Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut, adesea din Tine, robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, Îţi cer într-una să faci Tu voia mea!
Îţi cer s-alungi necazul, să-mi laşi un loc în rai
Şi să-mi slujeşti în toate; să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai!
Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi te slăvesc,
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce-mi doresc.
O, iartă-mi felul acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta;
Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie iar robul să fiu eu,
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate, să fie voia Ta!
12.8 Să învăţăm să ne rugăm!
Ca să se poată duce încărcătura negativă care este în jurul nostru ne ajută şi să ne rugăm. Dar este important aşa cum ne arată şi Iisus să învăţăm să ne rugăm. Iisus ne transmite că este bine să ne rugăm în linişte, fără cuvinte; iar dacă nu suntem în stare să ne rugăm în linişte ne spune cuvintele de la rugăciunea “Tatăl nostru”.
Dacă mintea ar fi liniştită şi am putea conştientiza că suntem parte din Creaţia Divină şi că de la Dumnezeu le primim pe toate şi prin intermediul nostru Dumnezeu Tatăl este cel care-şi face lucrarea, şi ne deschidem sufletul să vină puterea divină care dă viaţă tuturor să ne facă bine şi apoi se duce să facă lucrarea lui cu cei apropiaţi nouă, cu toţi oamenii şi cu creaţia divină, lăsând grijile în seama Tatălui aceasta ar fi una din cele mai puternice rugăciuni.
Dacă simţim nevoia să ne rugăm cu cuvinte singurele rugăciuni bune sunt cele în care mulţumim pentru ceea ce primim. Prin aceasta deschidem posibilitatea pentru a putea primi. Trebuie să înţelegem că le putem primi pe toate când suntem pregătiţi să le primim…
Când Iisus ne spune “acestea toate le puteţi face şi altele pe deasupra” ne arată că în noi este Dumnezeu care are puteri nelimitate, starea normală fiind de bogăţie, de sănătate, de bine. Noi trebuie să ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu pentru a le putea primi pe toate. Când noi cerem, punem în evidenţă faptul că nu avem şi creăm condiţii ca să nu putem avea, sau să primim foarte greu ceea ce cerem.
Ca să înţelegem mai bine ne poate ajuta un exemplu. Starea normală este de bucurie continuă şi de sănătate. Când, din necunoaştere, dacă suntem bolnavi ne rugăm la Dumnezeu să ne dea sănătate, nemulţumiţi fiind că Dumnezeu nu ne dă sănătate, ne vedem bolnavi şi această imagine ne întăreşte boala, ajungând din ce în ce mai bolnavi. Mulţi începând să mulţumească pentru sănătatea pe care o au şi pentru cea pe care o vor primi, ştiind că starea normală este de sănătate, ajung destul de repede să fie tot mai sănătoşi.
Minunata poezioara!
RăspundețiȘtergere@};-