Câte anomalii în atitudinea părinţilor faţă de copii lor! Sub pretextul că un copil este prea mic pentru a înţelege ceea ce se petrece în jurul lui, ei îşi permit tot felul de cuvinte, de gesturi, de comportamente, fără a-şi da seama că aceasta acţionează foarte defavorabil, totul se înscrie în el şi deseori anumite dereglări ce apar mai târziu vin de la scene sau conversaţii la care el a asistat când el nu era decât un bebeluş. Mulţi părinţi nu sunt destul de atenţi la modul în care vorbesc copiilor lor. Ei nu încetează să-i trateze drept incapabili, puturoşi, idioţi, iar copiii, sugestionaţi, hipnotizaţi, devin după un timp în mod real stupizi şi incapabili. Aceşti părinţi nu ştiu deci că, cuvântul este puternic, acţionează şi că ceea ce spun poate avea o influenţă imensă asupra copiilor lor. Părinţii sunt uneori cei care îşi ucid copiii. Pentru a-i determina să rămână liniştiţi sau a-i obliga să-i asculte, de ce trebuie ca ei să-i ameninţe cu Bau-bau, cu lupul, cu poliţia sau ţiganul cu sacul? De ce trebuie ca la ceea mai mică prostie să-i copleşească cu reproşuri şi cu blesteme? Ei nu ştiu că toată viaţa lor aceşti copii se vor simţi ameninţaţi, în pericol şi că ei vor deveni nevrozaţi. Trebuie ca părinţii să înveţe ca de acum înainte să se servească de puterea cuvântului pentru a face bine copiilor lor şi eu vă pot da o metodă. Ea este pentru mamele care au copii foarte mici. Pe timpul cât bebeluşul este adormit, mama poate să stea în apropierea patului său, sau să-l ia în braţe şi să-i spună foarte blând: copilul meu, te iubesc mult, mă gândesc la tine, vreau ca tu să devii mare, nobil, luminos, divin, ca tu să fii plin de inteligenţă, de forţă, de puritate, de bunătate...” Ca ea să-i vorbească astfel de tot ceea ce ea doreşte mai bun pentru el. Se poate ca unii să găsească această metodă lipsită de sens, dar cei care cunosc marile legi ale universului mă vor aproba, deoarece ei ştiu că verbul este atotputernic. Chiar dacă pe moment copilul nu înţelege nimic, cuvintele mamei sale se vor înregistra în subconştientul său şi ele vor lucra asupra lui în sensul în care ea a ales să le dirijeze.
Fie ca mamele să facă asta în fiecare zi, în fiecare seară, sau chiar pe timpul nopţii. Fie ca ele să vorbească, copilului lor mângâindu-i capul cu blândeţe, menţionând toate forţele, calităţile, virtuţile pe care el le posedă şi pe care le va dezvolta mai târziu. Fie ca ele să-i vorbească de viitorul său: el va fi fericit, va fi mare, va deveni o fiinţă excepţională. Ca ele să pronunţe cuvintele cele mai poetice, cele mai minunate.
În general, se aşteaptă pentru a-i educa pe copii ca ei să fie capabili de o anumită înţelegere intelectuală. În acest moment li se dau explicaţii şi se crede că aceasta este educaţia. Nu, dealtfel, explicaţiile nu au avut niciodată o mare valoare pedagogică. În pedagogie, singura metodă cu adevărat eficace este exemplul. Arătaţi concret copiilor ceea ce ei trebuie să facă, faceţi-o în faţa lor şi nu le explicaţi nimic. Arătaţi-le cum se spală, cum se curăţă, cum se pune în ordine, cum se pregăteşte masa. Copiii sunt mici maimuţe: de îndată ce ei vă văd făcând ceva, o vor face şi ei.
Iar dacă acum cineva îmi spune:”dar înainte de a face ceea ce mă sfătuiţi, eu vreau întîi de toate să înţeleg exact cum aceasta se petrece şi care sunt procesele declanşate în domeniul eteric”. Oh la, la, dacă voi aşteptaţi să vedeţi totul şi să înţelegeţi totul pentru a începe să exersaţi, veţi aştepta secole, iar în acest timp copilul vostru va deveni un Şnapan. Daţi-i drumul încă de acum, ocupaţi-vă de el, pentru că aveţi o mare responsabilitate.
Şi ceea ce este minunat este că, în momentul în care voi pronunţati aceste cuvinte magice pentru copilul vostru, culori ies şi radiază din inima voastră, din capul vostru,şi chiar anumite entităţi luminoase, atrase şi mişcate de toată această frumuseţe, decid să rămână lângă copil pentru a lucra asupra lui. Atunci , vă implor, impuneţi un pic tăcerea intelectului vostru care este întotdeauna pe cale să obiecteze şi să pună întrebări şi să credeţi în ceea ce vă spun eu astăzi; voi veţi câştiga şi mai ales copiii voştri vor câştiga.
Oare cunoaşteţi suficient de mult toate legile lumii psihice, ale lumii spirituale, pentru a veni să vă pronunţaţi şi să puneţi la îndoială tot ceea ce eu vă spun? Atât timp cât sunteţi încă ignoranţi, aveţi nevoie să credeţi şi să urmaţi pe cineva care a mers mai departe decât voi pe calea cunoaşterii. Deci, mamele să vorbească copiilor lor, chiar dacă ei dorm, chiar dacă ei nu înţeleg. Sufletul lor intelege totul.Unele vor spune că ele le vorbesc în gând. Dar aceasta nu ajunge, deoarece este o mare diferenţă între gând şi cuvânt.Copii vin sa ne invete pe noi si noi nu avem mare lucru a le transmite, doar obiceiuri invechite.
Într-o zi mă aflam la o conferinţă la care erau în auditoriu reprezentaţi ai mai multor mişcări spirituale. Printre alte lucruri, eu spuneam că meditaţia produce o mare acumulare de energie psihica şi că multe persoane care se mulţumesc să mediteze fără a pronunţaniciodată cuvinte, simt că aceste forţe sfârşesc prin a-i perturba. De ce? Pentru că ele nu au ştiut să le dea o ieşire, o orientare. Trebuie deci ca ele să pronunţe câteva cuvinte, pentru ca toate entităţile adunate prin meditaţie să se precipite în direcţia pe care cuvântul lor le-a indicat-o.
De ce cuvântul? Gândul singur nu este el foarte puternic? Ba da, însă gândirea fără cuvânt, este ca şi cum aţi scrie pe o hârtie tot felul de promisiuni şi de angajamente, dar fără a vă pune semnătura. Atât timp cât nu semnaţi, promisiunile nu sunt valabile. Puteţi declara , promite sau lăsa prin testament tot ceea ce doriţi, dar fără semnătura voastră nimeni nu vă va lua hârtia în considerare. În faţa lumii,Semnătura este cea care contează. Ei bine, pentru munca spirituală cuvântul este ca o semnătură.
Când am spus aceasta, preşedintele societăţii Antroposofice din Olanda a exclamat: „ah , iată ceva nou pentru noi!” El era încântat. Ei da! Sunt adevăruri pe care mulţi nu le cunosc: Cuvântul este deci foarte important. Voi puteţi gândi timp de ore întregi dacă vreţi, dar dacă doriţi să declanşaţi ceva, să daţi o impulsiune pentru ca gândirea voastră să se concretizeze aici în planul fizic, cuvântul este cel care trebuie să intervină. Gândirea este puternică în planul psihic, dar cuvântul este puternic în planul fizic. Deci luaţi acest adevăr şi veţi obţine mari rezultate. Doar că, bineînţeles, nu pronunţaţi cuvinte fără să fi format în prealabil în voi, un gând viu susţinut printr-un sentiment puternic, altfel cuvintele voastre vor rămâne vide, găunoase, fără forţă şi nu vor produce nici un rezultat.
Chiar şi copiii care mă ascultă, aici, înregistrează totdeauna puţin din ceea ce eu spun. Mai târziu, tot ceea ce ei vor fi înregistrat astfel fără a înţelege, va apare în conştiinţa lor şi în acest moment ei vor putea profita; ei se vor servi şi vor reuşi mult mai bine decât copiii care au fost îndepărtaţi de anumite preocupări sub pretextul că acestea nu erau încă pentru vârsta lor.
Este valabil şi pentru copiii ai căror părinţi îi aduc în fiecare dimineaţă pe Stâncă pentru a asista la răsăritul soarelui.
Puteţi gândi că ar fi preferabil pentru aceşti copii să rămână liniştiţi în pat. Ei nu, deoarece chiar dacă ei adorm pe Stâncă, ei se impregnează cu această ambianţă de rugăciune, de meditaţie, de contemplaţie; ei primesc razele soarelui care sunt spirite conştiente şi aceste raze lucrează asupra corpului lor eteric şi lasă urme. Câţiva ani după aceea, dacă anumiţi camarazi vor încerca să-i antreneze în comiterea unor acte reprobabile, aceşti copii vor simţi în ei o forţă, o rezistenţă care îi va menţine pe drumul purităţii, al luminii, al înţelepciunii. Chiar dacă ei nu ştiu originea, această influenţă rămâne atât deînrădăcinată în ei şi vor fi obligaţi să o constate. Iată de ce educaţia trebuie să se facă înainte chiar ca înţelegerea să apară la copil.
Eu am mers de altfel mult mai departe, spunând că după naştere este deja prea târziu pentru a începe educaţia copilului. Da, deja din acest moment părinţii nu mai au nici o putere să influenţeze copilul. Ei trebuie să se apuce înainte de naştere şi chiar înainte de concepţie. Din acel moment începe veritabila educaţie, cea care este puternică, eficace, reală, indestructibilă.
Pedagogia mea este nouă, o ştiu, bizară chiar, dar ea dă rezultate. Când un copil mănâncă, el nu înţelege încă toate energiile pe care hrana i le va aduce şi cum aceste energii vor contribui la dezvoltarea sa fizică, morală, intelectuală, dar nu se aşteaptă ca, copilul să înţeleagă pentru a i se da de mâncare. Ei bine, nu trebuie nici să aşteptaţi ca el să înţeleagă pentru a introduce în el elemente divine. Dacă ar trebui să aşteptaţi ca, copiii să înţeleagă viaţa spirituală pentru a le-o da lor, ei bine, vor fi repede morţi, din punct de vedere spiritual morţi. Şi este ceea ce se întâmplă deseori. Se aşteaptă ca copiii să aibă vârsta de a primi o educaţie spirituală şi în această aşteptare, sunt lăsaţi să se înglobeze în viaţa mediocră încât atunci când vreţi să-i redresaţi este mult prea târziu, nu mai este nimic de făcut.
Să presupunem o tânără fată care pune pe primul loc viaţa spirituală: ea se roagă, ea meditează, ea face exerciţii pentru a se apropia cât mai mult posibil de înaltul ideal la care aspiră. Dar iată că ea se mărită. Face un copil. Ei bine, ea va pune viaţa conjugală, viaţa familială, viaţa copilului pe primul loc şi va abandona tot restul. Să analizăm această atitudine:
Toată lumea, bineânţeles, va aproba această tânără femeie, va găsi normal ca pentru copilul său ea să-şi sacrifice viaţa spirituală: ea este mama, iar el este copilul ei. Toate mamele şi toţi taţii îi vor da dreptate: în ochii unei mame nimic nu poate fi mai important decât copilul său. Pentru el ea trebuie să încalce toate legile divine, iar dacă acest copil se îmbolnăveşte sau moare, ea va merge să se certe cu Dumnezeu, ea îl va acuza de injustiţie şi de cruzime. Astfel se înţelege iubirea şi toată lumea este încântată de această iubire. Dar nu eu, deoarece pentru ca o femeie să fie ataşată de copilul său până la punctul de a-l uita pe Dumnezeu, în realitate înseamnă că nu se iubeşte decât pe sine însăşi. Ea nu se gândeşte decât la ea însăşi şi nu la copilul ei.
Ei da, este clar: Îndepărtându-se de CER pentru a se consacra copilului său, ea îl smulge vieţii divine care este adevărata viaţă, ea îl smulge acestei imensităţi de lumină şi de pace de care copilul nu va beneficia. În iubirea sa stupidă ea l-a făcut să părăsească singurul loc unde el ar fi fost fericit şi în siguranţă, unde ar fi devenit nemuritor. Crezând că îl salvează, ea îl duce spre Infern din moment ce ea îl ţine în afara frumuseţii şi armoniei. Deci vedeţi voi, există o neînţelegere milenară care trenează în societate. Mama care îşi iubeşte copilul nu trebuie să-l facă să iasă din Cer unde toate creaturile trebuie să înflorească. Dacă ea îl uită pe Dumnezeu pentru a nu se gândi decât la copilul său, gândirea sa nu mai conţine aceste elemente imponderabile venite din regiunile luminoase, venite de la Divinitatea însăşi şi deci îl hrăneşte cu o hrană moartă.
O mamă care nu păstrează obiceiul de a merge lângă Dumnezeu, nu poate să radieze în apropierea copilului său particule vii şi luminoase care ar face din el o fiinţă excepţională. Ea va fi săracă, ea nu va putea să-i dea nimic. Iubirea ei obişnuită va crea un copil obişnuit. El va fi poate sănătos, bine îmbrăcat, dar el va rămâne mediocru, pentru că a fost educat departe de prezenţa lui Dumnezeu. Pe când mama instruită în Ştiinţa Iniţiatică va merge spre Dumnezeu şi Îi va spune:” Doamne vin lângă Tine , astfel ca Tu să-mi dai pentru copilul meu lumina, iubirea, sănătatea, frumuseţea Cerului.”Iar când ea va reveni, îl va impregna cu elemente pe care mamele obişnuite nu le-au cunoscut niciodată, nici simţit. Ele spun că ele nu au timp. Ba da, dar iubirea lor egoistă nu le permite să aibă o asemenea filosofie, de aceea lumea continuă să fie populată de fiinţe mediocre si mame stupide.
Mama nu trebuie niciodată să se ocupe de copilul său înainte de a fi mers lângă Dumnezeu, pentru a lua viaţa şi a i-o da. De ce îşi imaginează ea că dacă ea îl părăseşte câteva minute, copilul său va muri? Nu, chiar dacă, copilul este în pericol de moarte, pe timpul cât mama sa este lângă Dumnezeu, când va reveni ea îl va salva. Dar dacă ea neglijează să meargă la Dumnezeu pentru a rămâne lângă copil, în ziua în care i se va întâmpla ceva copilului ea nu va putea face nimic pentru el.Fiindca viata unui copil nu sta in mainile ei.Copilul poate alege el insusi sa nu mai traiasca langa o mama inconstienta.
Atât timp cât taţii şi mamele sunt ataşaţi familiei lor până la punctul de a nu îndrăznii să o părăsească din când în când pentru a se instrui, ei nu vor putea să o transforme, nici să o facă într-adevăr fericită. Nu puteţi transforma membrii familie voastre atâta timp cât rămâneţi prea aproape de ei. Nu este vorba de a-i părăsi fizic, ci de a-i părăsi în concepţiile lor (gândirea pe care o au ei), adică a abandona un mod eronat de a-i iubi şi de a-i înţelege. Veţi spune: „dar este o cruciadă împotriva copiilor noştrii!” Deloc şi poate că eu îi iubesc mai mult pe copii voştri decât îi iubiţi voi înşivă; aceasta este de analizat . Dacă este cineva care vă iubeşte copiii, eu sunt acela, singurul; voi, voi nu-i iubiţi.Voi nu stiti ce este iubirea, altfel ati trai-o.
A fost odată un fiu care cerea banii mamei sale pentru a face nebunii şi care o ameninţa că se va sinucide dacă ea nu-i va da. Atunci mama lui i-a spus:” du-te copilul meu, du-te şi sinucide-te, nu avem nevoie pe Pământ de oameni ca tine. Doream ca tu să fii o finţă nobilă, mare, iar tu te porţi ca un criminal, du-te şi sinucide-te, este mai bine. Voi mulţumi Cerului când tu vei dispărea”. Ei bine, din cauza acestei îndrăzneli, pentru prima dată fiul s-a cuminţit şi a devenit o fiinţă minunată. Ani mai târziu, el spunea: „mama mea este cea care m-a salvat”. Dar dacă mama şi-ar fi smuls părul din cap spunând: „ Oh, sărmanul meu fiu, nu face asta, iată bani”, ea ar fi făcut din el un călău.
Şi asta fac majoritatea părinţilor, din cauza bunătăţii lor oarbe, a slăbiciunii lor, a moleşelii lor, ei fac din copiii lor călăi. Iar după aceea ei spun: ”Da, dar noi îi iubim.” Ei se justifică pentru lipsa lor de pedagogie şi de psihologie prin această frază: „noi îi iubim”. Iată cum se înţelege iubirea! În loc de a spune: ”cât de slabi şi de stupizi suntem noi!”, ei spun : „noi îi iubim!”. Eu sunt singurul care nu-i cred. În spatele acestor cuvinte: ”noi îi iubim”, eu înţeleg: „cât de idioţi suntem!” Da, iată ce înţeleg eu.
Abraham îl iubea pe Isaac, dar a acceptat să-l sacrifice pentru a-i arăta lui Dumnezeu că pe El îl iubea mai mult decât pe fiul său. Problema de a şti dacă pe Dumnezeu sau pe copilul vostru îl iubiţi mai mult se pune totdeauna, dar taţii, mamele niciodată nu bănuiesc că şi aici este o problemă de pus. Dumnezeu a vrut să-l încerce pe Abraham şi El i-a cerut să-şi sacrifice fiul. Veţi spune: ”Cum? Dumnezeu nu era destul de clarvăzător pentru a cunoaşte iubirea lui Abraham, El avea nevoie s-o verifice? Nu, Dumnezeu ştia încă dinainte ce va face Abraham; El vedea inima sa, gândurile sale, dar Abraham era cel care nu ştia ceea ce era mai puternic în el şi trebuia ca el să o afle. De aceea Dumnezeu i-a dat această încercare . Această încercare nu era destinată pentru a-l lămuri pe Domnul, ci pe Abraham însuşi.
De altfel toate încercările pe care Dumnezeu ni le trimite ne servesc să ne cunoaştem. Pentru că noi nu ştim până la ce punct putem fi rezistenţi, inteligenţi, puternici, buni, generoşi sau slabi, stupizi, vă faceţi iluzii, vă spuneţi: „Am învins aceasta, am învins aceea, nu-l iubesc decât pe domnul”, dar în faţa celei mai mici încercări capitulaţi şi nu înţelegeţi cum s-a întâmplat aceasta. Şi iată că Abraham iubea pe Domnul mai presus de toate, el ştia că din moment ce Domnul i-a dat acest fiu, Domnul putea să i-l ia.
Atunci de ce mamele nu gândesc astfel? Ele vor să-şi salveze copilul abandonându-l pe Domnul; ele gândesc că este suficientă protecţia lor pentru ca el să fie la adăpost. Dar ce protecţie îi pot ele oferi când ele însele nu sunt protejate, din moment ce ele întorc spatele marelui Protector? Ce orgoliu ce vanitate!
Abraham care era într-adevăr un iniţiat , nu s-a revoltat împotriva ordinului Domnului, ci s-a pregătit să-şi sacrifice fiul. Şi cum Dumnezeu nu este un monstru sanguinar, în ultimul moment, El l-a înlocuit pe Isaac cu un berbec. Din moment ce Abraham ştia acum până unde putea să meargă iubirea sa pentru Domnul, de ce sacrificiu era el capabil, aceasta era suficient. O mamă care nu este pregătită să accepte acelaşi sacrificiu ca Abraham, în primul rând nu este o mamă inteligentă, iar în al doilea rând este prea orgolioasă. Cum îndrăzneşte ea să-şi imagineze că ştie mai bine decât Dumnezeu, dacă, copilul ei trebuie să trăiască sau să moară? Cu o concepţie atât de ordinară despre iubire, ea nu poate să-şi ajute într-adevăr copilul pentru că în loc de a-şi aduce copilul spre lumină, din contra, ea îl îndepărtează. În gândirea ei, iubirea pentru ea însăşi este pe primul loc, iubirea de sine este totul. Nu, iar într-o zi ea va trebui să plătească această eroare într-un mod sau altul:pentru că ea nu şi-a îndeplinit datoria. Datoria sa era de a fi în Cer şi de a-şi aduce copilul împreună cu ea.
