Priviti acesti copii care mă ascultă: dacă ati sti cum ei imi înteleg cuvintele! Fata lor vibreaza. În momentul în care trebuie sa rîdă, ei rîd; în momentul în care ei trebuie sa gîndească ei gîndesc. Ei reactionează într-un mod magnific. Am aici un auditoriu care vă depăseste. Numai Dumnezeu stie ce se petrece în micile lor capete, cum văd si înteleg ei lucrurile! Ei găsesc adevărul de prima data, pe cînd voua, vă vor trebui încă ani de zile. Da, eu sunt sigur că ei văd adevărul mai rapid si mai bine decît adultii.Aveti multe de invata de la copiii vostri si nu ei de la voi.Ei nu vor sa devina ca voi, plini de griji, suparari, violenta, voi ii obligati sa devina asa.Ei, micutii, se opun din toate puterile, dar voi sunteti bine antrenati si le reduceti la tacere Vocea Interioara, prin care primesc o educatie desavarsita si nu una prafuita si blazata.
În replicile copiilor există multe lucruri pe care adultii le găsesc absurde, deoarece ei nu le înteleg. De cîte ori nu am fost stupefiat în fata profunzimii anumitor reflectii ale lor. Aceasta pentru că ei sunt încă simpli, naturali si apropiati de regiunile celeste de unde au coborat. Mai tîrziu, familia, societatea reusesc să le inoculeze propriul lor mod de a vedea lucrurile si de rationament, iar copiii sfîrsesc prin a accepta aceste puncte de vedere eronate.Da, adultii nu fac deseori decît să deformeze copiii.Uitati-va la fetele adultilor si vedeti cat demult va uratiti si priviti apoi copiii.Ei nu au nevoie de masti, de farduri, de creme sau operatii estetite.Cînd copiii sunt foarte mici, ei au un simt innăscut al supranaturalului, ei cred că totul este viu, ca totul este inteligent: ei vorbesc insectelor, pietrelor, plantelor, animalelor. Cînd ei se lovesc de o piatră, ei îi dau o lovitură de picior adresandu-i reprosuri deoarece ei gîndesc că piatra i-a lovit în mod intentionat! Iar cînd li se povestesc povestiri cu zîne, uriasi si animale extraordinare, ei cred, este formidabil! Cîtiva ani mai tîrziu, ei pierd acest simt al fantasticului, pentru că adultii îsi bat joc de credulitatea lor si chiar dacă ei nu-si bat joc, atitudinea lor materialistă si grosieră sfîrseste prin a se repercuta si asupra lor. Iar odata ce copiii au pierdut acest simt al minunatului, ei au pierdut într-adevăr esentialul. Deoarece nu trebuie să vă imaginati că este o mare dovadă de superioritate, din partea adultilor, de a crede că universul nu are nici suflet, nici inteligentă, că omul este singura fiintă vie si gînditoare din creatie.Toată natura este vie, inteligentă si populată de creaturi vii si inteligente, iar unele mult mai inteligente decît omul. Din ziua în care omul neagă această viată si această inteligentă, în el moartea începe să se instaleze. Dacă voi credeti că totul este mort în jurul vostru, moartea se instalează în voi, nu uitati niciodată aceasta. Dar să credeti că totul este inteligent si viu si veti mări în voi inteligenta si viata.
Iată un adevăr asupra căruia psihologii si pedagogii trebuie să se oprească, pentru că ei nu au studiat încă consecintele magice ale unui simplu gînd. Dacă voi credeti că toti oamenii de pe Pămînt sunt răi, urîti, depravati, criminali, este foarte rău, deoarece nu numai că aceasta se reflectă asupra voastră, dar mai devreme sau mai tîrziu veti deveni ca ei. Iar dacă voi credeti că lumina, frumusetea, splendoarea, grandoarea domnesc peste tot, voi lucrati asupra voastra insivă si deveniti din zi în zi mai frumosi, mai nobili, mai expresivi.
Nu ucideti deci niciodată simtul fantasticului la copii. Cultivati-l chiar, pentru ca ei să se hrănească din el toată viata lor. Si tocmai povestile păstrează viu în ei simtul lumii invizibile si al fiintelor care o locuiesc.
În copilăria mea, am cunoscut printre membrii familiei noastre anumite persoane foarte vîrstnice ale căror cuvinte erau întotdeauna pline de o mare întelepciune. Ele nu aveau nici o instruire, majoritatea nu au fost nici măcar la scoală (într-un mic sat pierdut din Macedonia, acum mai mult de un secol, asta nu este de mirare) dar toata atitudinea lor era de o asemenea demnitate, de o asemenea stăpînire, încît eu admiram aceste fiinte, ele erau pentru mine modele. Cînd ei veneau să ne facă vizite acasă (aveam sase sau sapte ani), cu ce fericire si cu ce bucurie îi primeam, cu ce atentie îi ascultam! Eu le ceream totdeauna să-mi spună povesti. Era mai ales unul care se numea Mikhael si care mă impresiona mult. El era foarte întelept. Cînd vorbea, el îsi măsura întotdeauna cuvintele si gesturile. Ca si bunica mea, îmi povestea istorii extraordinare unde se derulau lupte între bine si rău, lumina si tenebre, magicieni albi si vrăjitori si întotdeauna binele era cel care sfîrsea prin a învinge. Toată viata mea după aceea, am simtit că, cu aceste povesti bunica mea si el mi-au dat o impulsiune spre bine, spre lumină, dorinta spre a face să triumfe întotdeauna lumina.Eu îmi dau seama acum că trebuie să aud aceste povestiri, pentru că ele au lăsat o amprentă profundă în mine. Tot ceea ce am învătăt din cărti si la universitate s-a sters, singurele care au rămas au fost aceste povesti în care lumina sfîrsea întotdeauna prin a învinge tenebrele.
Părintii, rudele apropiate influentează mult copiii. De aceea nu lăsati copiii vostri să frecventeze oameni care îi vor impinge pe o cale îndoielnică, povestindu-le orice. sau invatandu-i sa injure. La aceasta vîrstă, ceea ce ei văd, ceea ce aud, se imprimă în el si ei vor fi influentati pentru toată viata. Trebuie deci să vegheati asupra copiilor vostri. Alegeti-le chiar si camarazii, dacă este posibil: încercati totdeauna să stiti ce băiat, ce fată, copiii vostri sunt pe cale să frecventeze. Deoarece si voi, dacă vă uitati în urma, veti găsi în copilăria voastră ratiuni ale gusturilor voastre, ale tendintelor, comportamentelor voastre actuale.
Copilăria este cea care determină întreaga viată. Amprentele primite pe timpul copilăriei nu se sterg niciodată. De aceea responsabilitatea adultilor este imensă. Dacă influentează un copil prin vulgaritate si urîtenie, el va rămîne marcat pentru totdeauna. Ei trebuie deci să se supravegheze si să tremure de frică de a le da o proastă orientare în viată.
Acum, să mă întelegeti bine. Trebuie să cunoasteti si anumite legi ale psihologiei initiatice. Eu nu spun că trebuie să cresteti un copil în mod unic într-un climat de vis, de poezie, ireal si imaginar. Ar fi si un mare pericol pentru el. Fiecare metodă are întotdeauna o parte bună si o parte rea si trebuie să stiti cînd si cum să o aplicati. Părintii, pedagogii trebuie să trezească intelectul copilului si simtul său practic, să-l învete să se descurce în planul material si să-l pregatească pentru a face fată mai tîrziu realitatilor vietii, dar ei nu trebuie să ucidă gustul său pentru fantastic si sensibilitatea sa fată de lumea invizibilă. Ei pot să-i vorbească de spiritele naturii: spiritele pămantului (gnomii), spiritele apei (ondinele), spiritele aerului (silfe), spiritele focului (salamandrele) si de munca pe care ele o fac în univers. Dar mai ales ei trebuie să-i dea simtul lumii divine si pentru aceasta ei pot începe prin a-i vorbi despre Arborele vietii, de ierarhiile celeste.
Bineînteles, trebuie să vă coborîti la nivelul copilului. Nu se pune problema de a-i enumera toate numele cabalistice ale Arborelui sefirotic, dar este posibil să-l faceti să înteleagă notiunea de ierarhie, spunîndu-i: "Iată, tu stii că deasupra animalelor, există oamenii, care sunt mai inteligenti" si îi explicati de ce. "Iar printre oameni, unii dîntre ei îi depăsesc pe altii: ei sunt mai buni sau mai intelepti". Copilul recunoaste că este adevărat. "Acum, de ce nu ar exista si alte fiinte care îi depăsesc chiar pe oamenii cei mai buni si mai intelepti?" Copilul acceptă si astfel el începe să aibe notiuni de existenta Îngerilor, Arhanghelilor si a tuturor entitătilor ierarhiilor spirituale. Un copil care va fi educat astfel va păstra întotdeauna constiinta unei lumi superioare în intelepciune si lumină si dorinta de a tinde spre aceasta lume.
Omul care neagă existenta lumilor si entitatilor care îl depăsesc se limitează si se întunecă. Dacă multi oameni nu avansează, nu evoluează, este pentru că ei ignoră sau nu vor sa admită că deasupra oamenilor există această ierarhie sublimă, a Ingerilor, a Arhanghelilor pînă la Tronul lui Dumnezeu. Si de aici ei nu au nici un scop, nici un ideal foarte elevat de care să se agate pentru a căpta energii de un ordin superior. Bineînteles, ei trăiesc, ei se descurcă, dar din punct de vedere spiritual ei nu avansează, ei nu acceptă nici măcar idea existentei Maestrilor pentru a-i instrui, iar unii sunt chiar morti, morti spiritual. Pe cînd cei care acceptă în mod constient existenta acestor ierarhii spirituale au un scop superior si acesta le da un elan pentru a întreprinde mari realizări.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu