SCUZE! SCUZE!, de Asoka Selvarajah
Unul dintre cele mai mari obstacole in realizarea oricarui progres in viata, pe plan profesional sau personal, este obiceiul nostru lamentabil de a ne gasi scuze!
Indiferent daca e vorba de o durere de cap, o durere in inima sau acea eterna durere in dos (!), aproape intotdeauna avem un motiv bun – si probabil multe motive – pentru care nu traim la masura potentialului nostru si nu atingem nivelul de succes pe care simtim ca-l meritam.

Totusi, adevarul trist al acestui lucru este urmatorul: scuzele sunt doar scuze, iar ceea ce ramane nerealizat, ramane nerealizat. Poate ca scuzele va fac sa va simtiti mai bine pentru un timp si sa va salvati imaginea in fata celorlalti. Totusi, in toiul noptii, atunci cand sunteti doar cu voi insiva si aveti timpul de a reflecta, in liniste, asupra a tot ceea ce ar fi putut fi... cum e atunci?
Viata este un sport de contact. Daca intentionati sa obtineti ceva de valoare, veti intampina opozitie, incercari si frustrare. Deseori, acestea vor aparea din evenimente si circumstante. Uneori, vor fi din partea altor persoane. De cele mai multe ori, ele vor parea absolut insurmontabile.
Aceasta e regula in viata. Cu cat scopul este mai mare si mai valoros, cu atat mai inalt va fi nivelul de opozitie pe care il aveti de trecut. Chiar si un copil care joaca ultima versiune de X-box stie asta!
Totusi, cel mai rau lucru pe care il puteti face in aceasta situatie este sa va gasiti scuze. Facand asta, va dati singuri permisiunea de a esua. Va spuneti ca este ok sa nu reusiti, si iata un motiv intemeiat pentru aceasta.
Cu siguranta ca puteti gasi scuze, in cazul in care chiar le pretuiti. Totusi, asta este tot ce aveti. Nu puteti atinge succesul pe care vi-l doriti SI, in acelasi timp, sa ramaneti in cadrul motivelor intemeiate pe care le-ati gasit si din cauza carora nu-l puteti avea.
Daca incercati sa faceti asta, va setati creierul sa actioneze simultan in directii opuse. El chiar nu poate face asta. Si totusi, mereu, oamenii incearca sa faca acest lucru. Ei insista, in secret sau nu, sa-si creeze o plasa de siguranta, “in caz ca...”. Chiar si asa, deseori, aceasta plasa de siguranta asigura esecul, in timp ce lipsa ei ar aduce atat de des o sansa sensibila catre succes.
Autorul de reclame de talie mondiala John Carlton descrie o tehnica superba. pe care o foloseste pe el insusi pentru a-si crea super-reclamele. El o numeste abordarea “pistolului la tampla”. Isi imagineaza ca cineva literalmente tine un pistol indreptat spre capul lui si ca va apasa pe tragaci. daca el nu produce o reclama mortala. REPEDE! Daca pentru voi asta nu functioneaza, atunci imaginati-va ca pistolul este indreptat spre capul partenerului de viata, a copilului sau a mamei.
Si acum… ASTA va motiveaza sa reusiti? Va face sa lasati deoparte toate scuzele, sa iesiti din ele si sa va apucati de A FACE? Daca raspunsul vostru este nu, va aflati probabil deja la vreo doi metri sub pamant... sau asa ar trebui!
Oricine isi cunoaste istoria stie despre cuceritorul spaniol Cortez, care a ajuns in Mexic cu o mica armata de cateva sute de spanioli. Care a fost primul lucru pe care l-a facut? A dat foc navelor! Astfel ca nu mai exista drum de intoarcere! Singura directie ramasa era inainte. Si pe aceasta au mers… impotriva unei populatii de sute de mii de suflete. Restul, dupa cum se spune, este istorie.
Ar fi putut exista cateva scuze bune in acel caz, nu credeti?
Imi amintesc de povestea lui Napoleon Hill, “Gandeste si devino bogat”, in care descrie experienta unui fermier care, in urma unei rani de amploare, a ramas paralizat pe viata, de la gat in jos. Tot ce putea face era sa stea in pat toata ziua. Nu mai putea sa conduca ferma. Pana la urma, zacand in pat, a organizat crearea unei fabrici de ambalat carnea. Acea companie, care n-ar fi existat niciodata, daca omul nu ar fi fost paralizat, a devenit cea mai mare companie de ambalat carnea din America!
Si totusi, n-ar fi avut EL scuza perfecta pentru a esua, daca ar fi vrut asta? Desigur.
Intrebarea este: vreti sa traiti cu succesul sau cu scuzele voastre? Daca incercati sa le aveti pe amandoua, in cele din urma veti ramane doar cu scuzele, pentru ca acesta este modul in care creierul, si viata insasi, functioneaza.
Cand ati pre-creat scuze (motivatii), a esua devine ok. Nu puteti sa iesiti din asta, pentru ca nu aveti de ce. Scuzele va vor sustine mereu, daca ceva va merge prost – sau, cel putin, asa va place sa credeti.
Este cu mult mai bine sa va decideti sa va asumati responsabilitatea pentru propriile rezultate, indiferent de cum sunt acestea. Cand sunteti intariti in acest mod, va daruiti, in acelasi timp, voua insiva, puterea de a schimba circumstantele, cum si cand alegeti sa faceti asta.
Cand actionati astfel, focalizarea este pe VOI si pe ceea ce urmeaza sa faceti. Cand va concentrati pe scuze, focalizarea este asupra altor oameni, evenimente, situatii – si tot felul de alte lucruri pe care nu le puteti schimba. Cand creierul se focalizeaza pe toate acestea, in locul scopului pe care vi-l doriti si a celui mai scurt drum catre acesta, tot ceea ce el vede sunt motivele pentru care ar trebui sa renunte si pentru care ar fi dezamagit. Este exact ceea ce se intampla cu atat de multi oameni.
Dupa cativa ani in care aveti o astfel de abordare, acesta devine un mod de a trai. Literalmente, nu mai puteti gandi altfel. Creierul este foarte maleabil, cel putin la inceput, si il puteti modela si forma in felul in care doriti sa va raspunda de obicei. Astfel, dupa o vreme, el va tinde sa se seteze in acel fel – pozitiv sau distructiv. Prin urmare, natura programarii sale depinde, in exclusivitate, de voi insiva.
Atunci cand va focalizati pe gasirea unei solutii, creierul incepe sa lucreze pentru asta. El alege selectiv, din multitudinea de date, si va indreapta atentia catre acele parti ale intregului, care servesc propriei voastre cauze. In acelasi timp, atrage catre voi persoanele si circumstantele de care aveti nevoie, pentru ca lucrurile sa se intample.
Puteti sa va antrenati creierul sa gaseasca intotdeauna calea usoara de “a scapa”, sa se planga si sa bombane, sa gaseasca scuze. Sau, in loc de asta, puteti sa va antrenati creierul sa gaseasca solutii, sa-si asume responsabilitatea si sa gaseasca cea mai scurta cale catre implinirea scopurilor si visurilor voastre.
Intrebarea care se pune este condensata in toate acestea. Ce preferati? Sa va antrenati creierul sa reuseasca si sa caute intotdeauna cea mai buna si rapida cale catre tinta voastra? Sau, din start, nici macar nu vreti sa va deranjati pentru a incerca sa atingeti tinta, complacandu-va in mlastina tuturor maretelor motive de care ati fost coplesiti, inca de la inceput?
Alegerea este, cu adevarat, a voastra