Lectura gîndului zilei:
"Tatăl si mama nu trebuie niciodată să cedeze capriciilor copilului lor. Ei trebuie să fie tandri, plini de iubire, dar inflexibili. Cînd au dat un ordin copilului, ei trebuie să pretindă ca el să asculte. Anumite mame cedează în fata copilului pentru că el plînge si ele nu vor să-i facă rău. Iată o induiosare stupidă, deoarece mai tîrziu, copilul, prost obisnuit, se vă urcă în capul părintilor săi.
Mama trebuie să rămînă plină de blîndete, să nu se infurie, să nu bată copilul, dar nici să nu cedeze, exact ca si natura pe care nici o dorinta sau capriciu uman nu o pot face să cedeze.
Dacă, copilul pune degetul în foc sau pe gheata, legile căldurii si ale frigului nu se modifică pentru a-l cruta. Natura asistă impasibilă la actele copilului, de aceea el învătă să o respecte. Pentru copil, mama reprezintă natura iar dacă ea nu o reprezintă corect, copilul va ignora ca exista limite care nu trebuie depasite si el va fi pierdut. Deseori din cauza slăbiciunii mamei lor anumiti copii devin mai tîrziu adevarati călăi.
Da, deseori iubirea prost luminata a părintilor este cea care face nefericirea unei familii, pentru ca ei nu au stiut sa arate copiilor lor ca exista legi în fata carora toata lumea este obligata sa se supuna, atît părintii cît si copiii. Un copil care a fost lasat sa facă totul, nu va sti niciodată ceea ce este bun si ceea ce este rău si nu va fi din vina sa, a fost prost obisnuit. Încă de mic, copilul trebuie să inceapă să invete ca exista legi si ca părintii lui sunt cei care trebuie să-l invete. "Da, dar sarmanul, dacă plînge?... Ei bine, să plînga!
De îndată ce copilul plînge, mama cedează pentru că micul scump să nu fie nefericit. Atunci, s-a terminat, ea va ceda toata viata sa, ea va deveni sclava, copilul sau se va purta rău cu ea si ea va fi cea care va suferi pentru ca a confundat iubirea cu slăbiciunea. Copilul plînge? Lăsati-l să plîngă, aceasta îi exersează plămînii si în tot acest timp el întelege ca exista reguli de respectat si de aplicat. Dacă la prima lacrimă voi reveniti asupra deciziei voastre, copilul va continua totdeauna să utilizeze plansul pentru a va face sa cedati si să-si satisfacă toate capriciile. Stiti voi ca, copilul este mai inteligent si mai viclean decît mama sa? El stie sa se servească de lacrimi pentru a o obliga să cedeze si după aceea se va urca pe capul ei pentru a face pipi... În fine, ce vreti, astfel si mamele îsi învătă lectia!
Părintii nu trebuie sa astepte pentru a face un copil sa înteleagă ca ei nu vor ceda în fata capriciilor sale, altfel, ziua în care ei se vor decide să reactioneze, va fi prea tîrziu. Cînd ei îsi dau seama de gravitatea situatiei anumiti părinti devin dîntr-o data inflexibili si atunci, ce lupta! Ei lovesc chiar copilul, dar nu pot obtine nimic deoarece au întîrziat prea mult. Atunci cînd el este foarte mic ei trebuie să arate fermitate, trebuie ca părintii sa ajunga sa învinga aceasta slabiciune de a vrea sa facă plăcere copilului pentru ca el este mic, deoarece ei trezesc astfel tendinte rele în inima si în sufletul sau. Din contra, tocmai pentru ca este mic, el va accepta constrîngerile, observatiile, ordinele. Iar mai tîrziu, cînd va întelege, îsi va iubi părintii si le va fi recunoscator de a-l fi scutit astfel de mari suferinte.
Anumiti părinti nu stiu ce sa facă pentru a place copiilor lor pentru a-i amuza iar rezultatul acestei dorinte atît de exagerate de a place copiilor are consecinte catastrofale. Să luăm doar problema jucariilor. Ce jucării se fabrică pentru a-i amuza pe copii? Revolvere, tancuri, tunuri, arme de toate felurile. S-a mers chiar pînă la a se vinde ghilotine în miniatură. Iar părintii, ce fac ei? În loc să se unească pentru a protesta si a face să se interzică acest gen de jucării, ei chiar le si cumpăra. Iată cum se pregătesc micii golani. Daca aveti ocazia vreodata sa vorbiti cu o persoana certata cu legea intrebati ce jucarii a folosit in copilarie.Veti ramane uimiti de raspunsuri.Ce stupiditate, ce ignoranta! Cum nu s-a gîndit nimeni ca aceste jocuri vor avea repercursiuni asupra comportamentului si mentalitatii copiilor? Dacă unii dîntre ei devin monstri, este din cauza că au primit o educatie aberantă din partea oamenilor care nu cunosc marile adevăruri initiatice.
Am văzut ieri un copil care facea grimase extrem de dezagreabile si inestetice. Am întrebat-o pe mama sa: "unde a învătăt el asta? - Oh! Tatal sau a făcut-o pentru a-l amuza si el l-a imitat. Priviti deci cum sunt educati copiii! Pentru a-i amuza, pentru a-i face sa rada, li se arata orice grimasa stupida pe care ei o vor imita. Niciodata nu trebuie sa aratati ceva urat sau stupid copiilor, nici macar pentru a-i amuza. Exista alte moduri de a-i amuza.Nu trebuie sa va stranbati sa va maimutariti.
Părintii nu trebuie sa facă decît ceea ce este educativ, inteligent, chiar dacă aceasta nu face plăcere copilului. Dar orice fac sa fac cu iubire si bucurie. Copilul este cel care trebuie să accepte, să se obisnuiasca. Lumea întreagă nu caută decît plăcerea, dar plăcerea este cel mai rău dîntre ghizi, ea urîteste omul si îl face sa se intoarca la stadiul de animal. Părintii ignoranti fac placere copiilor lor pentru că ei îi "iubesc". Dar există iubire si iubire. Trebuie să alegeti iubirea care educă, infrumusetează, fortifică copilul vostru si îl face perfect. Fiintă umană este în mod natural egoistă, ingrată si acest egoism si această ingratitudine voi riscati să le incurajati prin prea multa indulgentă. Pentru că iubiti copiii, vreti să le dati totul, dar intelepciunea sfatuieste să-i privati putin de anumite lucruri.
Eu vorbesc, eu vorbesc, dar stiu ca părintii nu-mi vor da dreptate, ei vor găsi că sfaturile mele sunt în contradictie cu metodele lor. Dar din moment ce ei au probleme cu copiii lor, asta dovedeste că parerile lor au nevoie sa fie ameliorate, nu?
În pagina pe care v-am citit-o, spunem că nu trebuie să loviti copiii. În realitate în cazuri exceptionale, o palmă sau o bătaie la fund nu poate sa le facă rău. Doar ca, iată, dacă loviti un copil fiti atenti la privirea voastră. Da, privirea voastră nu trebuie să exprime nici furie, nici ostilitate, nici un fel de sentiment negativ, deoarece copilul va uita repede palma sau bătaia la fund pe care i-ati dat-o, dar nu va uita niciodata o privire rea: el vă va purta pica pentru aceasta si mai devreme sau mai tîrziu va încerca sa se răzbune. Atentie la privirea voastra dacă va loviti copiii!
Deseori părintii lovesc un copil deoarece sunt exasperati de el, si-au pierdut răbdarea, ceea ce este o foarte proastă reactie. Palmele si bătaile la fund nu trebuie sa fie rezultatul enervării părintilor - enervarea nu este un sentiment pedagogic - ci dorinta lor de a-l face pe copil sa înteleagă existenta unor reguli ce trebuie respectate. De aceea am dat uneori această metodă pe care multi - eu o stiu, au găsit-o bizară.
Cînd o mamă trebuie să-si corijeze copilul, trebuie ca ea sa rămînă stăpînă pe ea insăsi, să arate copilului cît de tristă este de a-l lovi, chiar să plîngă în fata lui spunandu-i: "nu voiam să te bat, dar sunt obligată pentru că tu ai actionat rău si trebuie sa fii pedepsit". Iar apoi, dati-i drumul: bătaia la fund! Atunci, copilul simte că mama sa este nefericită, că ea suferă si că din vina lui ea este obligată să actioneze asa cum o face.
Astfel copilul va reflecta si va întelege că există legi care nu trebuie încălcate. Insist asupra acestui punct, deoarece eu stiu că părintii nu au obiceiul de a fi atenti la modul în care îsi corijeaza copilul.
Ei nu trebuie niciodata să-l bata cînd sunt furiosi, deoarece lasă în capul său o impresie de ură, de răutate si nu de justitie, pe cînd tocmai pentru buna sa educatie el trebuie să simtă că tatăl si mama sa îl pedepsesc pentru că sunt drepti.
Dar acest mod de a proceda este foarte rău si din punct de vedere magic si eu vă voi explica de ce.
Cînd loviti un copil pe un fond de furie, curentul dizarmonios produs de sentimentele voastre i se transmite lui si provoacă efecte extrem de distructive. Furia care a iesit din voi sub forma unui curent de ostilitate va continua să actioneze în mod defavorabil asupra lui timp de luni, ani de zile si astfel, fără să o stiti, ati lăsat copilul vostru pradă fortelor negative care îl vor acapara. Iată ignoranta părintilor care, în loc să-si ajute si protejeze copilul, distrug în el elemente sacre, divine, deoarece ei i-au comunicat prea multe forte negative iesite din inima lor. Părintii trebuie de acum înainte să-si interzică aceste iesiri de furie.
Cum noi nu putem educa părintii din lumea întreagă, cel putin această lumină să fie acceptată de fratii si surorile din Fraternitatea Albă Universală. Fie ca ei să-si corijeze copiii din moment ce este necesar, dar fără a simti acest sentiment distructiv care expune copiii influentei spiritelor tenebroase. Deoarece iată ceea ce se va întîmpla: cînd mai tîrziu vor voi să-si corijeze copiii, ei nu vor putea; în loc de a fi docili si ascultători în mîinile lor, ei vor asculta de aceste spirite tenebroase. Iată o problemă asupra careia voi trebuie să reflectati. Corijati-vă deci copiii doar pentru a-i face constienti că există legi pe care ei nu le pot încălca fără a se expune la mari pericole.
La fel face si natura. Este iarna, este frig si voi vă spargeti fereastra: ei bine, dacă voi nu o înlocuiti va trebui să suportati consecintele: veti tremura de frig. Puteti foarte bine spune naturii. Ea va rămîne impasibilă, implacabilă si voi veti fi obligati sa reflectati asupra neindemînării voastre, să reparati geamul si să încercati sa fiti mai indemanatici pe viitor. Fată de copil, mama trebuie să fie ca si natura: impasibilă si implacabilă si în acelasi timp să-i arate că si ea se supune legilor. În acest moment ea inoculează copilului ideea unei ordini, a unei ierarhii si se pot astepta minuni din partea unui copil care a fost crescut în această constiinta si în acest respect al legilor.
Evident nu sunt toti copiii la fel. Sunteti deci obligati de a-i educa functie de gradul lor de evolutie,de temperamentul lor, de forta lor, de sănătatea lor si încă multi alti factori. Există atîtea cazuri diferite încît nu se pot da reguli generale, nici sa se spuna: "faceti asa". Trebuie o metodă pedagogică particulară pentru fiecare copil, iar părintii sunt cei care trebuie să-si studieze copiii si să se arate destul de inteligenti si luminati pentru a sti ce metodă trebuie să folosească cu ei.Daca ii vor educa asa cum au fost ei educati, educatia lor nu are legatura nici cu iubirea nici cu inteligenta, chiar daca au primit o astfel de educatie.Educatia este unica si adaptata fiecarui copil.
Dar sigur este ca în toate cazurile părintii trebuie să fie implacabili în fata copiilor lor, să nu-si arate nici o slăbiciune, nici o lacuna. Se cunosc cazuri de mame care aveau amanti, sau chiar care pe timpul războiului se culcau pe câmp cu soldatii tării inamice. Copilul mic era acolo, pentru că mama nu putea să-l lase singur acasă si el privea fără a întelege. Dar cativa ani mai tîrziu, cînd el îsi amintea si întelegea, se puteau vedea în comportamentul său fata de mamă pagubele pe care această scenă le-au produs în el. De ce mamele sunt atît de inconstiente? Ele comit orice act negativ în fata micilor copii crezînd că ei nu înregistrează nimic. Ei ba da, tocmai că ei înregistrează totul. Sunt evenimente din al treilea, al patrulea, al cincilea an pe care un om nu le poate uita vreodată. El va uita ceea ce s-a întîmplat ieri, dar îsi va aminti totdeauna ceea ce a trait acum 60 sau 80 de ani.
Cînd părintii lasă să se vadă că au slăbiciuni, copiii sunt tulburati, dezorientati, ei nu mai au de ce să se agate. Copiii cauta totdeauna din instinct să se sprijine de fiinte care încarnează dreptatea, nobletea, puterea, perfectiunea; ei poartă cu totii în ei o nevoie instinctivă de dreptate si adevăr, iar cînd ei îi văd pe părintii lor comitînd acte reprobabile, ceva se deregleaza în ei. Copilului care se simte mic, slab, îi place să simtă deasupra lui o autoritatea infailibilă care îl protejează. El este ignorant de toate, dar stie că este slab, de aceea el are nevoie de protectie si se adăposteste lîngă mama sa pentru a-i simti căldura. Si nu numai în domeniul fizic el caută un sprijin, dar si în domeniul psihic. De aceea cînd un copil întelege că mama sau tatăl sau nu sunt la înăltimea situatiei, el se simte pierdut sau se revolta si iată originea a numeroase tragedii.
Un copil are nevoie ca părintii săi să nu lase să apară nici o slăbiciune si de aceea este foarte rău ca după ce au dat un ordin copilului, părintii să accepte ca el să nu asculte. Cînd părintii au dat un ordin, ei trebuie să pretindă ca, copilul să-l execute, altfel el îsi va da seama ca părintii săi nu au nici o fermitate, nici o stabilitate si această imagine pe care o va avea fata de ei îi va impiedica educatia. Fată de acest subiect as vrea să mă opresc asupra unei probleme foarte interesante.
Cînd un adult vrea să actioneze, el trebuie înainte să reflecteze. Copilul nu are de reflectat deoarece creierul său nu este pregătit pentru reflectie. La copil, actiunea este cea care primează, el trebuie deci să actioneze executînd fără a discuta ceea ce adultii îi cer. Demersul copiilor este invers de cel al adultilor. Dacă copilul vrea înainte de toate să înteleagă înainte de a actiona, el nu va face niciodată nimic. El trebuie să actioneze înainte de a întelege, pentru că sunt altii care au înteles înaintea lui si avand încredere în ei, el faciliteaza propriul sau proces de întelegere care nu se va manifesta decît mai tîrziu.
Actionînd exact după cum părintii le cer, copiii au posibilitatea de a deveni inteligenti. Deoarece inteligenta, cea adevărată, este deja o muncă. Realizarea presupune întotdeauna că o inteligentă a precedat executiei. Cînd o munca este bine facută, se spune că a fost opera unei inteligente; că această inteligentă este vizibilă sau invizibilă, constienta sau inconstienta, asta este altă problema.
Copilul trebuie deci să execute ceea ce i se cere fără a avea nevoie de explicatii. Cînd mama îsi duce micul băiat cu ea, nu este necesar ca ea să-i explice în detaliu unde îl va duce. El are încredere si dă mînuta mamei sale stiind că ea nu-l va conduce într-un loc unde sunt serpi, ursi sau mistreti care îl vor devora - simbolic vorbind - si astfel copilul progresează. Dar copiii care nu au încredere în părintii lor, sau care să fie independenti, liberi, nu-si pot dezvolta corect inteligenta.
Acum nu începeti să-mi spuneti povesti :" da,dar noi cunoastem familii unde copiii sunt cu mult mai inteligenti decît părintii lor , de aceea ei le tin piept . Eu stiu bine că se pot întîlni copii într-adevăr exceptionali, dar sant cazuri extrem de rare . Eu, eu vă vorbesc în general si în general nu cred de loc ceea ce vreti să mă faceti să cred: că majoritatea copiilor sunt abrutizati. Nu, din moment ce un copil s-a născut într-o familie sau alta, înseamnă că există un motiv, acum că este aici, este prea tîrziu pentru a judeca si critica. Dacă este atît de genial, de ce a venit el sa se încarneze într-o familie de tampiti? Dacă el a venit aici, este tocmai pentru a face un stagiu si făcînd un stagiu el trebuie să-si asculte părintii. După aceea, vom vedea. Au existat fii de regi care au fost trimisi în armată ca simpli soldati pentru a fi tratati si cateodata maltratati - ca toti ceilalti!
Deci, copilul nu trebuie sa discute si să critice, lui nu i se cere să aducă dezordine si anarhie. Din moment ce a venit aici, în această familie, el trebuie să inceapă prin a merge în acord cu ea. Cînd el va dovedi adevărata superioritate, el va putea face ceea ce vrea, dar nu înainte. Cînd copilul îi ascultă pe părintii săi si accepta să facă ceea ce ei îi cer, inteligenta sa începe să se trezeasca. Apoi, putin cîte putin, copilul insuti întelege ratiunea a ceea ce face.
Evident, există cazuri cînd întransigenta părintilor poate fi catastrofală. Să presupunem că ceea ce copilul cere este de natura spirituală si ca el are părinti grosieri, ignoranti si necinstiti care îl impiedică să-si realizeze idealul pentru că aceasta depăseste prea mult întelegerea lor. Dacă ei se arată inflexibili, ei îi pot face mult rău. De aceea, de fiecare dată cînd se dă o regulă generală, trebuie aduse nuante si explicatii.
Înainte de a se pronunta, de a da o permisiune sau de a o refuza în mod categoric, părintii trebuie să cîntărească foarte bine consecintele. Dar cum o vor face, dacă ei nu au discernămînt? Ei trebuie să înceapă un mare număr de factori de luat în considerare: dacă copilul este destul de puternic, dacă este momentul propice, dacă este pentru binele său dacă el posedă daruri particulare care trebuie protejate. Chiar si în ceea ce priveste hrana, părintii trebuie să ia anumite elemente în considerare si sa nu forteze copiii să mănînce ceea ce ei găsesc bun pentru ei însisi.Deci, repet: un tata, o mama, nu trebuie sa pretinda o ascultare absoluta copilului înainte de a-si fi pus întrebarea: "oare eu îi cer ceva bun, drept, divin? Oare sufletul sau o doreste, năzuieste profund, sau va fi nocivă pentru evolutia sa?" Odată ce ei s-au documentat bine, că au văzut si înteles în mod clar ce ar fi bun pentru copil, ei să-i dea ordin - fie că este o permisiune sau un refuz în mod categoric, irevocabil, iar copilul trebuie să se supună.
Copilul trebuie să înteleagă că există legi cărora părintii însisi sunt obligati să se supună. Chiar si initiatii ascultă de aceste mari legi ale naturii si de altfel ei sunt primii care le respectă. Ei respectă poate mai putin legile umane care nu sunt totdeauna juste, dar în fata legilor divine, legile eterne, universale, ei sunt întotdeauna plini de respect si de supunere. Discipolii Fraternitatii Albe Universale trebuie să învete si acest respect si să-l transmită mai departe copiilor lor.
Deci, iată, întelegeti-mă bine. Trebuie să aveti multă iubire pentru copii, este de la sine înteles, dar trebuie să stiti cînd si cum să o manifestati. Există momente în care nu trebuie să vă arătati iubirea ci să vă serviti de intelepciune; numai cu această conditie puteti vorbi într-adevăr de o iubire luminată si benefica. Iubirea slabă si stupida este o catastrofă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu