POVESTEA OMULUI FARA NUME Autor: Anca Todirica

Era odata un om curajos. In fiecare zi el se plimba prin padure. Ii placea natura, o iubea. El invatase limbajul naturii. Putea vorbi cu apele, cu cerul, cu soarele, cu plantele, cu vietatile padurii. Era tare fericit omul nostru de fiecare data cand statea in natura. Intr-o zi, cum statea sub copac, vazu niste copilasi care se balaceau in paraul ce cobora din varful muntelui. Ii placea sa priveasca cum se jucau copiii. Stand si privind la ei, le auzi gandurile si soaptele… - Ioane, tu nu stii sa inoti, spuse cel care parea mai mare! - Eu sunt mai mic ca tine, doar stii, dar voi invata si eu! - Tu nu poti inota, nu e usor, mai bine stai pe mal! Cel mic se imbufna si se retrase din apa, pe mal. Asa trist cum statea, arunca cu pietre in apa si privea la fratele lui, care inota si facea tot felul de giumbuslucuri in apa. Dintr-odata cerul se inora si picuri mari de ploaie cadeau, de parca voiau sa indestuleze setea pamantului. Copiii o zbughira in padure, sa se adaposteasca sub copaci. Acolo, il zarira pe omul nostru. Cu zambetul pe buze, omul le facu un semn cu mana si ii chema la el. Copiii usor stanjeniti, caci nu-l cunosteau, stateau si il priveau, nestiind daca sa se duca sau nu. - Nu va fie frica! Veniti la mine! Aici nu ploua! Copiii privira in jur. Nu mare le-a fost surpriza, vazand ca afara ploua cu galeata, dar in jurul omului nostru, pe o raza de cativa metri nu ploua deloc – ba chiar mai mult, o raza de soare parea ca se juca pe langa el. Uimti, facura cativa pasi in cercul unde nu ploua. - Hei! Omule, cum se poate asa ceva? Peste tot ploua, dar langa tine nu e nici un strop de ploaie. Ba mai mult, este pana chiar si soare! - Eheee, dragii mei, chiar asa e! Nu-i magic? - Ba da, baiguira ei, surprinsi! N-am mai vazut asa ceva! Cum se poate? - Oooo… e atat de simplu… magia e simpla, depinde de ce iti doresti! - Cum adica? Tu ai facut aceasta magie? - Chiar eu! - Esti un magician? - Nu chiar! Sunt un om ca si voi! - Si cum… cum ai facut? Ne inveti si pe noi? - Dar va doriti? - Daaaa!!!, strigara ei in cor. - Mai intai este important sa stiti ce va doriti, apoi e foarte important sa intrebati Universul, daca dorinta voastra este si a lui! - Cum? Adica… cum putem face asta? - Simplu! Puneti dorinta voastra din cap, in inima! O coborati din cap, in inima. Apoi intrebati Universul in gand, daca dorinta voastra este si a lui. Daca dorinta voastra este si a lui, atunci in inima veti simti o emotie atat de buna, ca atunci cand faci ceva bun si simti bucurie. Daca dorinta voastra nu este si a Universului, atunci veti simti in inima o emotie mai neplacuta, ca si cum inima se strange, se zbate, se foieste si nu-si gaseste locul. Ati inteles? - Cred ca da, spusera copiii si ochii le straluceau de bucurie. - Acum puteti opri ploaia ca si mine, daca va doriti si daca si Universul o doreste! - Chiar putem? - Da, daca nu va indoiti! Trebuie sa credeti! E simplu! E ca atunci cand inveti sa mergi... Incepi sa mergi, dintr-odata! - Ne ajuti? Adica, tebuie doar sa ne dorim si sa punem dorinta in inima, da? - Exact! Chiar asa !Dar ca sa va fie mai usor, trebuie sa respirati putin! Copiii trasera aer cu putere. Parca niciodata nu simtisera aerul atat de proaspat, atat de curat, de patrunzator! Era ca o forta care le dadea putere. Pe masura ce respirau, omul nostru grai: - Asa…e foarte bine! Acum ca ati respirat, coborati dorinta din cap, in inima. Simtiti dorinta voastra! E acolo! Ca un sambure! Ca o samanta in pamant! Acum intrebati Universul daca dorinta voastra este si a lui! Apoi simtiti raspunsul Universului, in inima voastra. - Uauuuuuu!!!, se auzi din gura celor doi frati. Amandoi stateau cu ochii inchisi, dar zambetul lor spunea multe. Era ca si cum bucuria le sarea din piept, atunci cand primeau un dar. - Ati intrebat Universul? Copiii insa, parca nu mai puteau vorbi. Erau coplesiti de simtirile din inimile lor