NU trebuie niciodată să abandonaţi Cerul, pentru nimic altceva, nici pentru un copil, nici pentru o soţie, nici pentru un soţ, deoarece doar rămânând în Cer, simbolic vorbind, le puteţi face bine.Dacă voi părăsiţi lumina pentru a face plăcere nu ştiu cui, nu veţi avea nici cerul , nici pământul, adică nu-l veţi avea nici pe Dumnezeu , nici pe aceşti oameni pentru care aţi făcut atât de mari sacrificii şi voi rămâneţi singuri. Trebuie să căutaţi cerul şi veţi avea şi pământul deoarece pământul urmează întotdeauna Cerului, el vine să i se supună şi să-l servească.
Dacă întotdeauna sentimentalismul, ataşamentul orb sunt cele care predomină, nu numai că nu-i veţi ajuta pe ceilalţi dar veţi suferi.Pentru a evita aceste suferinţe, va trebui să puneţi inteligenţa, înţelepciunea şi pe Dumnezeu pe primul loc şi din acest moment tot ceea ce iubiţi vă va aparţine. Toţi copii pe care voi îi iubiţi în mod divin sunt ai voştri şi ei sunt în orice caz mai mult ai voştri decât al mamelor lor dacă ele îi iubesc în mod stupid. Veţi spune:” dar nu este posibil! Legăturile de sânge sunt aici.” Dar aceste legături nu sunt cele mai puternice, credeţi-mă, există legături şi legături.
Doar pe cei pe care îi ştiţi să-i iubiţi, fie că sunt copii, bărbaţi sau femei, vă aparţin. În aparenţă legăturile cărnii sunt cele mai puternice, dar în realitate se întâmplă deseori ca membrii aceleaşi familii să nu aibă nici o afinitate unii cu ceilalţi, deoarece ei aparţin la diferite familii spirituale.Voi puteţi , de exemplu , să aparţineţi fizic unei famili de ţărani şi spiritual unei familii de regi. Şi din contră , voi puteţi fi fizic copilul unei familii regale, pe când în realitate aparţineţi unei familii de mizerabili şi cerşetori.
Cum va acţiona în caz de nevoie cel care îşi iubeşte într-adevăr familia? El va avea curajul să o abandoneze un timp pentru a merge în străinătate să câştige bani. Pe când altul, care nu are aceeaşi iubire, nu va avea curajul să plece. Deci vedeţi, în aparenţă, primul şi-a abandonat familia, dar pentru a o ajuta: el a mers în străinătate să câştige bani şi când el revine toţi vor fi fericiţi. Pe când cel care nu a vrut să-şi părăsească familia, o lasă în sărăcie cu el împreună. Acum să traducem: adevăratul tată, adevărata mamă, îşi va abandona copilul, îşi va abandona familia şi prin meditaţie, prin rugăciune, va merge „în străinătate”, adică în lumea divină unde va strânge bogăţii, iar când va reveni, toţi vor fi în opulenţă; pe când cel care nu înţelege, va rămâne lângă familia sa, dar ce i-ar putea el aduce? Nu mare lucru, câteva lucruri, câteva resturi mucegăite care au rămas prin dulapuri.
Adevăratul tată, adevărata mamă, merg „în străinătate”. Cât timp? Acesta depinde: poate o ½ ora, o oră... Poate o zi sau trei luni, iar când revine, ei îşi revarsă toate bogăţiile. Deci, vedeţi voi, eu am argumente formidabile pe care nici toată logica voastră nu le poate zdruncina. Şi dacă ele nu sunt de acord, fie ca mamele să discute cu mine! Le voi spune: „voi pretindeţi că vă iubiţi copilul, dar analizaţi dacă îl iubiţi. Dacă îl iubiţi, veţi merge acolo, „ în străinătate”, cel puţin 10 minute, o1/2 de ora, iar în acest moment, da , copilul vostru va fi în abundenţă”.
Mama face totul pentru copilul său; ea îl iubeşte zi şi noapte se ocupă de el. Dar de ce acest copil rămâne un copil obişnuit, când încă el nu devine un vagabond sau un criminal? Pentru că mama nu a învăţat că ea putea să-şi proiecteze iubirea spre regiunile sublime, spre a lua alte elemente de care copilul va avea nevoie mai târziu şi să le infuzeze: particule care vor lucra asupra lui pentru ca el să devină o fiinţă excepţională. Cum poate o mamă să creadă, cu îngustimea minţii sale, cu ignoranţa sa, cu preocupările sale prozaice, că ea va putea obţine elementele indispensabile pentru ca mai târziu copilul său să facă minunăţii, să contribuie la binele societăţii şi a întregii umanităţi?
Atât timp cât mama nu caută să atingă regiunile cele mai elevate pentru a atrage particule de lumină, de puritate, de eternitate, orice ar face ea, ceea ce va da copilului său va fi întotdeauna obişnuit. Nu cantitatea elementelor este cea care contează, ci calitatea lor, iar această calitate trebuie ca ea s-o caute şi s-o adauge. Este la fel ca în matematici: nici o cantitate de figuri din a doua dimensiune nu poate să dea o figură din a treia dimensiune. Nici o cantitate de corpuri din a treia dimensiune nu poate să fabrice un corp din a patra dimensiune. Adică , nici o cantitate de oameni obişnuiţi nu va da un geniu, nici o cantitate de genii nu va da o divinitate. Pentru a putea să pregătiţi o fiinţă divină, trebuie să adăugaţi alte elemente care nu se găsesc decât în lumea spirituală, în lumea divină.Trebuie să înţelegeţi aceasta.
Trebuie deci ca mamele să înveţe să lucreze asupra copiilor lor, ca din când în când, câteva minute, de mai multe ori pe zi, prin gândurile lor, prin rugăciulnile lor, ele să se prezinte în faţa lui Dumnezeu spunându-i:” Doamne vreau ca acest copil pe care Tu mi l-ai dat să fie servitorul Tău, dar pentru aceasta am nevoie de alte elemente care nu se găsesc decât lângă Tine. Acordă-mi-le, te rog, altfel acest copil nu va da nimic bun şi nu va fi avantajos nici pentru el, nici pentru Tine, nici pentru mine.” Dumnezeu „se va scărpina în cap” şi va chema unii dintre servitorii săi cărora le va ordona să se ocupe de mamă.
Sunteţi miraţi de modul meu de a prezenta lucrurile? Dar important, este ca voi să înţelegeţi şi să avansaţi; Prea puţini contează că acesta este prezentat într-un mod catolic, literar, filosofic, academic sau nu. Eu aş vrea să fac totul pentru mame, le admir pentru sacrificile de care ele sunt capabile, dar trebuie în ce priveşte conştiinţa lor să se lărgească şi ca ele să înveţe să lucreze pentru copiii lor cu mijloace noi, mijloace spirituale. Ele gândesc întotdeauna că îngrijirile lor şi sacrificiile lor sunt suficiente.
În realitate, nimic nu este niciodată suficient, trebuie totdeauna să adăugaţi particule, forţe, puteri celeste. Un copil care este în fiecare zi hrănit şi impregnat cu aceste elemente, va mira mai târziu lumea întreagă.
Veţi spune că nu este atât de uşor să mergi să te prezinţi în faţa lui Dumnezeu. Dar este un mod de exprimare! Deja, legându-se prin gândire la regiunile celeste, mama atrage elemente de natură mai subtilă şi le proiectează asupra copilului său. S-au văzut cazuri când iubirea unei mame reuşea să smulgă un copil din ghearele morţii. Da, această iubire este de o asemenea putere încât ea putea să producă transformări în copil. Graţie acestui puternic curent de iubire, multe elemente nocive erau astfel îndepărtate şi copilul era salvat. Dar, evident, sunt cazuri excepţionale şi fără a aştepta circumstanţe atât de dramatice, în viaţa curentă mamele au numeroase ocazii de a-şi manifesta iubirea faţă de copiii lor.
Dimineaţa la răsăritul soarelui, de exemplu. Eu sunt foarte mişcat să văd în fiecare dimineaţă mamele aducându-şi bebeluşii pe Stâncă. Aş vrea să le dau mijloace de a face o mai bună muncă asupra lor şi le voi spune deci aceasta:” în loc de a vă plimba copilul încolo şi încoace pentru a-l calma, a-l adormi sau mai ştiu eu ce, aşezaţi-vă liniştită undeva şi adresaţi-vă lui: „ tu comoara mea, iubirea mea, splendoarea mea...”şi vorbindu-i astfel voi îl spălaţi în lumină. Ca Soarele, îl penetraţi cu iubirea voastră, voi invitaţi toţi îngerii şi arhanghelii prin puterea iubirii voastre. Voi spuneţi: Doamne, vreau ca acest copil să fie servitorul Tău, ca el să fie cel mai frumos, cel mai inteligent, cel mai radiant, cel mai luminos, cel mai sănătos” şi să vi-l imaginaţi în această splendoare.
Femeia posedă o mare putere de imaginaţie, graţie căreia ea modelează copilul său şi cum toate sentimentele şi dorinţele sale se înregistrează în corpurile eteric, astral şi mental al copilului, acţionând astfel, nu numai că mama ajută enorm copilul în evoluţia sa, dar între ea şi el se crează o legătură foarte puternică.
Una din principalele cauze ale rupturii care se vede acum între copii şi părinţi, este că părinţii nu au ştiut să influenţeze copiii lor cu propriile lor vibraţii, ei n-au ştiut să-i impregneze cu iubirea lor, înţelepciunea lor, cu forţa lor, cu viaţa lor. Cum nu au descoperit mamele aceasta până acum? Dacă, din când în când, atunci când ei sunt bolnavi sau când ele vin să le îmbrăţişeze, ele au un pic de iubire pentru ei, dar este ineficace această iubire, deoarece este înlocuită imediat cu alte sentimente. A şti să lucrezi conştient, inteligent, oh este atât de rar! Deci, iată ce trebuie să facă mamele la răsăritul soarelui şi vor fi mirate de a vedea că ele devin neobosite din cauza iubirii lor. Deoarece iubirea este cea care trezeşte, care stimulează toate celulele creierului.
Într-o altă conferinţă, în care vă vorbeam de puterea gândului şi a cuvântului,vă explicam cum să vă influenţaţi copilul vorbindu-i când doarme în leagăn. Chiar dacă el nu aude, chiar dacă el nu înţelege, anumite legi ale universului fac ca tot ceea ce voi sunteţi pe cale să înregistraţi în el, să încolţească când el va fi mai mare. Puteţi să-i vorbiţi de bine, de adevăr, de legi morale, cu convinge-rea că aceste cuvinte ale voastre sunt înregistrate. Dealtfel, cine ştie dacă, după toate , el nu înţelege ceea ce voi spuneţi? El doar nu are posibilitatea de a se exprima şi de a vă arăta că el înţelege pentru că organele sale nu sunt pe de-a-ntregul formate.
Chiar un copil handicapat este în realitate un spirit tot atât de puternic, tot atât de inteligent ca şi ceilalţi, dar care nu se poate manifesta, deoarece creierul său, corpul său fizic sunt deteriorate. Luaţi cel mai mare virtuoz din lume, daţi-i un pian dezacordat, oare va putea el cânta? Nu bineînţeles; el este perfect capabil, dar pianul este într-o stare proastă. Ei bine, creierul este pianul, instrumentul prin care spiritul se manifestă; proprietarul sau poate fi un geniu, un virtuoz, dar atât timp cât instrumentul nu este acordat nu va putea cânta. Poate este la fel cu copiii; ei văd, ei înţeleg multe lucruri dar nu se pot exprima. Se relatează cazuri stupefiante şi inexplicabile. Rămân încă mistere de clarificat pentru viitor. Bebeluşii, se ştiu încă atât de puţine lucruri despre ei! Uneori, se văd unii care au, timp de câteva clipe o expresie atât de inteligentă, încât rămâi înmărmurit, iar imediat după aceea ei îşi reiau fizionomia obişnuită de bebeluşi. Eu observ copiii; pentru mine sunt cărţi în care eu pot să citesc multe lucruri.
Mă adresez deci mamelor: vreţi voi într-adevăr ca, copilul vostru să devină un servitor al lui Dumnezeu, un geniu, un sfânt, un binefăcător al umanităţii, o fiinţă magnifică? Ocupaţi-vă de el, cu toată iubirea voastră. Doar iubirea poate tot.. Vorbiţi-i când doarme, mângâiaţi-l blând, penetraţi-l cu toate culorile luminii: roşu , orange, galben auriu, verde, albastru, indigo, violet. Dar dacă voi vreţi să cunoaşteţi adevăratele culori ale luminii solare, trebuie să aveţi o prismă, deoarece nicăieri în altă parte natura nu oferă culori atât de frumoase, atât de puternice ca printr-un cristal. Voi veţi putea astfel să contemplaţi culorile îndelung şi să le regăsiţi apoi prin imaginaţie. Nu lucraţi asupra copilului vostru cu orice culoare, ci doar cu culorile prismei, deoarece sunt adevăratele culori.
Încercaţi deci să vă impregnaţi copilul cu aceste raze luminoase, să vă imaginaţi că ele trec în toate celulele corpului său. În acest moment sunteţi pe cale să repetaţi cel mai mare mister al creaţiei, acela al lui Dumnezeu Însuşi care penetrează materia pentru a o anima.
În societate se produc schimbări care nu sunt întotdeauna favorabile educatiei copiilor. De exemplu, din ce în ce mai multe femei care lucrează; ele doresc să se simta tot atît de independente ca si bărbatii si cum munca le da aceasta independenta, ele vor să aibă o meserie. Dar aceasta meserie le obligă sa-si neglijeze copiii care, deseori venind de la scoală, nu gasesc pe nimeni acasa: tatăl si mama lor sunt la servici! Atunci copiii se descurcă cum pot si se descurcă foarte bine pentru a face prostii, departe de părintii lor fată de care devin de altfel din ce în ce mai străini!
Eu nu spun ca mamele nu trebuie sa lucreze, dar eu constat doar consecintele acestor noi obiceiuri asupra educatiei copiilor. În calitatea mea de pedagog sunt obligat sa văd aceste consecinte. Eu nu dau nici un sfat, fiecare trebuie sa-si rezolve personal problema, dar eu cred că nimic nu poate înlocui pentru copii prezenta unei mame acasă, cu conditia ca ea sa fie într-adevăr prezentă, bineînteles si ca ea să stie să-si exercite veritabilul sau rol de educatoare.
Veti spune: "Da, dar aceste schimbări de mentalitate sunt datorate si industrializării, progresului tehnic." Evident, întotdeauna facem responsabili factorii exteriori. Nu era obligatoriu ca progresul tehnic să conducă omul la o situatie catastrofică. Oamenii însisi, sunt cei care, din cauza ignorantei lor, a egoismuluilor, a poftelor lor s-au pus în această situatie. Se acuză conditiile, dar cine le-a creat? Ele nu au căzut din cer. Progresul tehnic era un lucru bun, el putea tocmai să usureze sarcina omului, dar de ce umanitatea a făcut astfel încît el să absoarbă toate energiile ei si să fie cauza ruinei ei? În orice caz nimic nu justifica, sub pretextul că sunt ocupati, faptul că părintii îsi lasă copiii singuri sau îi incredintează altora: femeii de menaj, vecini, etc. De ce au adus acesti copii pe lume? Dacă nu trebuie sa se ocupe de ei, ar fi fost mai bine să îi lase acolo unde erau, vor primi lectii acesti părinti si vor fi proprii lor copii aceia care le vor da, care îi vor face să sufere. Din moment ce ei i-au chemat pe Pămînt, le-au dat un corp, ei trebuie să se ocupe de ei si nu să se descarce asupra altor persoane. Doar Dumnezeu stie ce prostii sau porcării le pot inocula aceste persoane. Nu voi întra în detalii.
Părintii sunt de o asemenea inconstienta! În loc să-si alăpteze ea insăsi bebelusul, mama il va încredinta pentru aceasta oricărei femei grase care are mult lapte fără a se preocupa de bolile sau viciile care poate să le transmită copilului prin acest lapte. Copilul primeste prin lapte cîte ceva din caracterul femeii care il hrăneste. De aceea este important ca mama să fie cea care îsi hrăneste copilul si ca ea s-o facă gîndindu-se ca îi dă multă iubire. Astfel, copilul nu o va abandona niciodata, niciodata nu o va face să sufere, pentru ca odată cu laptele si iubirea mamei l-a hrănit.
Priviti acum o problemă foarte interesantă. Înaintea nasterii mama hrăneste copilul cu sîngele sau; apoi, odată născut ea il hrăneste cu laptele său. Simbolic sîngele, care este rosu, reprezintă viata, forta, activitatea. Iar laptele, care este alb, reprezintă pacea, puritatea; este un principiu de armonie care vine să echilibreze tendintele pur biologice reprezentate de sînge. De aceea toti copiii care nu au fost hrăniti cu laptele propriilor lor mame nu se pot manifesta ideal mai tîrziu. Laptele altor femei sau cel al animalelor nu contine pentru copil aceleasi elemente ca cel al mamei.Mama care îsi hrăneste copilul îi dă prin laptele ei o iubire si o tandrete de care copilul are absoluta nevoie pentru a se dezvolta.
De aceea ea nu trebuie să-l hranească cînd ea este înfuriată sau prost dispusă, deoarece aceste stări negative otrăvesc laptele, iar copilul primeste atunci elemente care pot să-l facă bolnav fizic si psihic. Mamele trebuie deci să fie foarte vigilente si să se pregatească întotdeauna să alăpteze copilul în cea mai bună dispozitie posibilă.
Multe mame, din ratiuni estetice, frivole, dau biberon copilului sau pun pe altcineva să o facă. În acest timp, ele merg la baluri, serate, reuniuni si găsesc mai amuzant să-si pastreze pieptul pentru bărbati, sotul sau amantul lor, deoarece li se pare ca suptul de la sîn strică pieptul! Se văd acum atîtea deviatii si dezordini în acest domeniu! De aceea, din ce în ce mai mult, copiii devin străini părintilor lor si se îndepartează de ei: că nu au fost hrăniti prin iubire, prin laptele mamei lor. Credeti-mă, eu nu inventez nimic, sunt fapte care au fost verificate.Cînd mama îsi hrăneste copilul, ea trebuie să o facă în mod constient, gîndindu-se la el, vorbindu-i, pentru a-i da o parte din inima sa, din sufletul său, din chintesenta sa. Un copil hrănit în acest mod îsi va iubi mama în mod etern; chiar dacă ea este ignoranta, chiar dacă ea nu este frumoasă, el o va adora. Copilul trebuie să fie conceput în iubire si hrănit în iubire. Ah! Mamele nu au încă constiinta atît de largă si impersonală, ele nu-si dau seama de importanta misiunii lor de educatoare. Nimeni nu se ocupă de adevarata pedagogie si iată de ce la ora actuală totul merge în derivă, sta sa se prabuseasca.
Priviti ceea ce devin toti acesti copii care au fost abandonati altora si care au dus lipsa de iubirea tatalui si a mamei lor. În Statele Unite multi sunt acolo, pe străzi, unde asteaptă ca un bărbat să le propuna să se culce cu ei pentru bani. Sute de copii de 8-l0-l2 ani care fac acum trotuarul. Înainte, erau mai ales fete, iar acum si foarte tineri băieti. Si ei o spun, acesti copii, cînd îi întrebati: "De ce îi urmati voi pe acesti bărbati? - Pentru că ei sunt drăguti cu noi. Nu chiar atît pentru bani. Dar ei ne dau afectiune, pe cînd părintii nostrii ne-au bătut, ne-au alungat, ne-au abandonat". Bineînteles, copiii au nevoie de iubire ! Si dacă acelasi lucru ar începe să se produca în Franta ? Dar în mod sigur, aceasta se va întampla, deoarece tot ceea ce se face în America sfîrsesete prin a ajunge în Franta într-o zi sau alta.
Ocupati-vă de copiii vostri ! Eu stiu că actual, multi părinti găsesc educatia inutilă. Ei au fost convinsi că trebuie să lase copilul să se dezvolte singur, fără interventie exterioară, aceasta riscă să-i distrugă originalitatea; în libertate, aceste calităti vor apare în mod natural. Ce eroare! În fiecare copil dormitează cerul si infernul, iar viitorul copilului depinde de tendintele pe care părintii vor încerca să le trezească si să le dezvolte în el. Vă dădeam într-o zi acest exemplu: luati o tînara fată, cea mai pură, cea mai inocentă, cea mai bine educată; ea pare incapabilă de a face cea mai mică prostie, dar de îndată ce este excitată, de îndată ce este pusă în anumite conditii care îi trezesc sexualitatea, veti fi stupefiati de a vedea de ceea ce este ea capabilă, aceasta creatura angelică! Fiecare este capabil să facă tot binele si tot răul, aceasta depinde de conditiile în care voi îl puneti, de tendintele pe care le treziti în el.
Natura umană are două părti, două fete, una celestă, alta infernală si dupa metodele pedagogice pe care le folosesc, părintii favorizează fie una, fie cealalta; dacă nu au grija vor vedea ei ce va iesi. Trebuie să fiti foarte vigilenti, mai ales atît timp cît formarea unui copil nu este încheiată. Cît timp el creste, se formează, el este plin de energii care caută un drum. Si nu este momentul să aveti o încredere si să credeti ca ati adus pe lume un mic îngeras. El va deveni un înger, da, dar cu conditia ca voi să fiti vigilenti, inteligenti, intelepti, dar dacă sunteti neglijenti sau ignoranti, un diavol veti vedea ce va iesi!
Pentru a remedia situatia natională sau internatională, sunt prezentate planuri de toate felurile: politice, financiare, economice, militare si planuri de o asemenea conceptie, de o asemenea inteligentă, este nemaipomenit! Suntem obligati să ne minunăm. Doar ca, aceste planuri nu au servit la mare lucru niciodată, deoarece ele nu privesc decît domeniul material: perfectionarea tehnică, ameliorarea productiei, construirea de laboratoare, de universităti, cresterea sau diminuarea armamentului, etc., iar umanitatea este mereu în aceleasi dezordini, în aceleasi nefericiri. Atunci, vazînd toate acestea, m-am decis si eu să prezint un plan, un proiect. Veti spune: "dar ce vanitate, ce îngîmfare!" Poate, dar dacă ele sunt utile, dacă ele sunt eficace, toată lumea are dreptul să facă planuri. Si voi la fel. Dar veti vedea, al meu este foarte simplu.
În loc de a lăsa statul să cheltuiască miliarde si miliarde pentru spitale, inchisori, tribunale, scoli, l-as sfătui să se ocupe doar de femeia însărcinată: cheltuielile nu vor fi atît de mari, iar rezultatele vor fi infinit superioare. As cere deci statului să amenajeze terenuri în regiuni foarte frumoase si foarte bine expuse si acolo, să construiască locuinte într-un stil si colorit pe care le voi indica; vor fi si parcuri cu tot felul de arbori si flori, bazine, fîntani arteziene. Acolo, femeile însărcinate vor veni să locuiască pe toată perioada sarcinii lor, hrănite si cazate pe cheltuiala statului.
Ele îsi vor petrece deci tot acest timp în frumusete si poezie, citind, plimbîndu-se, ascultînd muzică. Ele vor asista si la conferinte unde vor fi învăţate ce viată să ducă pe timpul gestatiei: ce trebuie ele să mănînce, dar mai ales munca pe care ele pot să o facă cu gîndurile si sentimentele lor asupra copilului care se va naste. Sotii vor putea, bineînteles, sa facă vizite sotiilor lor si vor fi instruiti asupra modului cum trebuie să se poarte cu ele pentru a le ajuta în munca lor. Deci, vedeti voi, în aceste conditii de pace, de calm, de frumusete, ele vor aduce pe lume copii prin care tot Cerul va veni să se reverse.
Pe cînd acum, dîntre toate spiritele care coboară să se încarneze, cateva doar, vin din Cer, iar toate celelalte, de unde vin ele? Portile sunt închise pentru spiritele Cerului, ele nu pot întra în corpuri pregătite în impuritate, răutate si dezordine. Iată de ce umanitatea nu se ameliorează. Bineînteles, ea va sfîrsi prin a se ameliora, dar în milenii de ani, după catastrofe si mari suferinte. Pe cînd eu vă explic cum ea se poate ameliora foarte rapid fără a trece prin toate aceste suferinte.
Toate schimbarile care s-au încercat să se aducă pînă în prezent din punct de vedere tehnic, economic, medical etc., nu au ameliorat rasa umană care traieste mereu în aceleasi pasiuni, în aceleasi răutati ca înainte.Si poate chiar mai rău decît înainte.Cu toate acestea, se poate ameliora umanitatea, dar cu conditia sa înceapă de la început : mama pe timpul cît poartă copilul său.
Dacă ati sti voi în ce conditii traiesc uneori femeile însărcinate! Ele locuiesc în cocioabe, fără lumină si spatiu, iar ele sunt cele care trebuie să facă totul si sa suporte totul. Si mai presus de toate, sotul care este beat, sau furios pentru ca nu a gasit de lucru, sau a fost insultat de prietenii sai, vine sa se descarce asupra sotiei sale si chiar o bate. Atunci, în ce stare de spirit îsi poarta ea copilul? În loc de a construi spitale pentru aceste mame, ar fi mai bine sa li se dea posibilitatea de a-si astepta copilul în conditii ideale. Iar după aceea ele se pot întoarce în cocioabe, dacă trebuie: copilul lor le va construi palate. Da, el va fi cel care, gratie talentelor si capacitătilor sale, îsi va scoate într-o zi părintii din mizerie.
Nu ne preocupăm de conditiile în care femeile îsi aduc copiii pe lume, iar apoi evident, cînd ne aflăm în fata unei asemenea multimi de smintiti, bolnavi si criminali, construim case specializate, spitale, închisori, crestem numărul educatorilor, al medicilor, al politistilor. Dar aceasta nu serveste la nimic. Si chiar dacă se continua să se facă miliarde de cheltuieli pentru a ameliora asa-zisa psihologie si pedagogie, nu se va reusi niciodată să se schimbe această chintesentă pe care mama a dat-o la început. Doar metoda pe care eu o propun este eficace.
Nici un educator, nici un medic nu pot schimba natura profundă a unui copil. I se poate da putin luciu, dar asta este totul; toate ameliorările care s-ar încerca să se aducă după aceea caracterului sau nu sunt decît un fel de dresaj. Se petrece acelasi lucru cu sălbaticii; se reuseste să fie un pic educati, sa fie învătăti cum să mănînce, cum să se îmbrace, dar aceasta nu durează: de îndată ce ei se reîntorc în tribul lor, ei redevin exact cum erau înainte. Dacă un om este un criminal numai un maestru spiritual va putea să-l facă să se schimbe, dar cu multa munca de sine din partea discipolului, smerenie constienta si iubire.
Multi vor spune că acest plan pe care eu îl propun nu este stiintific. Dar nu au dreptul să-mi critice planul înainte de a-l fi încercat. Bineînteles totul nu se va aranja absolut dîntr-o dată, trebuie pentru aceasta mai multe generatii. Chiar dacă părintii fac o mare muncă de purificare, ei nu vor ajunge sa se debaraseze de mostenirea de slabiciuni si de vicii pe care au primit-o de la proprii lor părinti. Dar dacă ei sunt atenti, deja la prima generatie cu toate elementele defectuoase care vor ajunge înca sa se strecoare la copiii lor, partea buna va prevala. A doua generatie va fi mult mai bună, a treia si mai bună încă si putin cate putin, toate aceste elemente defectuoase care rămaneau din trecut, vor dispare. Trebuie deci ca oamenii inteligenti si responsabili, să se decidă să înteleagă importanta muncii care se face în mamă pe timpul gestatiei si cum o femeie instruită în legile galvanoplastiei, inconjurată cu grija si afectiune si sustinută prin conditii materiale adecvate, are posibilitatea de a forma nu doar corpul fizic al copilului, dar si corpul astral si mental (adică corpul sentimentelor si cel al gandurilor), cu ajutorul celor mai bune materiale.
Din nefericire, eu stiu dinainte că planul meu va fi respins, că nu va fi aprofundat, pentru ca generatia actuală este prea bine modelata si fasonată de alte filozofii, care în capul sau, nu mai are loc pentru aceste idei. Evident, eu nu sunt atît de naiv pentru a nu-mi da seama de inconvientele pe care absenta unei mame pe timpul mai multor luni le poate antrena într-un cămin. Dar cu un pic mai multa iubire, inteligenta si bunavointă se vor putea rezolva usor aceste probleme.
Esentialul pentru moment, este ca stiinta oficială să se decidă să accepte idei, de care este încă departe, atît de departe! Dovada: o sora a Fraternitatii noastre a fost recent să nască într-o clinică. Într-o zi, în cursul conversatiei cu doctorul ea i-a spus că apartine unui Învătămant spiritual unde i s-a revelat că mamă poate influenta benefic prin gîndirea sa copilul care se va naste. Stiti voi cum acest medic a reactionat? El a izbucnit în ras spunand: "Toate acestea sunt imbecilitati! Ce vreti ca gîndirea mamei sa poata face asupra copilului?" Vedeti voi la ce nivel sunt încă medicii! Si se spune că se asteaptă lumina de la toti acesti oameni: medici, preoti, politicieni, cand ei sunt atat de departe de esenta vietii.
Este adevărat ca anumiti biologi care au făcut experiente pe soareci, au descoperit că stările de frică si de neliniste adîncă trăite de soricioaică pe timpul gestatiei se reflectau după aceea asupra progeniturii sale. Ei da, încă o dată, soarecii! Se studiaza soarecii în loc să se studieze femeile care aduc copii pe lume de milioane de ani. Soarecii vor fi cei care îi vor învăta pe oameni ceea ce este adevărat si ceea ce este fals! S-au construit laboratoare pentru a studia soarecii si se acordă o importanta fantastică acestor laboratoare, pe cînd laboratoarele naturii care au fost create înca de la început si care sunt mult mai bine populate decît laboratoarele oamenilor, sunt ignorate! Avem nevoie de marturia soarecilor. Soarecii vor fi cei care vor instrui umanitatea acum. Iar femeile, atunci? Dar este foarte jignitor pentru ele! Cum nu sunt ele indignate? Eu, eu las soarecii în pace.
Am observat anumite femei însărcinate si cativa ani dupa aceea, i-am observat pe copii: am văzut ca tulburările, agitatiile, grijile mamei într-o lună sau alta a sarcinii se reflectă într-una sau alta din epocile vietii copilului. Dar se asteapta raspunsul soarecilor si asteptand, s-a populat Pamantul cu monstri. Admitand chiar ca biologii au înteles acum ceea ce nu este prea sigur ca ceea ce este adevarat pentru soareci este mult mai adevarat pentru femei, ei sunt oricum în mare intarziere, pentru ca ei trebuie sa reeduce umanitatea, cu lentoarea metodelor lor.Ei au încă secole de asteptat. De altfel, dacă voi credeti ca ei vor face măcar ceva pentru ca femeile să beneficieze de descoperirile lor! Ei vor continua să se ocupe de soareci si nu vor instrui femeile asupra a ceea ce trebuie să facă pe timpul perioadei de gestatie.
De aceea, eu lansez un apel femeilor din lumea întreagă: "Treziti-vă dragi surori, la constiinta acestei sarcini grandioase pe care Dumnezeu v-a incredintat-o. Voi sunteti depozitarele secretelor nemaipomenite gratie cărora voi puteti regenera umanitatea. Dar voi nu o stiti si vă jucati cu aceste secrete... Fiti constiente de misiunea voastră, iar de partea lor, bărbatii vor încerca să vă pregatească cele mai bune conditii posibile astfel ca voi să puteti îndeplini aceasta muncă grandioasă si magică.” Bineînteles, ascultandu-mă, multe femei vor spune:"timp de secole noi am manifestat iubirea si bunătatea, dar bărbatii nu ne-au înteles , ne-au batjocorit". Da, eu o stiu, majoritatea bărbatilor se poartă ca niste copii egoisti. Dar dacă ei sunt astfel, este pentru ca femeile nu au stiut să-si joace rolul de mame, că ele nu au aplicat legile galvanoplastiei spirituale atunci cînd ele au fost însărcinate si acum ele suportă consecintele proastei lor munci.
Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le exploatează sau le exploatează prost. Trebuie ca ele sa fie constiente de aceste puteri, ca ele să stie că de ele depinde tot viitorul neamului omenesc. Dacă femeile vor sa ma înteleagă, ele vor fi o putere nemaipomenită în lume, nimic nu le va putea rezista. Dar ele trebuie să se unească pentru un ideal formidabil. Pentru moment, ele nu sunt unite, mai putin atunci cînd este vorba de a-i seduce pe bărbati si de a-i atrage în cursele lor. De aceea ele nu sunt încă într-adevăr puternice. De acum înainte, trebuie ca toate femeile de pe Pămînt să se unească între ele cu vointa de a regenera umanitatea. Cu toată inteligenta lor, cu toate capacitatile lor bărbatii, ei, nu pot mare lucru în acest domeniu. Femeia, mama, este cea care a primit aceasta misiune din moment ce natura i-a dat puterea de a influenta copilul care se va naste.
De aceea va cer vouă, surori din Fraternitate, de a deveni constiente de această misiune grandioasă si de a lumina peste tot în lume pe surorile voastre care se află încă în ignoranta. Acest ideal aceasta dorinta de a fi utile, vă va umple inima, sufletul si spiritul. Vă veti simti totdeauna inspirate, totdeauna dispuse, totdeauna bogate, pentru că acest ideal de a contribui la fericirea umanitătii va va sustine, va va hrăni. Atît timp cît nu veti avea acest ideal în sufletul vostru, nimic nu va va putea multumi. Orice ati avea, veti fi totdeauna în aceeati stare de vid, de insatisfactie. Doar această preocupare de a îndeplini misiunea pe care Dumnezeu v-a dat-o si de a face ceea ce Cerul asteaptă de la voi, vă va face radioase, luminoase si fericite.
Atunci cînd vor un copil, majoritatea oamenilor îsi imaginează că puterile lor se limitează la a face fizic tot ceea ce trebuie pentru aceasta; tot restul, constitutia copilului, caracterul sau, facultatile sale, calitatile sale, defectele sale depind de hazard, său de vointa unui Dumnezeu, despre care nu au o idee prea precisa. Cum ei au auzit totusi vorbindu-se de legile ereditatii, ei stiu ca acest copil vă semănă fizic si moral cu părintii săi, bunicii săi, cu un unchi sau cu o mătusa. Dar ei nu se gîndesc că pot sa facă altceva pentru a favoriza sau impiedica aceasta asemănare, nici, într-un mod general, să aleagă ce va fi acest copil. Ei bine, aici ei se înseală, părintii pot să actioneze asupra copilului care va veni să se incarneze în familia lor.
Dar înaintea conceptiei deja, părintii trebuie să se pregatească pentru a putea atrage un spirit sublim, pentru ca o entitate superioară nu poate accepta să vină să se încarneze decît la fiinte care au ajuns deja la un anumit grad de puritate si de stăpînire. Ceea ce este important pentru o astfel de entitate, nu este de a întra într-o familie bogata si glorioasa; ea prefera uneori chiar familii modeste unde ea nu riscă să fie tentată de facilitate, dar ea are nevoie să primească, de la acesti părinti la care ea va coborî sa se incarneze, o ereditate care nu va impiedica munca spirituală pentru care ea a decis să vină pe Pămînt. Foarte putini bărbati si femei prezintă calitatile necesare pentru incarnarea marilor spirite si de aceea Pămîntul este populat de atîtia oameni obisnuiti, de bolnavi si de criminali, în loc să fie populat de divinităti.Voi le aduceti si apoi va plangeti de lumea pe care ati creat-o.
Învătămantul Fraternitatiii Albe Universale învată deci pe bărbati si pe femei în ce stare de spirit, în ce puritate ei trebuie să se pregatească pentru a concepe un copil, alegînd chiar momentul acestei conceptii după cele mai bune influente planetare. Cum au putut oamenii să coboare atît de jos pentru a lăsa hazardului un eveniment atît de important: conceptia unui copil? Aici trebuie cerut ajutorul Cerului, prezenta Ingerilor pentru a putea să atrageti un spirit puternic, luminos care va fi binefacator al umanitătii. Ei nu, se cere ajutorul alcoolului sau a mai stiu eu ce si deseori chiar, în acest moment barbatul se poartă ca un animal: el se poartă violent cu sotia sa care începe atunci sa nutreasca fata de el sentimente de dispret, de dezgust, de răzbunare. Cum sa ne mirăm apoi că un monstru apare?
Dar să vedem mai detaliat această problemă a conceptiei.
Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl sa-i dea germenul mamei, iar mama să aducă acest germen la maturitate. Se poate deci spune ca tatăl este creator, iar mama formatoare. Acest germen pe care il da tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesente. Tot ceea ce el a trăit, tot ceea ce el trăieste, se exprimă aici, în germen. Deci, dupa modul său de a trai, tatăl dă un germen de o mai bună sau mai putin bună calitate.
V-am explicat deseori cum modul nostru de viata se înscrie, se înregistrează în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celulă posedă o memorie. Nu serveste la nimic să jucati comedie în fata altora aratîndu-vă onesti, gentili, caritabili: ceea ce gînditi, ceea ce simtiti în forul vostru interior este ceea ce se înregistrează si se transmite prin mostenire din generatie în generatie. Iar dacă sunt boli, vicii care s-au înregistrat, odată transmise, mergeti să căutati profesori, scoli si medici pentru a vindeca copilul! Nimic nu mai este de făcut, este prea tarziu. Totul se transmite, iar dacă aceasta nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la al doilea sau al treilea. Trebuie să întelegeti că natura este fidelă si veridică.Este deci o eroare de a crede ca ceea ce bărbatul dă femeii în momentul conceptiei este întotdeauna de aceeasi natură. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însusi pentru a se innobila si a se purifica, el va da mamei germenul unei fiinte foarte ordinare sau chiar al unui criminal.Nu va mira cresterea criminalitatii cu fiecare an?
Să luăm un exemplu; nu-l veti gasi poate prea poetic, dar cel putin este clar. Functiunea unui robinet este de a da apa, iar această apă poate fi murdară sau cristalina. Cel care întretine în mod continuu în el gînduri rele, sentimente rele, nu poate răspăndi decît apa murdară, pe cînd cel care nu înceteaza sa lucreze decît pentru bine, pentru lumină, distribuie apa cristalina, insufletitoare. Da, nu fiti mirati: germenul pe care barbatul il da femeii în momentul conceptiei este functie de gradul sau de evolutie.La fel cum sămînta plantată în pamant poartă în ea proiectul a ceea ce va fi arborele sau floarea, germenul pe care tatăl îl dă mamei poartă deci deja în el proiectul a ceea ce va fi copilul, facultătile sale, darurile sale sau, din contra, lacunele sale, tarele sale. Pe cînd mama, pe timpul celor nouă luni de gestatie, ea aduce materialele care vor servi realizării acestui proiect si aici la fel va pot revela lucruri extrem de importante si interesante.
Pe timpul celor nouă luni de gestatie, mama nu lucrează doar pentru formarea corpului fizic al copilului; fără stirea ei, ea lucrează asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creind conditii favorabile sau defavorabile dezvoltarii diferitelor caracteristici continute în acest germen. Si cum lucreaza ea? Si ea la fel, supraveghindu-si gîndurile, sentimentele, viata pe care o duce. Este ceea ce eu am numit galvanoplastie spirituală.
Voi începe prin a vă descrie procesul chimic al galvanoplastiei spirituale care, în aplicatiile sale spirituale, poate antrena consecinte de cea mai mare importantă pentru întreaga umanitate.
Se întroduc doi electrozi într-o cuva umplută cu o solutie de sare metalica - aceasta poate fi din aur, din argint, din cupru. Anodul, polul pozitiv, este o placa din acelasi metal ca si cel al sării dizolvate în cuva. Catodul, polul negativ, este un tipar în gutaperca acoperit de plombagina si reprezentand o figura, o moneda, o medalie. Cu ajutorul unui fir metalic, se leaga cei doi electrozi la cei doi poli ai unei baterii si se da drumul la curent: metalul continut în baie se depune atunci pe catod, pe cînd anodul, descompunandu-se, regenereaza lichidul solutiei. Putin cîte putin tiparul se acoperă cu metalul solutiei si se obtine, în functie de ceea ce se dorea, o imagine acoperită cu aur, argint sau cupru.
Dacă voi observati natura, veti constata ca acest fenomen al galvanoplastiei exista pretutindeni. De exemplu, în spatiu, planeta noastra, Pămîntul, care primeste numeroase influente ale altor corpuri ceresti, reprezintă polul negativ, catodul, principiul feminin; iar cerul, adică soarele si astrele, reprezintă polul pozitiv, anodul, principiul masculin. Între Pămînt si Soare (sau alt astru), se fac schimburi, deoarece există între ei o permanentă circulatie. Acesti doi poli sunt scufundati într-o solutie cosmica: eterul, fluidul universal care spală si inveleste toate corpurile ceresti. În fine, bateria, gratie careia se declanseaza circulatia, este Dumnezeu la care cei doi poli sunt legati.Atunci, sa presupunem că la catod, Pământul, se plasează un tipar, un graunte de exemplu; acest grăunte se găseste deci scufundat în solutia cosmică, iar cînd trece curentul emanat de la Dumnezeu, el provoacă fenomenul galvanoplastiei: materiile continute în solutie încep să se depună la catod, pe graunte, iar anodul (soarele sau alt astru), regenereaza solutia pe măsura ce grauntele creste. Fiecare graunte plantat în pămant atrage deci din eterul în care el se scaldă toate elementele care corespund naturii sale. Aceste elemente se depun pe grăunte si astfel el se dezvoltă după elementele pe care le-a atras.
Acest fenomen al galvanoplastiei se regăseste în femeia insărcinată, deoarece ea, la fel, poartă în ea grăuntele, electrozii si solutia. Grăuntele, este germenul viu pe care tatăl l-a depus în uterul ei, catodul; acest germen este o imagine: cateodată a unui betiv, a unui criminal sau a unei fiinte cu totul si cu totul obisnuite, alteori a unui geniu, a unui sfânt. De îndată ce femeia este însarcinată, un curent circulă între creierul său (anod) si germen. Creierul este într-adevăr legat la baterie: Sursa de energie cosmică Dumnezeu, de la care primeste curentul, iar acest curent circulă după aceea de la creier la embrion. În fine, solutia este sîngele mamei în care sunt scăldati anodul (creierul) si catodul (uterul), deoarece sîngele scaldă în mod egal toate organele si toate celulele;în el sunt dizolvate toate materiile: aur, argint, cupru etc.
Anodul, capul, furnizeaza deci metalul (gandurile) care va regenera sîngele. Germenul poate fi magnific, dar dacă mama pune în capul său gînduri de plumb (simbolic), ea să nu fie mirată dacă, mai tîrziu, copilul sau se va naste învelit în plumb, adică de o natură vicioasă, pesimistă, bolnavicioasă. Trebuie sa întelegeti că germenul nu este decît tiparul si admitînd chiar că acest tipar reprezintă o fată magnifică, dacă el este după aceea reprodus într-un metal urît, medalia pierde din valoare.
Să presupunem că o mamă cunoscînd legile galvanoplastiei decide să le utilizeze pentru a aduce copilul său pe lume. De îndată ce a primit germenul în uterul său (catodul), ea pune în capul său (anodul), o lamă de aur, adică gînduri si sentimente dîntre cele mai elevate. Circulatia se stabileste, iar sîngele care parcurge corpul aduce germenului acest metal superior. Copilul creste, învelit în aceste vesminte de aur, iar cînd se naste este robust, frumos, nobil, capabil de a învinge dificultatile, bolile si toate influentele rele.
Majoritatea mamelor nu-si dau seama de influenta stărilor lor interioare asupra copilului pe care-l poarta; dupa ce el se va naste ele vor începe sa se ocupe de el, ele îi vor da educatori, profesori, etc.Nu, după ce copilul se naste este deja prea tarziu, el este deja determinat! Nici un pedagog, nici un profesor nu poate transforma un copil cînd elementele pe care le-a primit în interiorul mamei sale sunt de o calitate inferioară.
Un învătător, un profesor pot să facă mult, dar doar pentru instruirea copilului. Ei nu pot să schimbe natura lui profundă.Doar un Maestru Inaltat poate intra in profunzimi dar si aici e vorba tot de parinti.Dacă natura profundă a copilului este defectuoasă, i se pot da cei mai buni educatori, el nu se va schimba. Oricare ar fi tratamentul pe care il faceti asupra plumbului, el rămane plumb; puteti să-l polizati, să-l lustruiti, să-l tăiati pentru a-l face sa strălucească, în cîteva minute dupa aceea el se întunecă din nou, deoarece este plumb. Trebuie să faceti un copil din aur si nu din plumb. Deoarece chiar dacă el trebuie să trăiască în cele mai rele conditii, un astfel de copil va rămîne incoruptibil, pentru că esenta sa este pură.Întelegeti acum care este importanta pentru femeie de a plasa în capul său gînduri luminoase. Gratie acestor gînduri, germenul care creste în ea va absorbi în fiecare zi aceste materii pure si pretioase si astfel ea va da într-o zi un artist remarcabil, un savant luminat, un sfînt, un mesager al lui Dumnezeu. Mama poate face mari miracole deoarece ea posedă cheia fortelor vietii.
Mama mea mi-a povestit că atunci cînd ea m-a conceput si mai tîrziu cînd ea m-a purtat, ea a făcut-o cu gîndul de a mă consacra lui Dumnezeu. Se pare chiar că preotul care m-a botezat era atît de fericit în acea zi încît s-a îmbătat pentru prima dată în viata (de obicei el nu bea niciodată). El a spus apoi ca dacă s-a îmbătat, se pare într-adevăr că din cauză că as fi fost un copil diferit de altii si a făcut o profetie referitor la mine, dar nu sunt obligat să v-o spun. Dupa aceea, crescînd, am devenit un mic snapan: v-am povestit cum furam mere de la un vecin si aprindeam focuri în hambare. Dar aceasta nu a durat mult timp, deoarece germenii depusi în profunzime sunt cei care ramîn, celelalte nu sunt decît moduri de a fi superficiale care nu durează.
Dar nu vreau să spun că, deoarece mama mea m-a consacrat lui Dumnezeu, sunt o fiinta extraordinară. Se pot consacra copiii în serviciul lui Dumnezeu, dar nu se stie în ce grad se vor situa ei în ierarhia servitorilor. Mamele nu o stiu în mod sigur si eu nu cred ca mama mea a stiut-o. Deci, faptul că ea m-a consacrat cerului nu vrea să spună nimic asupra elevatiei mele personale. Multi crestini au fost consacrati de mama lor, dar ei răman în bisericile lor fără a avansa mult. Ceea ce este sigur doar, este ca părintii lor au cerut ca în ei să existe o mica scânteie. Iar dacă se suflă asupra acestei scântei, ea poate deveni un foc intens, dar o scânteie nu este nimic dacă voi n-o alimentati. Pentru ca ea sa crească, nu trebuie să încetati să-i aduceti lemne, simbolic si să suflati deasupra.
Este un fapt foarte cunoscut că, pe timpul sarcinii, multe femei sunt pradă unor dorinte bizare, unor impulsuri necontrolate pe care ele nu le-au resimtit niciodată pîna atunci; dar ceea ce nu se cunoaste este cauza acestor fenomene iar eu o sa v-o spun. Femeia însărcinată este deseori vizitată de entitati răufacatoare care doresc să ia parte mai tîrziu la viata copilului. Ele imping deci mama să se conducă într-un asemenea mod încît galvanoplastia să se producă în ea în cea mai mare dezordine, ceea ce va permite mai tîrziu acestor entităti să intre la acest copil, să vină si să plece din sufletul său si să se hrănească prin el. Este posibil să vă dati seama foarte repede.
În general, toti copiii care se apropie de mine mă iubesc mult, dar s-a întîmplat de trei sau de patru ori ca unii dîntre ei să fugă de mine si nimeni nu întelegea motivul. Dar eu întelegeam, pentru că toate aceste fenomene ale vietii sunt foarte clare pentru mine. Părintii erau adînc mîhniti, nefericiti iar eu eram obligat să-i explic mamei: "iată, pe timpul gestatiei, în mod sigur v-ati permis anumite lucruri si ati atras entitati care nu cereau decît să rămînă lînga copil, pentru a profita de el. Aceste entitati sunt aici, asteptand momentul favorabil pentru a se manifesta. Dar ele simt în mine un inamic, deoarece ele stiu ca dacă acest copil întra sub influenta mea, eu le voi alunga: prin atitudinea mea, prin vointa mea, prin emanatiile mele, prin tot ceea ce eu dau copilului, ele vor fi expulzate. (De altfel, eu nu fac decît aceasta, eu înlocuiesc anumite entitati prin altele, aceasta este placerea mea... Si eu la fel, vedeti voi, am plăcerile mele!) Si atunci aceste entitati încearcă să îndepărteze copilul vostru de prezenta mea." Dar eu, eu nu mă dau bătut si cum îi iubesc mult pe părinti, mă decid să-i ajut: fac o muncă specială si putin timp dupa aceea, acelasi copil care fugea de mine, se precipită spre mine pentru a mă imbrătisa.S-a întîmplat chiar uneori sub ochii vostri, nu-i asa?
Pe tot timpul gestatiei, mama trebuie sa vegheze să-si fereasca copilul. În mod constient, prin gîndire, ea trebuie să creeze în jurul lui o atmosferă de puritate si de lumină pentru a-l pune la adăpost de atacurile entitatilor răufacătoare, dar si, pentru a putea lucra în colaborare cu sufletul care se va încarna.Deoarece contrar la ceea ce gîndesc unii, nu pe timpul gestatiei sufletul întra în corpul copilului. Este adevărat că în uterul mamei, copilul trăieste, inima sa bate, el se hraneste, dar sufletul său nu a patruns înca în corpul său, el nu întra în el decît în momentul nasterii, odată cu prima sa respiratie. Pîna atunci, el stă în apropierea mamei si lucrează în colaborare cu ea la constructia diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental, emotional...). În general mama nu-si dă seama de această muncă, deoarece ea nu este destul de sensibilă, nici luminată. Dar ea, chiar dacă nu poate vedea acest suflet, ea poate cel putin să-i vorbească, să-i adreseze rugăciuni, spunandu-i: "Iată, îti voi da cele mai bune materiale, te voi ajuta, dar încearcă si tu, să aduci cutare sau cutare calitati pentru ca, copilul să fie un artist, un filozof, un savant sau un sfînt".
În momentul în care mama pronuntă cu toată iubirea sa aceste cuvinte care sunt puternice, care sunt magice, ea emană deja anumite particule, iar spiritul copilului care trebuie să se încarneze le ia ca materiale pentru a-si construi diferitele corpuri. Copilul, el însusi nu posedă nimic, el primeste toate materialele de la mama sa. De aceea, dandu-i-le, ea trebuie sa fie foarte constientă si prin gîndurile si sentimentele sale, să nu-i dea decît particulele cele mai luminoase, cele mai pure.
Toate aceste fenomene ale lumii invizibile sunt necunoscute de majoritatea oamenilor. Dar este tocmai rolul Invătămîntului, de a va face sensibili la toată această lume subtilă, impalpabilă, dar reală, mai reală decît realitatea insăsi. Gratie lui veti deveni mai constienti, mai atenti la toti curentii care vă influentează, la toate prezentele care vă înconjoara. Aceasta constiinta este cea care vă face capabili să lucrati pentru bine.Bărbatii si femeile nu trebuie niciodata să uite că, copiii pe care îi vor avea într-o zi vor reflecta într-un mod sau altul, propriul lor mod de a gîndi si de a trăi. Deoarece tot ceea ce se petrece în capul sau inima omului se realizeaza mai devreme sau mai tîrziu; fiecare din gîndurile sale, fiecare din dorintele sale, în momentul în care apar în el sunt vii, iar copilul care vine exista deja în capul sau inima tatălui sau mamei. Deci, dacă crescînd copilul vostru devine un inger care va ajută, este pentru că el era o idee magnifică pe care ati conservat-o în voi pe timp de ani de zile, o idee care s-a încarnat acum în copilul vostru si care, prin el, continuă să vă ajute. Dar dacă acest copil nu va provoaca decît necazuri, să stiti că este încarnarea unei idei criminale pe care la fel, ati alimentat-o.
Un copil care se naste, nu se naste din nimic, iar dacă voi mă întrebati pentru ce motiv copilul vostru s-a născut, vă voi raspunde "pentru ca voi să stiti ceea ce aveti în capul vostru", copilul este oglinda voastra, el nu este niciodata vinovat pentru ceea ce face sau spune. Astfel bărbatii si femeile învată să se cunoască: prin copiii lor.
Este posibil ca unii dîntre voi să se întrebe de ce în calitatea mea de pedagog nu tratez decît foarte rar educatia copiilor. Toti pedagogii se ocupă de copii, iar eu fac exceptie. De ce? Pentru că eu gîndesc că trebuie început prin instruirea părintilor.
Eu nu cred în nici o teorie pedagogică, eu cred doar în modul de a trai al părintilor, înainte si dupa nasterea copiilor. Iată de ce eu nu am vrut niciodată să vorbesc prea mult asupra educatiei copiilor. Dacă părintii nu fac nimic pentru a se educa pe ei însisi, cum vor face ei pentru a-si educa copiii? Se vorbeste părintilor de educatia copiilor ca si cum ei ar fi într-adevăr pregătiti pentru aceasta; din momentul în care au copii, se consideră că sunt pregătiti. Nu, deseori ei nu sunt si ei sunt cei care mai întii, trebuie instruiti si invătati cum să se conducă pentru a-i influenta benefic pe copiii lor.
Ei da, dar nu se cunoaste programul meu, sunt criticat : "Pedagog? Pff ! Dar nu este un pedagog , el nu vorbeste niciodata despre educatia copiilor". Inseamnă că nu s-a înteles înca punctul meu de vedere. Atît timp cît părintii nu sunt pregătiti, li se pot da cele mai bune explicatii pedagogice, aceasta nu va servi la nimic si chiar vrînd să aplice notiuni pe care nu le-au înteles, ei vor face mult rău copiilor lor.
Cîti oameni care vor sa aiba copii se preocupă de a sti dacă ei îndeplinesc într-adevăr conditiile pentru aceasta: dacă au o sănătate bună si mijloacele materiale pentru a-i creste si mai ales dacă poseda calitătile necesare astfel încît să fie pentru acesti copii un exemplu, o securitate, un ajutor în toate circumstantele vietii . Ei aduc pe lume copii si acesti copii vor creste singuri, lăsati de capul lor, ei se vor descurca cum vor putea si într-o zi vor avea ei însisi copii, dar în conditii tot atît de deplorabile ca si părintii lor .
Sunt totdeauna mirat sa văd atîtia tineri băieti si fete care doresc să se însoare fără a se gîndi sa se pregateasca pentru viitorul lor rol de tata si de mama. Cînd întîlnim anumite tinere femei insărcinate, într-adevăr ne întrebam: un copil care poarta alt copil! Se vede pe fata lor, un copil. Atunci, ce rezultate asteptati ? Este preferabil să nu aveti copii atît timp cît nu sunteti pregătiti, vă asigur , o veti plăti foarte scump.
Veti spune : "A ne pregăti. Dar cum sa ne pregătim ?” A se pregăti, înseamnă a avea gînduri, sentimente , o atitudine care vor atrage în familie fiinte exceptionale. Da , Stiinta initiatică ne învată ca nu întamplător un copil sau altul se naste într-o familie: constient sau inconstient - si cel mai adesea inconstient - sunt părintii cei care l-au atras. De aceea părintii trebuie să cheme în mod constient genii, divinitati. Pentru ca ei pot sa-si aleaga copiii lor, iata ceea ce majoritatatea nu cunoaste.
Trebuie deci totul revăzut încă de la început , iar începutul înseamna conceptia copiilor. Părintii nu se gîndesc ca trebuie să se pregatească luni, ani de zile înainte, ca pentru un act sacru. Foarte des, într-o seară de chefuri, după ce au mîncat prea mult si au băut prea mult alcool, ei concep un copil ! Iata momentul pe care ei il aleg, dacă încă se poate spune ca l-au "ales" ! Ei puteau decide să astepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei asteaptă să fie excitati de alcool si să nu mai stie unde se află. În această stare magnifică ei concep un copil ! Dar ce fel de elemente credeti voi ca ei întroduc în el ? Un copil care vine pe lume, încărcat cu asemenea elemente, nu poate fi decît prima victima a propriilor săi părinti. Atunci, pe cine trebuie oare să educam ? Eu, vă spun că nu pe copii, ci pe părinti.
Dacă acasa, părintii nu încetează să dea copiilor lor spectacolul disputelor lor, al minciunilor lor, al nesinceritatii lor, cum pot ei sa-si imagineze că-i vor educa ? S-a remarcat ca un bebelus se poate îmbolnăvi si să manifeste tulburări nervoase ca urmare a disputelor între părintii săi: chiar dacă el nu a asistat, aceste certuri creează în jurul lui o atmosferă de dezarmonie pe care o resimte, deoarece este încă foarte legat de părintii săi. Bebelusul nu este constient, dar în schimb este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care primeste socurile.
Părintii trebuie să ia cunostinta de responsabilitatile lor. Ei nu au dreptul să invite spirite să se încarneze, dacă ei sunt incapabili de a se ridica la înaltimea sarcinii lor. Văd unii dîntre ei conducîndu-se într-un mod de-a dreptul de necrezut, încît nu mă pot impiedica să-i întreb: " Dar în fine, oare voi îi iubiti pe copiii vostri ?” Ei sunt indignati : " Cum? Dacă noi nu ne iubim copiii ! Dar evident, noi îi iubim !” Ei bine, eu nu o cred, deoarece dacă i-ati fi iubit, v-ati fi schimbat atitudinea, ati fi început să vă corectati în voi anumite slăbiciuni care se reflectă foarte negativ asupra lor. Voi nu faceti nici un efort, asta este iubirea voastra ?
Eu stiu că viitorul Fraternitatii se află în copii, dar eu mă ocup de părinti : eu vreau să-i fac să înteleagă ca nu trebuie sa aduca copii pe lume doar pentru a da curs unui instinct atavic de procreere. Acest instinct exista, bineînteles, dar el trebuie să fie înteles într-o manieră mai spirituală: trebuie ca gîndirea , sufletul si spiritul să participe la acest act, pentru ca, copilul sa fie legat la o lume superioară. În majoritatea cazurilor, oamenii se multumesc cu bestialitatea: ei mănîncă, ei beau, ei procrează ca animalele, nu există nimic spiritual în actele lor. Iubirea, aceasta nu are nici o importantă, plăcerea este cea care contează, iar aceasta plăcere de cîteva minute o vor plăti după aceea pe timpul unei întregi vieti si îi vor face să plăteasca si pe copiii lor.Si apoi se vor intoarce prin acesti copii iar viata lor va fi mai grea chiar decat a copiilor nascuti in asemenea conditii de inconstienta.
Voi vreti ca eu sa mă ocup de copii ? Ei nu, de voi ma voi ocupa întii si ocupandu-mă de voi, în mod indirect ma voi ocupa de copiii pe care îi aveti si de cei pe care îi veti avea.
