"Daca incercati sa va imaginati modul in care societatea ar putea deveni perfecta, pina la urma renuntati - pare cu neputinta. Exista atit de multe conflicte, si se pare ca nu exista nici o cale de a ajunge la armonie. O societate umana armonioasa este posibila - ar trebui sa fie posibila - deoarece ar reprezenta pentru fiecare prilejul cel mai favorabil de a evolua, de a fi el insusi. Fiecare ar avea la dispozitie cele mai bune posibilitati. Se pare, asadar, ca modul de a fi al societatii contemporane este absolut stupid. Cei care creeaza utopii nu sunt niste visatori, insa asa-zisii realisti, care ii condamna, sunt cu adevarat stupizi. Toti sunt insa de acord asupra unui lucru: ca trebuie sa se faca ceva in legatura cu societatea. Atit unii cit si ceilalti se ocupa numai de societate, si aceasta este greseala lor. Asa cum vad eu lucrurile, utopia nu este ceva care nu se va realiza; este ceva posibil, insa trebuie mers direct la cauze, nu la simptome. Iar cauza se gaseste in individ, nu in societate."
Foarte bine punctat. Îmi permit să duc ideea puțin mai departe (deși reiese suficient de clar din articol) și să afirm că mentalitatea individului este cauza. Mai mult, mentalitatea individului în masă, căci societatea nu are nevoie de câțiva oameni distincți care să ducă schimbarea pe umerii lor, ci este nevoie de efortul colectiv al tuturor indivizilor. Doar astfel schimbarea va fi permanentă și durabilă. Desigur, nu putem vorbi de schimbarea mentalității întregii suflări omenești, peste noapte... dar mecanica psihologiei maselor ne permite să putem atinge acest ideal. Un exemplu perfect este efectul celei de-a 100-a maimuțe. :)
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru articol.
Numai bine.