curate. - Acum deschideti ochii! Copiii au deschis ochii. Parca intreg Universul tasnea prin ochii de copil. Raze straluceau din privirile lor. Totul stralucea in jur. - Ei, cum e? Ce observati? Copiii parura ca uitasera de dorinta lor … parca erau vrajiti si cuprinsi de magia insasi. - Oooo, s-a oprit ploaia! S-a oprit ploaia! Strigara amandoi atat de bucurosi. Chiar am reusit! Este magic! Amandoi incepura sa zburde, sa faca tumbe, sa chiuie de bucurie. - Va felicit! Vedeti ce usor este? - Este magic! Iti multumim, Omule bun! Cine esti? Cum te numesti? - Sunt tot ceea ce eu sunt! Nu am un nume. Dar daca voi vreti, ma puteti numi oricum! Este perfect pentru mine! - Cum adica, nu ai nume? Nu e trist pentru tine? - Nu, spuse Omul zambind! Bucuria mea este sa-mi dati voi un nume! - Oooo, abia asteptam, spusera copiii voiosi! Amandoi fratii susotira unul la urechea celuilalt. Au stat cateva clipe, in care se vedea ca respirau si ca nu gaseau numele potrivit. Dupa cateva clipe, spusera: - Te vom numi Omul fara Nume! - Oooo, multumesc! Deci ma veti striga Omul fara Nume? - Da! Pentru ca tu pari a avea toate numele din lume. Ne-am gandit sa-ti spunem Omul ploii, dar apoi ne-am adus aminte ca e mai bine sa ne dorim numele care ti se potriveste. Atunci am intrebat Universul, daca e de acord cu acest nume. Si inima ni s-a strans in piept! Astfel ca am decis sa lasam Universul sa-ti aleaga un nume. Si ne-a venit in cap OMUL FARA NUME. Si atunci inima noastra s-a bucurat! Deci, asta e numele tau! - Hihihi! Dragii mei, sunteti nemaipomeniti! Ati invatat atat de repede, lectia dorintei si a Universului! Va multumesc! - Omule fara Nume, spuse cel mic, ma poti invata sa inot? E de-ajuns sa doresc asta? - O, da, sigur, cu placere! Este bine sa-ti doresti la fel ca si cu ploaia. Apoi insa, mai e ceva de facut! - Ce anume? - Daca dorinta ta e pe placul Universului, atunci va trebui sa o lasi sa curga in trupul tau! - Si cum fac asta? - Simplu! Iti imaginezi cum dorinta din inima si acea simtire curg in tot corpul tau, ca o apa! Trebuie sa fii precum apa, ca sa inveti sa inoti! Atunci iti va fi mult mai usor! Dar este posibil sa nu reusesti din prima! Trebuie sa ai rabdare, cand e vorba de corpul tau! Dar vei invata mult mai repede, asa! - Multumesc, Omule fara Nume! Ma duc direct la parau, sa incerc din nou. - Dar nu uita! Mai intai pui dorinta din cap in inima, apoi intrebi Universul, apoi daca simti bucurie in inima, lasi bucuria sa-ti inunde corpul, precum o apa! Si, foarte important… trebuie sa multumesti ca ti-a dat ce ai cerut! - Sa multumesc! Chiar am facut asta din prima! - Ma bucur ca ai simtit! De aceea a functionat! Dar nu te astepta sa inoti din prima! Ai rabdare si vei invata mult mai repede decat alti copii. Si incepe sa inoti in apa mica, unde poti atinge cu picioarele, pamantul! - Asa voi face! Copiii multumira pentru sfaturi si tasnira la rau. Omul nostru ii privea de la distanta. Cel mic incepu sa invete sa inoate… o data, de doua ori, de trei ori… Nu se lasa. In scurt timp, incepu sa se tina la suprafata apei. - Bravo, fratioare, spuse cel mare! Ai reusit sa inoti atat de repede! - Ei, draga frate, inca nu inot ca tine, dar sunt bucuros ca am inceput sa ma tin la suprafata apei! Inca putin si devin la fel de bun ca tine! Dar, stii ce-mi propun? - Ce? - Vreau sa devin la fel de bun in toate... la fel ca Omul fara Nume! Amandoi privira catre Omul fara Nume. Dar nu-l mai vazura. Parca disparuse in adancul padurii. Daca intr-o buna zi, va veti aminti de Omul fara Nume, atunci sa stiti ca poate e chiar langa voi, chiar daca nu-l vedeti. E de-ajuns sa va doriti ceva, sa coborati dorinta din cap in inima, sa respirati profund si sa intrebati Universul, daca dorinta voastra e si a lui, apoi simtiti daca bucuria e in inima voastra si dorinta vi se va implini! SI NU UITATI SA MULTUMITI ! Editura For You pe Facebook http://www.facebook.com/people/@/106288586121904