Fila 85 : Cuvantul, vibratia cuvantului

    

Folosim aproape permanent cuvîntul, gîndim şi vorbim cu cuvinte, le citim şi le scriem, ele au ajuns să ne umple viaţa la un nivel destul de înalt, şi totuşi se pare că abia dacă ne dăm seama de puterea pe care o au ele în viaţa noastră, în modelarea personalităţii. Personal, am ajuns la concluzia că prin cuvînt avem puterea de a crea viaţa, de a genera lucruri bune sau rele, după cum îl folosim.

       Nu este o concluzie singulară, fiindcă sînt cunoscute scrieri precum "Puterea Cuvîntului" de Swami Shivananda, care explică mai pe larg funcţionarea şi utilizarea corectă a cuvîntului nostru de fiecare clipă. Nu vreau să reiau argumentele lor, ci doar să redau cîteva experienţe trăite, care m-au ajutat să ajung la concluzia că "La Început Este Cuvîntul", adică la începutul tuturor lucrurilor trăite de noi.

         De mici ne obişnuim să copiem cuvintele celor mari. Copiii imită şi adesea sîntem uimiţi auzind de la ei expresii care nu le aparţin, dar pe care ei le-au auzit la părinţi sau la alţi maturi, şi i-au impresionat. Copilul mic nu discerne, el este în primii săi ani de "vorbire" o oglindă fidelă a vorbirii practicate de cei din jur. Dacă se maturizează, ajunge să-şi aleagă cuvintele, ajunge să foloseasca acel vocabular care îl reprezintă cu adevărat, dar dacă nu se maturizează, poate continua să vorbească în clişee pînă la vîrste înaintate...

         Îmi amintesc că, pînă pe la 16 ani, nu-mi făceau deloc plăcere expresiile triviale, şi de cîte ori le auzeam la cineva din jur, acel cineva care le folosea pierdea ceva în ochii mei, mi se părea mai mărunt, mai slab... Atunci nu ştiam de ce. Dar la vîrsta adolescenţei, în tumultul schimbărilor specifice, mi-a venit ideea că folosirea acelor expresii ar putea să mă arate mai "dur" în ochii celorlalţi, şi am început să le folosesc şi eu. După cîţiva ani, mi-am dat seama că, de cîte ori le foloseam, impresia mea despre mine însumi se deteriora, aveam senzaţia că devin mai mic, mai slab, că purtam o mască străină de mine, că pierd în ochii celorlalţi, şi că în loc să par mai dur, eram doar mai trivial. Aşa că am renunţat la ele, şi n-am avut deloc ce să regret.

         Mai tîrziu am aflat (sau mi-am amintit?) despre vibraţii, despre rolul lor în Univers şi despre vibraţia cuvintelor în special, şi am înţeles de ce simţisem acele efecte. Trăim într-un Univers plin de vibraţii, de natură vibratorie, şi orice gest de-al nostru îşi pune amprenta pe lumea în care trăim, pînă la modelarea ei concretă. Intensitatea vibraţiilor sonore, de pildă, poate să spargă geamuri. Frecvenţa vibraţiilor de diverse tipuri le permite să penetreze prin diverse substanţe şi să afecteze structuri microscopice, cu efecte vizibile ulterior. Iar gama de vibraţii este mult mai largă decît gama măsurabilă la ora actuală cu aparatura tehnică.

         Din timpuri vechi s-a admis că şi fiinţele au vibraţii proprii, şi starea lor de boală sau de sănătate, de proastă sau de bună dispoziţie, de ignoranţă sau de înţelepciune, de nefericire sau de fericire, este de fapt o reflectare a vibraţiilor pe care le are fiecare fiinţă. Cu cît vibraţiile sînt mai înalte, cu atît viaţa fiinţei se poate desfăşura la un nivel mai înalt, mai echilibrat, mai armonios, fiindcă acea fiinţă se poate armoniza mai bine cu vibraţiile universale.

   Şi cuvintele au vibraţii proprii. Fiecare cuvînt are o vibraţie care poate înălţa sau poate coborî vibraţia celui care îl rosteşte. O vibraţie joasă înseamnă o funcţionare la nivel coborît a celui care o are. Vibraţia joasă se recunoaşte după starea pe care ţi-o dă: de tensiune, de teamă, de boală, de nemulţumire, de nefericire. Omul trăieşte tinzînd mereu spre stări superioare, de armonie, de pace, de sănătate, de satisfacţie, de bucurie şi fericire, adică stări de vibraţie superioară. Dar folosirea cuvintelor cu vibraţie joasă coboară vibraţia, astfel încît ele nu numai că nu folosesc la a ne face viaţa mai bună sau mai frumoasă, ci mai mult, deteriorează viaţa, atît la nivel individual, cît şi la nivel social.

         Există ideea generală că omul cult, care vorbeşte distins, cu cuvinte alese, fără expresii licenţioase, este un om superior celui trivial, incult. Există un adevăr în această idee, bazat tocmai pe faptul că un om care nu foloseşte cuvinte de vibraţie joasă înţelege, de fapt, utilitatea mult mai mare a expresiilor de vibraţie înaltă. Desigur, dacă el vorbeşte distins doar în public, de faţadă, dar în viaţa sa de zi cu zi foloseşte cuvinte de vibraţie joasă, sau dacă în spatele cuvintelor frumoase se ascund gînduri şi intenţii de vibraţii joase, el nu realizează mare lucru. Cuvîntul îşi exprimă vibraţia sa şi prin formă, dar dacă gîndul din spatele său, fondul pe care îl exprimă, este de altă vibraţie, chiar contradictorie, efectele pot fi dezastruoase.

    Sinceritatea este cheia. Să cauţi să exprimi mereu, prin cuvînt, numai ceea ce simţi şi crezi din tot sufletul că este adevărat. Să alegi să faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealul tău. Să fii tu însuţi în tot ce gîndeşti, afirmi şi întreprinzi. Iar ca să ajungi la asta, trebuie să cauţi permanent să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi clarifici idealul, să renunţi la ideile inutile şi dăunătoare, cu alte cuvinte să devii mereu mai înţelept. Este cea mai mare realizare a vieţii unui om, pe care o poate comunica apoi şi celor din jur, chiar fără cuvinte, numai prin ceea ce este.

Fila 84 : Cantecul si dansul

Eu am ajuns să cred că primele forme de manifestare religioasă ale omului au fost cîntecul şi dansul. Fiind forme religioase sînt totodată exerciţii excelente de dezvoltare personală.

Cîntecul trezeşte foarte uşor rezonanţe puternice cu diferite energii din macrocosmos favorizînd interiorizarea şi depăşirea stratului superficial al personalităţii pe care avem tendinţa să îl manifestăm datorită rutinei de zi cu zi. Cineva care cîntă din toată inima nu are cum să rămînă superficial în înţelegerea propriei fiinţe şi a celorlalţi. Prin cîntec se poate cumula foarte multă energie astfel încît putem deveni capabili să facem faţă unor obstacole sau chiar să schimbăm în bine diferite stări mentale negative. Un om cuprins de tristeţe în momentul în care începe să-şi cînte amarul va suporta mult mai uşor starea în care se află. Ba chiar este posibil să depăşească durerea sa datorită unor energii pozitive cu care poate intra în rezonanţă prin intermediul cîntecului. Un om cuprins de frică se poate controla foarte uşor dacă începe să „fluiere” sau altfel spus dacă începe să cînte.

Stresurile sînt mult mai uşor de suportat de către cei care au obişnuinţa să cînte. Nu mă refer la cîntăreţii profesionişti, ci la acei oameni care au obiceiul să cînte din tot sufletul tocmai pentru a-şi crea o stare sufletească de bucurie, de expansiune. Dacă nu aţi verificat niciodată pînă acum, vă recomand să învăţaţi cîteva cîntece şi să începeţi să le exersaţi. Efectele binefăcătoare ale cîntecului apar imediat.

Este bine să învăţăm acele cîntece care să dinamizeze în noi exact energiile care ne lipsesc. Sîntem o fire mai fricoasă - vom învăţa un cîntec care să ne trezească curajul. Sîntem o fire mai furioasă - vom învăţa şi cînta un cîntec care inspiră interiorizare, calm, linişte, dragoste.

Alături de cîntec, dansul reprezintă o modalitate foarte eficientă pentru dezvoltarea autocontrolului şi a altor calităţi care sînt deficitare sau, altfel spus, slab aspectate.

Dansul are o putere magică. El poate induce cu multă uşurinţă rezonanţe binefăcătoare în sufletul nostru. Datorită faptului că este angrenat corpul fizic în întregime, este favorizată conştientizarea şi viziunea globală asupra ta însăţi. Prin dans se dispersează inerţia, lenea, mintea devine mai limpede şi mai pătrunzătoare, se trezesc energiile sufletului.

În special datorită faptului că trebuie să-ţi controlezi permanent corpul în vederea executării diferitelor mişcări, în timpul dansului se creează rezonanţa cu autocontrolul. Pentru aceasta este absolut necesar ca dansul să nu fie doar o serie de mişcări lipsite de orice noimă. Aşa cum este înţeles şi practicat dansul astăzi, arată o eroare care nu pune în evidenţă decît lipsa oricărui interes faţă de autocontrol, autodisciplină etc. A te lăsa pur şi simplu în ritmul muzicii executînd tot felul de mişcări la întîmplare, mişcări mai mult sau mai puţin armonioase, înseamnă cel mult un bun prilej de defulare sexuală.

La origine, dansul era eminamente apanajul riturilor religioase şi magice. Era utilizat doar pentru a crea diferite rezonanţe benefice sau pentru a induce o stare de sacralitate. Mai tîrziu au început să fie stilizate mişcările războinicilor şi au apărut astfel dansurile de război. Acestea aveau darul de a crea rezonanţe specifice luptătorilor dîndu-le curaj şi putere. În sfîrşit, mult mai tîrziu au apărut şi dansurile „nupţiale” care nu reprezintă altceva decît o transpunere a mesajelor de origine sexuală într-o formă cît mai sugestivă şi armonioasă. Astăzi, majoritatea dansurilor cunoscute şi practicate sînt doar de sorginte sexuală. Prin intermediul lor se obţine o defulare la nivel sexual sau o trezire a capacităţilor erotice. Chiar şi aceste dansuri executate într-un mod conştient pot să conducă la cunoaşterea de sine.

În China s-a dezvoltat un fel de dans al energiei. El este în strînsă legătură cu artele marţiale, deci putem spune că este un dans de sorginte războinică, dar în realitate este vorba de o înlănţuire de mişcări ale corpului şi totodată ale gîndurilor, care trezesc energii foarte mari în fiinţă. Acest dans armonizează curgerea energiilor prin meridiane şi astfel ne asigură o stare de sănătate foarte bună şi o capacitate de muncă foarte mare. Dacă aveţi posibilitatea să vă însuşiţi unele tehnici de Chi Kong, sau Tai Chi merită să o faceţi pentru că vă vor introduce într-un univers fascinant.

Să spunem cîteva cuvinte şi despre dansurile de inspiraţie spirituală sau, cu alte cuvinte, despre dansurile realizate cu scopul de a trezi spiritul, de a induce starea de iluminare.

În această direcţie, occidentul cunoaşte foarte puţine. Creştinismul s-a dezvoltat sub impresia profundă a suferinţelor îndurate de Iisus pe cruce şi astfel nu prea întîlnim bucuria de a cînta şi de a dansa în cadrul riturilor sale. Muzica religioasă creştină este lipsită de exuberanţă, de bucuria vieţii. Este imposibil să dansezi pe o asemenea muzică. Nici nu este necesar vor spune unii şi le dau dreptate. Creştinismul autentic este o religie superioară care se bazează mai mult pe mişcările interioare ale gîndirii şi ale sufletului decît pe o participare a corpului fizic la celebrarea lui Dumnezeu. Îmi permit să spun că aici, creştinismul a greşit pentru că instinctul de a dansa este atît de puternic ancorat în mintea omului încît nu poţi să faci abstracţie de el. Dacă actul religios nu-ţi dă posibilitatea să te manifeşti prin dans, atunci vei căuta alte motive pentru a dansa. Şi nu mai sînt decît două: unul de sorginte războinică, iar celălalt de sorginte sexuală.

Marele iniţiat G. Gurdjieff, cetăţean rus de origine armeană, care a trăit în occident în ultimele două decenii ale vieţii sale, a revelat unele aspecte ale artei obiective făcînd foarte multe referiri şi la dansurile de sorginte spirituală. Toate aceste noţiuni (legate de dansurile spirituale) au fost descoperite de către Gurdjieff în unele mănăstiri greu accesibile din Orientul mijlociu şi îndepărtat.

El căuta în special o fraternitate despre care ştia doar că se numeşte Sarmung şi că ar deţine cele mai mari secrete ale vieţii spirituale.

Un obicei inedit al acestei mănăstiri era legat de modalitatea de a transmite învăţăturile. Iată ce ne povesteşte Gurdgieff: „Aveam acces aproape pretutindeni. În centrul celei de-a treia curţi se afla o clădire amplă care se asemăna cu un templu şi unde, cei care trăiau în curţile a doua şi a treia se adunau să privească dansurile sacre ale preoteselor sau să asculte muzica lor.[...]

Cunoscînd bine marele meu interes în ceea ce priveşte legile mişcării trupului uman şi ale psihicului, prinţul m-a sfătuit să fiu cît se poate de atent în timp ce asist la această lecţie, la aparatele cu ajutorul cărora tinerele candidate la rolul de preotese dansatoare erau învăţate arta lor. Aparenţa exterioară a acestor aparate atît de ciudate îţi lăsau impresia că erau construite din timpuri străvechi.”[...]

„Aceste dansuri corespund întru totul cărţilor şi scripturilor noastre. Aşa cum astăzi este folosită hîrtia, în trecut informaţiile privind anumite evenimente erau înregistrate sub formă de dansuri şi transmise din secol în secol generaţiilor următoare. De aceea, aceste dansuri sînt numite sacre.”

Pătrunderea adîncă în propriul suflet prin cîntec şi dans conduce întotdeauna la elevarea fiinţei. Dansul şi cîntecul sînt instrumente extraordinar de valoroase, la îndemîna oricui, prin intermediul cărora putem crea o artă de a trăi. Singura grijă este de a şti să alegem corect cîntecele pe care să le cîntăm şi să îmbinăm armonios manifestarea liberă, instinctivă, cu unele mişcări controlate în ceea ce priveşte dansul.

( material preluat de pe www.artadeatrai.ro, autor Veronica Dogărescu )

Fila 83 : Qigong-ul sau arta mentinerii si întaririi sanatatii

        Qigong-ul este arta mentinerii si întaririi sanatatii, o metoda de "conservare" a vietii, de întarire a corpului fizic si de dezvoltare a întelepciunii, ce înglobeaza antrenamentul fizic, filozofia antica si întreaga traditie a culturii chineze. Are un rol activ în prevenirea îmbolnavirii si tratamentul afectiunilor, protejând si întarind sanatatea, opunându-se îmbatrânirii premature si prelungind viata. De aceea, în antichitate, qigong-ul era considerat ca fiind metoda "de eliminare a bolilor si de prelungire a vietii". Începuturile qigong-ului, radacinile sale, se pierd undeva în negura timpului, în urma cu peste 7 000 de ani, în prezent dezvoltându-se ca o noua stiinta, stiinta vietii.

prelungire a vietii". Începuturile qigong-ului, radacinile sale, se pierd undeva în negura timpului, în urma cu peste 7 000 de ani, în prezent dezvoltându-se ca o noua stiinta, stiinta vietii.

        Calitatea exercitiului de qigong afecteaza în mod direct rezultatele. Scopul practicarii qigong-ului este acumularea si sporirea qi-ului (energia), sau, cu alte cuvinte, "cultivarea qi-ului adevarat". A poseda suficienta "energie adevarata" înseamna de fapt a avea o sanatate excelenta. Iar secretul în aceasta practica este perseverenta!

        Qigong-ul, are pe de o parte un caracter profilactic, ajutându-i pe practicanti sa evite drumurile prea dese pe la spitale, precum si efectele secundare ale medicamentelor chimice, iar pe de alta parte, ofera tehnici de tratament rapid, simplu si eficient, pentru multe afectiuni cu o raspândire larga.

        Toata lumea stie ca facând zilnic gimnastica putem evita multe boli si toti au auzit de gimnastica de recuperare; însa foarte putini au idee cât de eficient este qigong-ul în acest sens. În multe privinte qigong-ul seamana cu miscarile din gimnastica, diferenta fundamentala fiind activitatea mentala, respectiv concentrarea atentiei pe diferite aspecte în timpul practicii, pe care qigong-ul pune un accent deosebit, fara de care efectul este diminuat.

        De aceea, se poate afirma ca qigong-ul este o adevarata arta de a fi si a ne mentine sanatosi, o adevarata arta de cultivare a Vietii.

        Exista mai mult de 3 000 de varietati de qigong si 5 traditionale principale: Taoist, Budist, Confucianist, qigong-ul artelor martiale si qigong-ul medical. Qigong este astfel o forma usoara a unui set se discipline înrudite care include Tai Chi Chuan si artele martiale chineze Wu Shu.

        Qigong-ul medical include exercitii de respiratie combinate cu miscari ale corpului si meditatia. Exercitiile de respiratie ajuta la inducerea starii de meditatie si vice versa. În "starea qigong" grijile si necazurile dispar. Ele sunt înlocuite de imagini pozitive, o încredere sporita si un suflet mai linistit. În cele din urma se ajunge în starea în care nu vor mai exista gânduri deprimante sau griji. Prin meditatie se ajunge la sentimente pozitive. Acest lucru duce la rândul lui la stimularea circulatiei sângelui si a energiei (qi). Daca sunteti bolnav, în timp, functiile corpului vor reveni la normal. Daca nu sunteti bolnav, starea buna de sanatate va spori si ea. Oamenii de orice vârsta pot învata sa practice qigong si astfel sa-si dezvolte si mentina energia interna si sanatatea.

        Unii oameni practica qigong pentru a-si vindeca bolile de care sufera. Altii încearca sa previna aparitia acestora. Multi doresc sa simta si sa execute mai bine, sa atinga nivele superioare de energie si sa încetineasca procesul de îmbatrânire. Qigong-ul este mai putin eficient în cazul bolilor acute sau al urgentelor medicale. Este însa mult mai eficient în prevenirea bolilor si tratarea starilor cronice si a invaliditatilor.

        Chinezii au descoperit ca qigong-ul este o modalitate eficienta de tratare a abuzului de substante si a obezitatii. Aceasta arta blânda îmbunatateste transportul oxigenului în celulele corpului, reduce stresul si îmbunatateste functionarea intestinelor. Doctorii chinezi au folosit qigong-ul în spitale si clinici pentru tratamentul diferitelor boli printre care: alergii, artrite, astm, probleme ale intestinelor, constipatie, diabet, gastrite, guta, dureri de cap, boli cardiace, hipertensiune, boli cronice ale rinichilor, boli ale ficatului, dureri de sale, boala Meniere, miopie, obezitate, neurastenie, paralizie provocata de rani externe, retinopatie (deteriorarea retinei), reumatism, neuralgie sciatica, insomnie, stress, ulcer si boli vasculare periferice. Qigong-ul poate trata cu succes multe forme de cancer si poate reduce sau elimina efectele secundare ale tratamentului cu radiatii sau ale chimioterapiei. Ajuta în tratamentul afaziei (pierderea totala sau temporara a abilitatii de a vorbi), paraliziei cerebrale, sclerozei multiple, bolii Parkinson si sindromului post congestie cerebrala. Este foarte folositor în tratamentul oricarei dureri cronice si a tulburarilor cronice ale sistemelor digestiv, respirator, cardiovascular si nervos.

        Qigong-ul va poate ajuta sa luptati practic cu orice boala. Cu ajutorul lui se pot vindeca multe dintre cele 50% din bolile pe care medicina occidentala le considera netratabile. Daca doriti sa folositi qigong-ul pentru tratarea unei boli faceti acest lucru sub atenta îndrumare a unei persoane avizate.

        Pe lânga faptul ca ajuta la vindecarea bolilor deja instalate, qigong-ul îi ajuta pe oameni si sa previna aparitia bolii. Acest lucru economiseste bani si suferinta. Qigong-ul mareste forta fizica, îmbunatateste rezistenta la bolile infectioase si la senilitatea prematura. Practicarea qigong-ului reduce considerabil aparitia unei congestii cerebrale si regleaza nivelul zaharurilor (glucidelor) în sângele diabeticilor. Deoarece normalizeaza nivelul hormonilor sexuali, se poate trata cu mult succes impotenta si frigiditatea. Efectele antistres pot îmbunatati viata sexuala atât cantitativ cât si calitativ. Practicarea qigong-ului poate grabi refacerea dupa o operatie chirurgicala si dupa tot felul de accidentari cu pâna la 50%. Qigong-ul ofera celui care îl practica o modalitate de a atinge o stare relaxata si armonioasa a echilibrului dinamic. Qigong-ul este o practica terapeutica cu ajutorul careia se poate aborda practic orice problema de sanatate. Numeroasele forme al masajului medical chinezesc (Tui Na) deriva în mod direct din qigong.

        Cum "functioneaza" qigong-ul?

        Practicând qigong devenim mai sensibili si mai atenti la ce se întâmpla în interiorul corpului nostru si la pozitia pe care acesta o ocupa în natura. Acest lucru ne permite sa ne sporim rezistenta la dezechilibrele si blocajele care ne afecteaza energia interna personala. Aceasta sensibilitate ajuta la integrarea factorilor interni yin-yang în ordinea universala, a carei parte suntem. Cel ce practica qigong (re)descopera ca nu exista o separare între minte si corp, lucru afirmat în sec. XVII si de catre Descartes. Putem întelege qi-ul (energia) ca pe forta ce completeaza relatia dintre corp (materie, structura) si minte (proces, functie). Medicina chineza accentueaza puternic relatia dintre om si natura.

        Fitoterapia chineza, acupunctura si qigong-ul sunt trei parti ale unei singure entitati, asa cum sunt apa, vaporii de apa si gheata. Alaturi de stiinta dietei si de masaj, ele sunt considerate componente indispensabile ale medicinii traditionale chineze. În timp ce acupunctura si fitoterapia se concentreaza în principal asupra vindecarii bolii, qigong se concentreaza de obicei pe mentinerea unei stari bune de sanatate. În practica qigong, unul din scopurile principale este mentinerea sau refacerea echilibrului si armoniei mintii si trupului. Prin qigong, se poate acumula qi care poate fi directionat acolo unde exista un blocaj. Cel ce practica qigong câstiga mai mult decât o sanatate îmbunatatita. Acea persoana învata o alta cale de a privi si experimenta unitatea dinamica a vietii.

        Ce face qigong-ul de fapt?

        Practicarea qigong-ului scade tensiunea arteriala si nevoia de oxigen a organismului si creste functionalitatea sistemului endocrin. Senzatia de seninatate pe care o produce qigong-ul rezulta partial din cresterea usoara a temperaturii corpului si din îmbunatatirea ratei de absorbtie a oxigenului.

        Qigong-ul activeaza qi-ul, îmbunatateste circulatia sângelui si echilibreaza yin si yang, sustine functionarea sistemului imunitar si stimuleaza conductivitatea meridianelor prin care curge energia (qi). Teoria medicala chineza spune ca multe boli provin din conditiile improprii de mediu, cum ar fi: caldura excesiva, frigul, uscaciunea si umiditatea, dieta incorecta, alimente alterate genetic, germenii patogeni, otravirea si poluarea, traumele si accidentele. Problemele interne pot aparea ca urmare a excesului sau deficitului de furie, bucurie, compasiune, suparare sau teama si atitudini mentale. Exista deasemenea si bolile sufletului care pot cauza probleme serioase. Acesti factori pot produce un exces sau deficit de energie (qi), o pot bloca, o pot face sa devina stagnanta cauzând astfel tot felul de probleme. Atunci când sistemul imunitar functioneaza perfect, suntem centrati din punct de vedere emotional în corpul nostru iar energia (qi) si sângele curg liber. Scopul practicarii qigong-ului este obligarea energiei (qi) sa curga cu putere în corpul nostru. Acest lucru ne ajuta sa rezistam sau sa trecem peste blocaje si peste dezechilibrele pe care acestea le provoaca. Qigong-ul poate prelungi viata, vitalitatea si bunastarea prin încetinirea procesului îmbatrânirii.

        Nu e nevoie sa devii maestru de qigong pentru a te bucura de multe dintre efectele lui vindecatoare. Pentru sanatate, nu trebuie sa înveti decât câteva exercitii. Cu toate acestea, qigong-ul nu este nici pe departe un medicament care vindeca "pe loc". Pentru a beneficia de pe urma lui, trebuie atinsa o stare de liniste, trebuie eliminiate tensiunile, trebuie construite si dezvoltate o atitudine pozitiva si o vointa puternica. Beneficiile pot fi culese în trei feluri. Fie se apeleaza la un maestru pentru tratament, fie se practica qigong în paralel cu tratamentul maestrului fie se poate învata autotratamentul prin practicarea qigong-ului.

        Daca se alege cea de-a treia varianta, rezultatele vor aparea în urma unei practici care cere timp, rabdare, implicare totala, hotarare si staruinta. Aceasta arta înseamna mai mult decat simplul antrenament fizic. Cere educarea respiratiei si a modului de a gândi. În functie de implicarea fiecaruia, unii vor progresa mai repede, altii mai încet si asta pentru ca în practica qigong-ului nu exista scurtaturi dar nici limite.
       La mine la Buzau s-a deschis acum cativa ani o scoala de Tai Chi unde se practica qigong.Pot spune ca invatasem cateva miscari si un taolu in decurs de un an.S-a desfiintat scoala insa, acum se mai practica in Bucuresti si alte localitati ale tarii.Miscarea este buna pentru organism iar facuta temeinic si cu maestri adevarati devine un mod de viata.

Alimentatie cu Omraam Aivanhov

Mâncarea ce o mâncam intra în sângele nostru, si de acolo extrage entitati care îi corespund în Natura. Evanghelia zice:" Oriunde este stârv, vor fi si vulturi adunati" si acest adevar se aplica pe toate planurile: fizic, astral, mental. Daca doriti sa fiti sanatos, nu atrageti vulturi cu stârvuri, pe nici un plan! Cerul nu se va manifesta prin nimeni care e deschis impuritatii fizice, astrale sau mentale. Carnea corespunde unui anumit element în gândurile, sentimentele si actiunile noastre. De exemplu, daca visati ca veti mânca carne, trebuie sa fiti foarte atent, pentru ca asta înseamna ca veti înfrunta o tentatie de un anumit fel, ducând la acte de violenta, sentimente senzuale si egoiste, gânduri nedrepte; carnea reprezinta violenta pe plan fizic, senzualitatea pe plan astral si egoism pe plan mental. Traditia zice ca înainte de Cadere, Adam avea o fata frumoasa si stralucitoare, si era îndragostit de animale, care îl respectau si îl ascultau. Dupa Cadere, el si-a pierdut fata pura si stralucitoare, iar animalele i-au devenit dusmani. Animalele nu au încredere în om, pasarile zboara la apropierea lui, toata Creatura se gândeste la el ca la un dusman si trebuie sa existe un motiv: pentru ca a cazut din înaltimile spirituale. Acum el poate sa-si recâstige splendoarea originala, supunându-se legilor Iubirii si Întelepciunii, cum o facea cândva, si sa se reconcilieze cu Creatia. Când o va face, va aduce Regatul Domnului pe Pamânt. În aparenta, razboaiele sunt cauzate de probleme economice, politice, etc. dar de fapt sunt rezultatul felului în care oamenii taie animalele. Legea dreptatii este implacabila. Omul trebuie sa plateasca cu sânge, pentru tot sângele varsat, omenesc sau animal. Milioane de litri de sânge cerând razbunarea Cerului s-au absorbit în Pamânt, evaporarea lui atrage nu numai microbi, ci si larve si entitati mai joase din lumea invizibila. Aceste adevaruri va sunt înca necunoscute voua si majoritatii oamenilor si nu vor fi, probabil, acceptate, dar sunt obligat sa vi le dezvalui fie ca le acceptati sau nu. Si asa noi continuam sa ucidem animalele. Nu ne dam seama ca Natura e un organism vast, un sistem a carui funtionare e perturbata de uciderea atâtor celule, se creeaza un dezechilibru si nu trebuie sa fim surprinsi când izbucnesc razboaiele. Da, milioane de animale sunt macelarite de noi pentru consum, fara a sti ca în lumea invizibila aceste animale sunt legate de oameni si, deci, ucidem oamenii: ucigând animale, ucidem oameni. Toti vorbesc de a scoate razboiul în afara legii, si sa aducem pacea cu orice pret, dar pacea nu poate rezista pe Pamânt cât timp omorâm animalele.

Fila 82 : Preţuiţi-vă aşa cum se cuvine trupul...

In cazul fiinţelor umane trupul este o expresie a unei necesităţi tainice. Forma caracteristică a trupului este o misterioasă legătură între conştiinţă şi realitate. Dacă este privit într-un mod transfigurator, trupul ne dezvăluie multe aspecte ascunse ale acelei fiinţe umane.

Analogic vorbind trupul nostru este un formidabil computer în care sînt stocate toate amintirile noastre, toate visurile noastre, toate aspiraţiile noastre şi speranţele pe care le acumulăm de-a lungul întregii noastre existenţe. Dacă acţionăm mai meru într-un mod benefic, trupul nostru va fi palatul fizic pe care îl clădim în această viaţă.

Este important să ştim că noi putem înflori, ne putem transforma, putem scăpa de suferinţele noastre emoţionale şi prin interemdiul trupului. Acesta este întotdeauna posibil dacă alegem să ne trăim viaţa într-un mod profund benefic, armonios şi divin.

De multe ori ne considerăm trupul ca fiind distinct de noi înşine şi ne comportăm ca şi cum esenţa noastră şi-ar avea sediul în minte. În realitate trupul nostru împreună cu vehiculele sale subtile este un intrument important care ne permite să savurăm experienţele stării noastre umane.

Spre exemplu, noi sîntem conştienţi de toate emoţiile, trăirile, senzaţiile şi sentimentele noastre numai pentru că trupul nostru le înregistrează. Fiecare dintre noi participăm la ceea ce numim existenţa umană numai atîta timp cît suflul tainic al vieţii ne animă trupul. În realitate trupul nostru este întotdeauna perfect unitar cu noi înşine şi reflectă, clipă de clipă, cu precizie, exact ceea ce sîntem fiecare dintre noi.

Prin intermediul gîndurilor, senzaţiilor, emoţiilor şi vizualizărilor creatoare fiecare ne putem tranforma trupul. Dintr-o mulţime de motive, majoritatea lor avînd legătură cu suferinţele din trecut, fiinţele umane se disociază în multe situaţii de propriul trup.

Datorită ignoranţei cele mai multe fiinţe umane nu simt că trupul lor vibrează clipă de clipă, transmiţîndu-le diferite mesaje şi semnale. De aceea ele devin incapabile să perceapă sau să anticipeze pericolele prin premoniţie, nu mai sînt în stare să aibă intuiţii şi nu mai disting adevărul. Totodată ele nu mai sînt capabile să simtă intens şi să trăiască profund şi plenar stările de iubire în sfera trupului.

Atîta timp cît o să ne considerăm trupul ca fiind ceva care este distinct de noi înşine, vă fi foarte greu să ne structurăm mintea. Puţine fiinţe ştiu că în trupul nostru este înmagazinată o mare înţelepciune. Trupul nostru nu numai că nu este separat de fiinţa noastră, ci reprezintă chiar reşedinţa în care locuişte aceasta. Puţini oameni ştiu că în relalitate fiecare dintre celulele trupului nostru este intim legată de personalitatea noastră, iar în ansamblul său, trupul reprezintă un tainic şi complex recipient care este capabil să vehiculeze întreaga iubire pe care ne-o oferă sufletul.

Energia iubirii se maifestă şi prin intermediul trupului în lumea materială. Atunci cînd energia iubirii este atrasă în universul nostru lăuntric, ea circulă şi se manifestă prin trupul nostru, rezonînd şi vibrînd în mod specific, atît în fiecare dintre celule noastre cît şi în organele, în sistemele şi oasele noastre. Pentru a participa în mod plenar şi profund la ceea ce numim viaţă noi trebuie să devenim conştienţi de acest adevăr imuabil. Fiinţa umană care descoperă adevărurile taince ale trupului, descoperă totodată adevărurile tainice ale universului.

Fila 81 : BUCURIA este semnul unui Suflet sanatos

Capacitatea de a resimţi intens şi pentru perioade mari de timp starea de bucurie este semnul unui suflet sănătos. Cu cît vă puteţi bucura mai uşor cu atît aveţi un suflet mai sănătos. Cu cît motivele pentru care vă puteţi bucura sînt mai simple cu atît sănătatea sufletului este mai bună. Luaţi în serios aceasta corelaţie. Nu este doar o părere sau o simplă idee. Evaluarea stării de sănătate a trupului se poate face printr-o mulţime de mijloace. Sănătatea sufletului se observă prin capacitatea de a trăi starea de bucurie. Tristeţea, blazarea, plicitiseala sînt semnele unor maladii ale sufletului. Dacă nu le trataţi la timp consecinţele acestor "boli" se vor resimţi chiar şi dincolo de mormînt.

Capacitatea de a te bucura cu uşurinţă este totodată semnul unui om plin de virtuţi. Iubirea, iertarea, generozitatea, bunătatea, abnegaţia sînt prezente doar într-un suflet sănătos. Un om fericit, bucuros manifestă cu uşurinţă şi virtuţile. Căutaţi să fiţi bucuroşi cît mai mult timp şi din motive cît mai simple. Astfel vă veţi menţine sănătoşi pînă în ultima clipă a vieţii întrupate şi chiar şi dincolo.

E o nevoie mare de oameni bucuroşi în întreaga lume! Împrieteniţi-vă cu Îngerul Bucuriei. Fiţi veseli, fericiţi sau măcar zîmbiţi cît mai mult. Vă veţi face bine vouă înşivă şi multor altora!

Fila 80 : Cea mai inalta cunoastere...

        Pentru iniţiaţi, filosofi, preoţi, psihologi este limpede că cea mai înaltă cunoaştere posibilă este cunoaşterea de sine. Însă pentru cei mai mulţi oameni cunoaşterea de sine rămîne o problemă neclară, ambiguă şi, aş putea spune chiar, contradictorie.

        Veţi şti sigur că aţi păşit pe calea cunoaşterii de sine atunci cînd veţi simţi în voi o sete de repaus. Desigur, nu mă refer la repausul pe care ni-l dorim atunci cînd sîntem obosiţi. Este vorba de un alt fel de repaus, de un repaus pe care atunci cînd îl veţi înţelege corect veţi avea totodată şi cunoaşterea de sine deplină. Acest repaus către care tînjiţi, adeseori în mod inconştient, este repausul la care face referire următorul verset din Evanghelia lui Toma: Veţi şti că Dumnezeu lucrează în voi atunci cînd veţi simţi prezenţa unei mişcări şi totodată a unui repaus. Însă tot aşa cum de-a lungul timpului oamenii au susţinut diverse teorii greşite cu privire la forma pămîntului, la fel şi în interpretarea şi rezolvarea setei de repaus pot să apară interpretări greşite. Cunoaşterea de sine este anevoioasă şi pînă cînd nu vom fi capabili să înţelegem corect repausul la care se referă textul evangheliei probabil vom face diverse confuzii, vom fi păcăliţi sau vom accepta diverse compromisuri.

       De exemplu, nostalgia stabilităţii, a repausului perfect este transpusă în mod greşit în tendinţa inerţială de a ne complace în ceea ce trăim, de a fi cît mai comozi. Însă fluviul evenimentelor exterioare nu ne permite să ne complacem prea mult într-o anumită stare de lucruri. Iubirea scade sau creşte, averea scade sau creşte, sănătatea cînd este cînd nu este ş.a.m.d. Cum să rămînem nemişcaţi într-o lume a mişcării?

        Dacă vrem să fim în repaus faţă de o căruţă trebuie să ne deplasăm în acelaşi sens şi cu aceeaşi viteză pe care o are căruţa. Este vorba aici de un repaus relativ. Repausul absolut nu poate fi atins decît cu acea parte a fiinţei care este absolută. Nu puteţi cere un repaus complet la nivelul corpului fizic, pentru că aceasta ar însemna şi oprirea inimii. Nici la nivelul minţii nu putem vorbi de repaus pentru că mintea este totuna cu gîndurile, iar gîndurile nu pot fi nemişcate. Unde şi ce se află cu adevărat în repaus în noi?

         Starea reală de repaus nu poate fi trăită ca sentiment, nu poate fi gîndită şi nu se manifestă prin ceva material. Ea este percepută prin intermediul conştiinţei pure, prin care transcendem orice mişcare. Cunoaşterea reală de sine trebuie să ne conducă la această esenţă nemişcată a fiinţei. Astfel, această explorare a universului lăuntric în vederea obţinerii stării de repaus complet sau a perfectei stabilităţi, o numesc cunoaştere de sine.

         Desigur, rămîn încă o mulţime de alte semnificaţii ale cunoaşterii de sine dar, în esenţă, sensul ultim al tuturora este acela al căutării lăuntrice în universul extraordinar şi fascinant al fiecăruia dintre noi, cu scopul de a atinge starea de nemişcare, originea a tot ce există şi a tot ce sîntem.

Cristian Constantin Turcanu - Arta de a trai