În societate se produc schimbări care nu sunt întotdeauna favorabile educatiei copiilor. De exemplu, din ce în ce mai multe femei care lucrează; ele doresc să se simta tot atît de independente ca si bărbatii si cum munca le da aceasta independenta, ele vor să aibă o meserie. Dar aceasta meserie le obligă sa-si neglijeze copiii care, deseori venind de la scoală, nu gasesc pe nimeni acasa: tatăl si mama lor sunt la servici! Atunci copiii se descurcă cum pot si se descurcă foarte bine pentru a face prostii, departe de părintii lor fată de care devin de altfel din ce în ce mai străini!
Eu nu spun ca mamele nu trebuie sa lucreze, dar eu constat doar consecintele acestor noi obiceiuri asupra educatiei copiilor. În calitatea mea de pedagog sunt obligat sa văd aceste consecinte. Eu nu dau nici un sfat, fiecare trebuie sa-si rezolve personal problema, dar eu cred că nimic nu poate înlocui pentru copii prezenta unei mame acasă, cu conditia ca ea sa fie într-adevăr prezentă, bineînteles si ca ea să stie să-si exercite veritabilul sau rol de educatoare.
Veti spune: "Da, dar aceste schimbări de mentalitate sunt datorate si industrializării, progresului tehnic." Evident, întotdeauna facem responsabili factorii exteriori. Nu era obligatoriu ca progresul tehnic să conducă omul la o situatie catastrofică. Oamenii însisi, sunt cei care, din cauza ignorantei lor, a egoismuluilor, a poftelor lor s-au pus în această situatie. Se acuză conditiile, dar cine le-a creat? Ele nu au căzut din cer. Progresul tehnic era un lucru bun, el putea tocmai să usureze sarcina omului, dar de ce umanitatea a făcut astfel încît el să absoarbă toate energiile ei si să fie cauza ruinei ei? În orice caz nimic nu justifica, sub pretextul că sunt ocupati, faptul că părintii îsi lasă copiii singuri sau îi incredintează altora: femeii de menaj, vecini, etc. De ce au adus acesti copii pe lume? Dacă nu trebuie sa se ocupe de ei, ar fi fost mai bine să îi lase acolo unde erau, vor primi lectii acesti părinti si vor fi proprii lor copii aceia care le vor da, care îi vor face să sufere. Din moment ce ei i-au chemat pe Pămînt, le-au dat un corp, ei trebuie să se ocupe de ei si nu să se descarce asupra altor persoane. Doar Dumnezeu stie ce prostii sau porcării le pot inocula aceste persoane. Nu voi întra în detalii.
Părintii sunt de o asemenea inconstienta! În loc să-si alăpteze ea insăsi bebelusul, mama il va încredinta pentru aceasta oricărei femei grase care are mult lapte fără a se preocupa de bolile sau viciile care poate să le transmită copilului prin acest lapte. Copilul primeste prin lapte cîte ceva din caracterul femeii care il hrăneste. De aceea este important ca mama să fie cea care îsi hrăneste copilul si ca ea s-o facă gîndindu-se ca îi dă multă iubire. Astfel, copilul nu o va abandona niciodata, niciodata nu o va face să sufere, pentru ca odată cu laptele si iubirea mamei l-a hrănit.
Priviti acum o problemă foarte interesantă. Înaintea nasterii mama hrăneste copilul cu sîngele sau; apoi, odată născut ea il hrăneste cu laptele său. Simbolic sîngele, care este rosu, reprezintă viata, forta, activitatea. Iar laptele, care este alb, reprezintă pacea, puritatea; este un principiu de armonie care vine să echilibreze tendintele pur biologice reprezentate de sînge. De aceea toti copiii care nu au fost hrăniti cu laptele propriilor lor mame nu se pot manifesta ideal mai tîrziu. Laptele altor femei sau cel al animalelor nu contine pentru copil aceleasi elemente ca cel al mamei.Mama care îsi hrăneste copilul îi dă prin laptele ei o iubire si o tandrete de care copilul are absoluta nevoie pentru a se dezvolta.
De aceea ea nu trebuie să-l hranească cînd ea este înfuriată sau prost dispusă, deoarece aceste stări negative otrăvesc laptele, iar copilul primeste atunci elemente care pot să-l facă bolnav fizic si psihic. Mamele trebuie deci să fie foarte vigilente si să se pregatească întotdeauna să alăpteze copilul în cea mai bună dispozitie posibilă.
Multe mame, din ratiuni estetice, frivole, dau biberon copilului sau pun pe altcineva să o facă. În acest timp, ele merg la baluri, serate, reuniuni si găsesc mai amuzant să-si pastreze pieptul pentru bărbati, sotul sau amantul lor, deoarece li se pare ca suptul de la sîn strică pieptul! Se văd acum atîtea deviatii si dezordini în acest domeniu! De aceea, din ce în ce mai mult, copiii devin străini părintilor lor si se îndepartează de ei: că nu au fost hrăniti prin iubire, prin laptele mamei lor. Credeti-mă, eu nu inventez nimic, sunt fapte care au fost verificate.Cînd mama îsi hrăneste copilul, ea trebuie să o facă în mod constient, gîndindu-se la el, vorbindu-i, pentru a-i da o parte din inima sa, din sufletul său, din chintesenta sa. Un copil hrănit în acest mod îsi va iubi mama în mod etern; chiar dacă ea este ignoranta, chiar dacă ea nu este frumoasă, el o va adora. Copilul trebuie să fie conceput în iubire si hrănit în iubire. Ah! Mamele nu au încă constiinta atît de largă si impersonală, ele nu-si dau seama de importanta misiunii lor de educatoare. Nimeni nu se ocupă de adevarata pedagogie si iată de ce la ora actuală totul merge în derivă, sta sa se prabuseasca.
Priviti ceea ce devin toti acesti copii care au fost abandonati altora si care au dus lipsa de iubirea tatalui si a mamei lor. În Statele Unite multi sunt acolo, pe străzi, unde asteaptă ca un bărbat să le propuna să se culce cu ei pentru bani. Sute de copii de 8-l0-l2 ani care fac acum trotuarul. Înainte, erau mai ales fete, iar acum si foarte tineri băieti. Si ei o spun, acesti copii, cînd îi întrebati: "De ce îi urmati voi pe acesti bărbati? - Pentru că ei sunt drăguti cu noi. Nu chiar atît pentru bani. Dar ei ne dau afectiune, pe cînd părintii nostrii ne-au bătut, ne-au alungat, ne-au abandonat". Bineînteles, copiii au nevoie de iubire ! Si dacă acelasi lucru ar începe să se produca în Franta ? Dar în mod sigur, aceasta se va întampla, deoarece tot ceea ce se face în America sfîrsesete prin a ajunge în Franta într-o zi sau alta.
Ocupati-vă de copiii vostri ! Eu stiu că actual, multi părinti găsesc educatia inutilă. Ei au fost convinsi că trebuie să lase copilul să se dezvolte singur, fără interventie exterioară, aceasta riscă să-i distrugă originalitatea; în libertate, aceste calităti vor apare în mod natural. Ce eroare! În fiecare copil dormitează cerul si infernul, iar viitorul copilului depinde de tendintele pe care părintii vor încerca să le trezească si să le dezvolte în el. Vă dădeam într-o zi acest exemplu: luati o tînara fată, cea mai pură, cea mai inocentă, cea mai bine educată; ea pare incapabilă de a face cea mai mică prostie, dar de îndată ce este excitată, de îndată ce este pusă în anumite conditii care îi trezesc sexualitatea, veti fi stupefiati de a vedea de ceea ce este ea capabilă, aceasta creatura angelică! Fiecare este capabil să facă tot binele si tot răul, aceasta depinde de conditiile în care voi îl puneti, de tendintele pe care le treziti în el.
Natura umană are două părti, două fete, una celestă, alta infernală si dupa metodele pedagogice pe care le folosesc, părintii favorizează fie una, fie cealalta; dacă nu au grija vor vedea ei ce va iesi. Trebuie să fiti foarte vigilenti, mai ales atît timp cît formarea unui copil nu este încheiată. Cît timp el creste, se formează, el este plin de energii care caută un drum. Si nu este momentul să aveti o încredere si să credeti ca ati adus pe lume un mic îngeras. El va deveni un înger, da, dar cu conditia ca voi să fiti vigilenti, inteligenti, intelepti, dar dacă sunteti neglijenti sau ignoranti, un diavol veti vedea ce va iesi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu