conţinutului bogat în cupru, nucile sînt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism şi artroze, în stări precanceroase şi tuberculoză, în special tuberculoză osoasă şi, de asemenea, la bolnavii de sifilis şi blenoragie.
Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză pentru că favorizează drenajul limfei şi al pielii. Această calitate o recomandă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme şi impetigo.
Conţinutul bogat în zinc o recomandă ca tratament adjuvant în astenie, întîrzieri de creştere, tulburări ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii, psoriazis şi impotenţă.
Este importantă ca adjuvant în caz de disfuncţii endocrine, tulburări ale hipofizei şi insuficienţă suprarenală, tulburări de ciclu menstrual şi tulburări de menopauză.
Nucile conţin tanin - de aceea au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie ţinute în apă cîteva ore, apoi uscate şi mîncate.
Pentru cei surmenaţi şi slăbiţi (astenici) se recomandă următoarea reţetă energizantă: un pumn de nuci tăiate mărunt, amestecate cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar de suc de fructe.
Contrar unor afirmaţii vehiculate, nucile nu sînt contraindicate la hepatici, doar că aceştia vor trebui să consume cantităţi mai mici, stabilindu-şi singuri toleranţa personală. În orice caz nu se vor depăşi 100 g pe zi.
Pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preţios datorită conţinutului lor sărac în glucide.
Nucile nu provoacă tulburări şi dificultăţi de digestie dacă sînt corect asociate. Compoziţia meniurilor în care sînt incluse le fac indigeste. Datorită conţinutului lor bogat în grăsimi, felurile de mîncare asociate trebuie să fie uşoare. Ele nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prînz după un mic dejun foarte bogat. Se combină bine cu crudităţi, verdeţuri, fructe acide şi nu trebuie asociate cu carnea, făinoasele, amidonul, produse de patiserie şi dulciuri. Prin calităţile şi conţinutul lor, nucile pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor.
Unde este astăzi uleiul de nuci?
Extras la ţară cîndva şi folosit în gospodărie, uleiul de nucă este astăzi greu de găsit. De el ar putea profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sînt predispuşi la ateroscleroză. Avînd 73-84% acizi graşi polinesaturaţi, uleiul de nucă se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea uleiului de soia (50-60%) şi a celui de porumb (40-50%), pentru proprietăţile sale anticolesterolice. El conţine acid linoleic, linolenic şi oleic şi foarte puţini acizi graşi saturaţi (palmitic şi stearic). Datorită conţinutului bogat în acizi graşi polinesaturati sau esenţiali, el este indicat în curele de protecţie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură cu durata de 8-10 zile pe lună, cu două linguri administrate dimineaţa pe nemîncate. Are proprietăţi tonice. Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Poate că astăzi nu se mai produce şi datorită faptului că este pretenţios: rîncezeşte uşor şi trebuie păstrat la frig şi întuneric. Doza de consum curent oscilează între 20 şi 40 g pe zi, în funcţie de necesarul de lipide. Este indicat în tratamentul teniazei. Acesta este foarte simplu de urmat: se administrează timp de trei zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi preparată cu 60 g de ulei de nucă.
Extern, frecţia cu ulei de nucă a întregului corp este indicată în tratamentul copiilor anemici şi rahitici. Datorită calităţilor sale de neînlocuit, ar fi minunat să ne fie din nou accesibil.
