duminică, aprilie 18, 2010

Fila 141 : Ioan Muntean - o cale autentica spre desavarsire

Ce frumos o spune Iisus. Dar este bine să înţelegem ce ne spune. 
 
Când spune că este „viaţa” trebuie să înţelegem distincţia dintre a trăi şi a fi viu. Distincţia apare clar când îl îndeamnă pe ucenicul care-şi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Abia atunci când trăim în prezent suntem şi vii. Motivul pentru care îi dă acest îndemn este pentru că deşi pe vremea lui oamenii sunt mai naturali abia reuşesc să trăiască în medie în prezent cca 3 %. 
Şi epigenetica ne confirmă aceasta, arătându-ne că „trăim cu adevărat” numai în prezent. În restul timpului, când suntem în trecut sau în viitor, rulează prin mintea noastră scenarii, ca în somn.


Starea de a fi viu este foarte importantă pentru că mulţi trăim multe vieţi fără a reuşi să fim şi vii. Când îi spune lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să se nască a doua oară spune că trebuie să trecem de la trăirea în trecut şi în viitor la trăirea în prezent, să redevenim vii. 

Când ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne dă acelaşi îndemn cu alte cuvinte… Copiii sunt cu jocul lor nu-i preocupă nici ce s-au jucat înainte nici ce se joacă după ci ceea ce se joacă în acel moment şi prin aceasta sunt bine în prezent şi bine în legătură cu Dumnezeu şi cu puterile divine. Nici în vorba dulce românească nu se poate spune nici „Dumnezeu a fost” nici „Dumnezeu va fi” ci numai „Dumnezeu este”…

Faptul că este posibil să devenim tot mai vii îl observ şi la cei cu care colaborez. 

Este important, pentru cei care au nevoie de aceste confirmări, că şi ştiinţa reuşeşte să confirme tot mai mult adevărul celor transmise de Iisus.


Se repetă mult că suntem păcătoşi şi acest cuvânt ne apasă greu pe mulţi. Pentru a ne putea elibera de povara aceasta trebuie să înţelegem că la origine cuvântul păcat înseamnă separare de Dumnezeu. Ceea ce ne separă sunt credinţa puţină, grijile, compătimirile, judecăţile, ataşamentele, neacceptările, nemulţumirile… şi ceea ce avem de făcut este să ne curăţim sufletul de ceea ce ne separă de Creaţia Divină şi Dumnezeu…

Când Iisus ne spune că este Calea ne arată că avem nevoie de o cale pentru a ne apropia de Dumnezeu. În starea actuală dacă ne-am putea conecta direct cu Tatăl efectul ar fi mult mai puternic decât dacă ar fi conectată direct la fulger instalaţia electrică de la o casă. Din acest motiv căutăm să primim ceea ce trebuie să primim de la Tatăl prin intermediari. Pe măsură ce ni se curăţă sufletul primim tot mai mult direct la Tatăl ceea ce avem de primit. 

Iisus este cea mai importantă cale directă de a ne reconecta cu Tatăl. Sunt şi alte căi importante de a ne reconecta cu Tatăl: Zamolxe, Buda, Mahomed… Fiecare maestru spiritual este la rândul lui o cale…

Şi cei cu care colaborez se înalţă pe o cale directă … Cât poate urca şi primi depinde de fiecare … Şi lucrările scrise pe hârtie sau cele prezentate pe blog sunt canale prin care ajunge armonia divină la cei care le citesc. Când, citind articolele postate pe blog, ne simţim uşori aceasta ne arată că sufletul se curăţă şi se îmbunătăţeşte legătura sufletului cu Creaţia Divină şi Dumnezeu. Mulţi, în funcţie de sensibilitatea fiecăruia, simt când citesc şi căldură; aceasta e percepţia puterii divine care vine să ne facă bine şi să ne dea putere. Şi se simte, mai frecvent, mai multă căldură unde e nevoie de mai mult ajutor.

Vizionarea terapiei colective de la Telecomed Iaşi din 2008 postată pe blog la „videoclipuri” ne poate ajuta şi mai mult.
Datorită acumulării dizarmoniilor din gânduri, vorbe şi fapte dea lungul timpului, ne putem asemăna şi cu o conductă înfundată de nămol. Aşa cum prin această conductă nu poate trece apa armonia divină ajunge greu la noi. Pe măsură ce ni se curăţă sufletul armonia divină poate ajunge tot mai uşor să ne facă bine şi prin intermediul nostru se duce mai departe să facă lucrarea Tatălui. Mulţi dintre cei cu care colaborez, văd cum devin mai sănătoşi şi li se luminează viitorul şi celor apropiaţi lor, fără ca ei să se preocupe în mod special de aceasta… fiecare devine la rândul lui o cale tot mai deschisă pe care vine armonia Tatălui să-ţi facă lucrarea… 

Cu Lumină şi Iubire, Ioan
Blog alchimie spirituala al maestrului Ioan Muntean 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu