Vă prezint în continuare un nou text al lui Octavian Paler… scris de altcineva.
Istoria acestuia este destul de clară și ușor de urmărit.
Textul inițial a apărut în Micromagazin, Romanian Meridian la 17 decembrie 2005. Micromagazin este o publicație de limbă română din America. Textul era sub semnătura lui Ocatavian Paler.
Întâmplarea a făcut ca acesta să afle de acest articol de la prietenii ce l-au sunat să-l felicite. Pus în fața unei copii, maestrul a negat că ar fi autorul textului.
Avea dreptate, textul aparține unui site de limbă engleză.
Evident, nu este atât de important autorul, ci mai degrabă mesajul transmis de cuvintele acestui text.
Sperăm să vă bucure.
Istoria acestuia este destul de clară și ușor de urmărit.
Textul inițial a apărut în Micromagazin, Romanian Meridian la 17 decembrie 2005. Micromagazin este o publicație de limbă română din America. Textul era sub semnătura lui Ocatavian Paler.
Întâmplarea a făcut ca acesta să afle de acest articol de la prietenii ce l-au sunat să-l felicite. Pus în fața unei copii, maestrul a negat că ar fi autorul textului.
Avea dreptate, textul aparține unui site de limbă engleză.
Evident, nu este atât de important autorul, ci mai degrabă mesajul transmis de cuvintele acestui text.
Sperăm să vă bucure.
Interviu cu Dumnezeu
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească….iar apoi tânjesc iar sâ fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult. ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu sţiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2012/08/25/interviu-cu-dumnezeu/#ixzz24fujpeIg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu