Alchimia tainică a tăcerii si recunostinta

1. Pentru contemplarea profundă a lui Dumnezeu nu este neapărat necesară retragerea într-o pădure. Dumnezeu este permanent prezent aici, acolo şi pretutindeni, El este imanent în orice obiect sau fiinţă. Singura motivaţie valabilă pentru o eventuală retragere în pădure este asigurarea păcii interioare. 2. Contactul cu fiinţele umane care sunt foarte evoluate spiritual ne purifică de acţiunile noastre nefaste. Numai dacă am făcut cu adevărat efortul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu în această viaţă devine posibil să mergem mai departe pe o cale spirituală în următoarea. 3. Dacă un aspirant la starea de îndumnezeire care este ardent atinge eliberarea, 14 generaţii (compuse din bhakta-şii care provin din linia lui) vor fi eliberate. 4. Dacă o fiinţă umană transcende cu adevărat ciclul naşterilor şi al morţilor şi atinge fuziunea deplină cu Dumnezeu Tatăl, totul devine eternitate pentru ea. 5. Corpurile noastre grosiere (fizice) nu sunt permanente. Bogăţiile şi averile noastre nu sunt permanente. În afara mântuirii noastre depline, nimic nu este permanent. 6. Zilele existenţei, atât ale voastre cât şi ale mele, sunt toate asigurate de Dumnezeu, însă nimeni nu poate evita Mântuirea. Totul, întotdeauna, îi aparţine numai lui Dumnezeu. 7. Dacă un singur soare din această lume este pentru noi atât de luminos, cu atât mai luminos trebuie să fie Dumnezeu, care este mai mult decât miliarde de sori! Dacă în această lume există oameni atât de inteligenţi şi de înţelepţi, merită să ne imaginăm ce intensitate trebuie să aibă inteligenţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu! Nu este oare El pentru noi toţi Tatăl nostru? De ce nu Îl venerăm în consecinţă? 8. Fraternitatea, paternitatea şi maternitatea sunt iluzorii, la fel ca toate celelalte lucruri. Singur Dumnezeu este Tatăl nostru veritabil. El nu poate fi văzut cu ajutorul ochilor noştri fizici. Dacă dorim cu adevărat să Îl vedem, trebuie să ne eliberăm de orice tulburare sau perturbare exterioară. Trebuie pentru aceasta să realizăm fuziunea spiritului nostru individual – Jivatman (Atman) cu Spiritul Divin macrocosmic – Paramatman. 9. Dumnezeu, Cel Etern, nu are nici un pic de mânie. Atunci de ce se mânie atât de des fiinţele umane, care au o percepţie limitată asupra vieţii? Dacă puteţi petrece periodic o zi întreagă fără nici un fel de tulburare sau suferinţă, aceasta este deja pentru voi o mare binecuvântare şi fericire. 10. Spiritul etern individual (Atman) este manifestarea spiritului etern macrocosmic (Paramatman). Cele cinci elemente atrag spiritul individual (Atman) în iluzie. Pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, pentru a şti dacă suntem capabili să ne stabilizăm mentalul oscilant, nu avem neapărat nevoie de un maestru. În cazul în care conştiinţa noastră este purificată, spiritul nostru individual (Atman) intră gradat în contact cu spiritul etern universal (Paramatman) care îi va revela totul. 11. Hrana întăreşte organele senzoriale. Pentru a păstra cu uşurinţă controlul interior asupra organelor senzoriale, hrana trebuie să fie diminuată, iar apoi va fi eliminată complet. Procedând în acest fel, controlul asupra simţurilor va fi intensificat şi menţinut cu uşurinţă din interior. Atunci, cele cinci elemente care limitează conştiinţa îşi pierd puterea, iar hrana nu mai este deloc necesară. Procedând astfel, poarta care îi permite lui Jivatman să treacă prin ea, pentru a se topi, prin intrarea în Samadhi în Paramatman se deschide singură. 12. Este posibil să consumi hrană în timp ce practici meditaţia profundă, dar acest lucru va cauza anumite fluctuaţii mentale. Se poate medita asupra Atotputernicului Dumnezeu şi în timp ce îţi îndeplineşti îndatoririle zilnice, inclusiv cele ale unui împărat, dar atunci cum mai poţi atinge stabilitatea mentală? Agitaţia nu va dispărea niciodată complet. Din când în când, fiinţa va trebui să facă faţă unor suferinţe, care vor părea fără sfârşit. Ea nu va fi inundată de graţia infinită a lui Dumnezeu decât prin transcenderea completă a acestor griji. 13. Dacă Dumnezeu ar dori prin puterea Sa acest lucru, toate fiinţele ar fi bune. Dar atunci, cum ar mai putea evolua în deplină libertate această lume? Dacă Dumnezeu ar dori, prin puterea Sa, El ar putea acorda eliberarea, dar Legea ce a fost creată de El nu funcţionează astfel. Fiecare fiinţă are asigurată libertatea de a-şi alege propriul său mod de acţiune şi ea trebuie să îşi manifeste discernământul în funcţie de acest mod (aceasta este în realitate manifestarea liberului arbitru). Nimeni nu trebuie să facă vreodată vreun rău altor fiinţe. 14. Dumnezeu este totdeauna generos cu binefacerile şi darurile Sale pentru ca noi să atingem înţelepciunea. Dacă noi realizăm însă acţiuni nefaste, compasiunea Sa nu ne va atinge (n.n. Balayogi vrea să spună aici că şi graţia divină este tot o manifestare a legii rezonanţei; cel care aspiră către Dumnezeu şi face un pas în direcţia lui – prin acţiunile sale „faste”, sau „acţiuni de iubire”, cum le numea Iisus – este astfel binecuvântat de Graţia lui Dumnezeu, care atunci face zece paşi în întâmpinarea lui). Dumnezeu îşi revarsă din plin binecuvântarea sa asupra tuturor acelora care cred cu putere în El. 15. Indiferent dacă te naşti într-o familie nobilă sau într-una umilă, corpul tău fizic rămâne supus legii impermanenţei. Indiferent care este statutul lor, numai cei care se vor dărui în întregime lui Dumnezeu vor cunoaşte sensul profund al Eliberării spirituale. 16. Sadhana (disciplina spirituală) trebuie să fie continuată cu perseverenţă până la apariţia Luminii Divine (Realizarea spirituală). Beneficiile unei asemenea Realizări vor fi astfel şi mai mari în viaţa următoare. 17. În acord cu realizarea sadhana-ei şi până la desăvârşirea ei totală, tot ceea ce ne este cu adevărat necesar va veni de la sine, chiar dacă pentru aceasta ar trebui să devenim împăraţi. Dar tot din această cauză va apărea orgoliul, iar cel care va ceda acestei ispite va fi după aceea nevoit să renască apoi la o nouă viaţă, care va fi pentru el inferioară din punct de vedere genetic. 18. Viziunea Beatifică a Totalităţii lui Dumnezeu nu este posibilă decât printr-o practică constantă şi intensă, şi în nici un caz prin rostirea unor cuvinte deşarte. Familia, soţia şi copiii voştri vor împărtăşi de cele mai multe ori, prin inducţie, înclinaţiile voastre, bune sau rele. În acest caz, mai ales pentru protecţia lor, de ce să mai comiteţi acţiuni rele, când aţi putea acţiona profund benefic în sensul salvării lor? - “Sri Balayogi: alchimia tainică a tăcerii” - http://www.yogaesoteric.net Recunostinta este una dintre fortele speciale din viata care creste pe masura ce o daruiesti. Multe din lucruri se diminua pe masura ce le daruim. De exemplu, daca am avea o placinta de mere si am da un sfert din ea, cu siguranta ca am ramane cu mai putin decat aveam. Insa recunostinta este altfel. Recunostinta este o energie a taramului spiritual asemanatoare cu flacara unei lumanari. Pe masura ce “o daruim”, flacara lumanarii, aprinzand alte lumanari, lumina sa ca si recunostinta creste. De fapt , doar cu lumanarea noastra am putea aprinde un numar nelimitat de lumanari ajutand la iluminarea lumii din jurul nostru. Cu cat suntem mai recunoscatori , cu atat dam mai departe din lumina noastra si cu cat este mai mare aceasta lumina , cu atat mai multe miracole vom vedea in vietile noastre. Nu cu multa vreme in urma am scris un material despre apa. In acest material am “povestit” cum apa are viata si are sentimente. Am observat cum apa are memorie si este influentata de ganduri, sentimente sau muzica. Iar in urma experimentelor facute, cuvintele la care apa reactioneaza cel mai bine au fost impreuna : dragoste si recunostinta. Dupa parerea mea aceste doua cuvinte sunte legate unul de altul, ele nu pot exista unul fara altul. Si asta pentru ca recunostinta implica dragostea asa precum dragostea implica neaparat recunostinta. __ Erau odata doi tarani, saraci, care mergeau pe un drum de tara. La un moment au dat de un intelept. Inteleptul se uita la acestia si ii spuse primului dintre ei “ Vremurile sunt grele, draga prietene, cum te descurci? “ “ Foarte greu” raspunse omul . “Economia merge prost, abia reusesc sa fac rost de mancare sa-mi hranesc familia. Si pe langa astea se pare ca ploaia nu va veni. Viata mea este foarte grea”. In acest timp Dumnezeu trecea prin apropiere si a auzit discutia dintre cei doi. Ascultand nemultumirea taranului Dumnezeu Isi spuse “Foarte grea? Crezi ca viata ta este foarte grea acum? Iti arat eu ce inseamna o viata foarte grea!” Inteleptul il intreba apoi pe al doilea taran “ Prietene drag tie cum iti merge?” “ Minunat, inteleptule! Lucrurile sunt cum nu se poate mai bine. Fiecare zi imi aduce noi bucurii si binecuvantari alaturi de familie si de prieteni. Sunt atat de recunoscator pentru fiecare noua zi pe care o traiesc, pentru ca stiu ca indiferent daca este soare sau ploaie, lucrurile se vor intampla asa cum vrea si cum crede Dumnezeu ca este mai bine!” Recunostinta profunda a omului se ridica si atinse sferele celeste intrand in armonie cu cerul divin. Dumnezeu auzind astfel vorbele taranului zambi si spuse incantat “ Minunat? Crezi ca viata ta este minunata acum? Iti arat eu ce inseamna o viata minunata!” Universul este o imensa oglinda, ceea ce exprimam inspre el ni se intoarce inapoi. Daca este iubire si recunostinta, vom primi inapoi aceleasi lucruri . Daca este dezamagire si deznadejde vom primi inapoi exact aceste lucruri. Este incredibil cat de usor putem sa ne schimbam destinul si starea de spirit prin simplu fapt de a allege sa credem. Bogat nu este acela care are mai mult ci acela care stie sa se multumeasca cu ce are. Ne exprimam recunostinta prin cuvinte dar si prin fapte Ne aratam recunostinta – aprindem alte luminari – in doua moduri: prin fapte si prin cuvinte. Cuvintele pline de bunatate si de incurajare, de multumire si apreciere ating inimile altora aprinzandu-le flacara, iluminandu-le viata. Actele de caritate si faptele de dragoste si bunatate , prin focul intentiei lor, aprind de asemenea lumanarile altora. Trebuie sa ne exprimam recunostinta atat prin cuvinte dar si prin fapte. Acest lucru il putem face si fata de Dumnezeu: respectandu-I legile, studiind cuvintele Sale, exersand bunatatea si generozitatea fata de altii, prin rugaciune sau meditatie pentru toate binecuvantarile pe care le revarsa asupra noastra sau pur si simplu incercand sa fim mai buni. Adevarata avere este recunostinta “Cine este bogat? Cel care este multumit si fericit cu ce are.” (Pirke Avot 4:1) Cand ne gandim ca apetitul si nevoile noastre sunt nelimitate si de nesaturat realizam adevarul de netagatuit : adevarata avere este sa fi multumit cu ce ai – adica, sa fi recunoscator pentru ce ai. Nevoile noastre se revarsa dintr-un izvor etern, atat de mare cat setea pentru viata insasi. Daca ne bazam fericirea pe ceva ce este posibil sa avem candva, sa cucerim, sa imblanzim sau sa posedam candva, nu vom cunoaste implinirea in momentul de fata, in prezent. Pacea interioara este posibila atunci cand realizam absurditatea de a astepta pentru urmatorul job, urmatoarea masina, urmatoarea promovare sau relatie care sa ne faca fericiti. Adevarata avere este recunostinta. Capacitatea noastra de a aprecia toate darurile pe care le avem este esentiala pentru pacea noastra emotionala si spirituala. Iar aceasta pace este cea mai importanta. Este umplerea acelui gol pe care il simtim noaptea cand ne asezam capul pe perna, acea neliniste constanta care nu ne da pace. Faceti o lista cu toate lucrurile pentru care sunteti recunoscatori De obicei apreciem lucrurile atunci cand nu le mai avem si astfel lucrurile simple de zi cu zi le luam de-a gata. Astfel de exemple pot fi cele mai simple detalii la care nu te-ai gandit probabil niciodata : un dus cald dimineata, apa curata de baut, aerul conditionat in zilele caniculare, prietenii si familia care te iubesc, o portie buna de ras, un film sau o melodie care te inspira, o lectie invatata sau o carte buna de citit, sanatatea, un acoperis deasupra capului, o masina care te duce din punctul A in punctul B, zambetul copiilor tai, o imbratisare, o bataie pe umar, etc. Aceasta lista este ca o declaratie financiara in lumea spirituala. Este un cont al valorii noastre spirituale. In mod incredibil , ne putem creste contul spiritual prin simplu fapt de a aprecia ceea ce avem. Daca ai putea, apreciind o bacnota de 100 de lei sa o transformi in doua bacnote de 100 de lei , ai face-o? Binenteles ca ai face-o! In lumea spirituala astfel de bogatie este posibila. Concentrandu-ne aprecierea pe ceea ce avem deja , averea noastra se multiplica. Iata cateva intrebari care te vor ajuta sa te concentrezi pentru ce trebuie sa fi recunoscator. Pe langa actiunea de a scrie lucrurile pentru care esti recunoscator, atunci cand treci prin vremuri mai grele, incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari. Acest lucru te va ajuta sa te concetrezi pe lucrurile minunate pentru care trebuie sa fi recunoscator. In timp ce te concentrezi pe ce ai deja, observa cum averea ta spirituala se inmulteste. Ce pot invata din asta? Cum pot sa folosesc aceasta situatia ca sa cresc? Care este binecuvantarea din asta? Ce pot lua din situatia asta pentru a ma face mai puternic? Care este oportunitatea pentru mine din asta? Ce posibilitati deschide pentru mine situatia aceasta? Pentru ce sunt recunoscator? Recunostinta transforma lucrurile simple in lucruri sacre. Recunostinta ne da mai mult si atunci cand avem mai putin decat ne dorim. Multiplica-ti bogatia spirituala si emotionala acum, nu mai astepta, este ceva ce poti face oricand, oricum, in orice situatie te afli. Nu ai nevoie de nici un instrument, de nici un echipament special, incepe acum, fii recunoscator ! -  The Simple Abundance Journal of Gratitude by Sarah Banwww.TheBodySoulConnection.com – recunostinta - http://viataverdeviu.ro Sursa: trezire divina