Fila 148 : EDUCATIE SI INSTRUIRE ( XI )

      Deseori mi s-au pus întrebări referitor la educatia copiilor iar eu spuneam: "vedeti voi, s-a făcut mult în scoli în acesti ultimi ani, pentru copii si adolescenti. Dar ce s-a ameliorat?: partea exterioara. Li s-au dat scoli mai mari, mai frumoase, cu laboratoare, radio, cinema, TV, terenuri de sport, piscine... dar cu toate acestea copiii nu s-au ameliorat.”

      În trecut, nu se acorda atîta importantă laturii exterioare. Orice casă, orice grajd chiar puteau servi drept scoala; vîntul sufla prin ferestre astupate cu putină hîrtie; nu exista provizie de lemne iar copiii care veneau de departe aduceau fiecare cîte un bustean pentru a întretine focul. Cîteodată ei nu aveau nici măcar cărti, doar profesional avea una. Dar iată ca din aceste scoli ieseau fiinte excepsionale, caractere puternice, nobile, modele. În timp ce astăzi cînd s-au asigurat toate conditiile materiale, pungasi, fiinte viclene, interesate, necinstite, ies din scoli. Ah! ei sunt foarte instruiti, da; pentru a recita, pentru a va uimi, ei sunt capabili, dar caracterul lor nu este atît de solid sau nobil.Sunt copiii falsi adaptati unei societati construite pe non-valoare, pe neadevar.

      Si dacă va povestesc cum eu mergeam la scoala! Tatal meu a murit cînd eu eram încă foarte mic si noi eram săraci, atît de saraci, încît mama mea nu putea să-mi cumpere cărti. Deseori chiar, plecam la colegiu dimineata fără a mînca si pe timpul cursurilor eram somnolent, aproape adormeam. În timpul recreatiei împrumutam cărtile colegilor mei, încercînd să învăt rapid cîte ceva din lectie, iar cînd profesorul mă întreba încercam să regăsesc cîte ceva din ceea ce am citit pe timpul acelor cîtorva minute. Acum văd ca toate aceste dificultati pe care a trebuit să le înfrunt au trezit în mine anumite facultăti de care am beneficiat mai tîrziu.

      Cînd trăiesti confortabil, te cloroformezi. Nu oamenii foarte bine instalati în viată au fost cei care au dat mari lucruri umanitatii. Toti cei care nu au dus lipsă de nimic, mergeti să vedeti ceea ce ei vorbesc, cu ce se ocupă! Cu lucruri neînsemnate, idiotenii. Unii vor spune:"dar toate aceste scoli bine echipate sunt foarte utile, copiii nostri vor deveni tehnicieni, ingineri". Da, de acord, ei vor deveni tot ceea ce veti dori voi. Dar oare fericirea umanitătii depinde absolut de progresul tehnic, de confort, de viteză? Cunoasteti voi vreun om bogat care a ramas in istorie pentru bogatia lui.Eu nu sunt împotriva progresului, dar trebuie să stiti ce directie ia el. Actualmente, oamenii nu se interesează decît de progresul material ca si cum nu ar exista multe alte domenii unde de asemenea ar trebui să progreseze. Eu sunt întru-totul de acord cu progresul, dar ce fel de progres? Cu toate ameliorările tehnice care au fost realizate, viata nu s-a ameliorat: oamenii nu sunt mai fericiti, mai linistiti, mai luminosi, nici măcar mai sănătosi!

      În dorinta, laudabilă bineînteles de a ameliora partea exterioară, s-a uitat partea interioară, SUFLETUL. Învătătorii, profesorii si chiar părintii au gîndit că este suficient sa dea copiilor cele mai bune cărti, un material mai perfectionat, dar din nefericire aceasta nu a dat atît de bune rezultate. Multi, bineînteles îsi dau seama, ei văd că, cu toate aceste ameliorări si în pofida tuturor observatiilor si pedepselor, copiii nu se ameliorează, din contra. De ce?      

      Pentru că ei nu au în fata lor exemple vii.Pentru a obtine rezultate bune trebuie ca învătătorii, educatorii să fie modele. Si cum primii educatori sunt părintii, dacă părintii îsi ratează vocatia, dacă ei dau sfaturi si fac contrariul a ceea ce ei spun, copiii îsi dau seama că ceva nu este în regulă. În acest moment, nu numai ca părintii îsi pierd autoritatea, dar copiii încep să le urmeze exemplul: ei îsi dau seama ca exista doua adevăruri, unul pentru altii si unul pentru sine insuti si că pot face tot ceea ce vor cu conditia să salveze aparentele. Deci, toti se exersează pentru a deveni capabili de a însela, de a face fraude, deoarece acesta este exemplul pe care îl au în fata ochilor.

       La ora actuală, majoritatea pedagogilor sunt intelectuali care nu au o adevarată vocatie pentru meseria lor: ei au citit cărti care le-au dat cîteva cunostinte superficiale, dar în interiorul lor nu au nimic pedagogic. Nu au iubire, vocatie, Lumina.Un veritabil pedagog trebuie să fie născut pedagog si doar prin prezenta sa, privirea sa, prin emanatiile sale, copiii sunt educati. S-au văzut în istorie bărbati si femei care s-au născut cu aceasta iubire, aceasta calitate morală care influenteaza copiii. Deoarece copiii sunt sensibili, ei sunt ca animalele care simt de departe dacă voi sunteti un stăpîn sau nu. Priviti calul: dacă, călăretul este un fricos calul o simte si hop, la Pămînt! altfel, el se supune. Iar copiii au si ei această intuitie naturală.

       Din ce în ce mai mult, se văd totusi profesori si învătători care pun la îndoială metodele lor pedagogice si putin mai tîrziu ei vor întelege că pentru a educa tinerii trebuie să fii tu insuti impecabil, altfel nu se poate avea o bună influentă asupra lor. Si de ce este astfel? Copiii, v-am spus-o, au flerul animalelor si judecata lor este infailibilă. Nu îmi este teama de judecata adultilor, dar mi-e frică de cea a unui copil deoarece este o judecată teribilă. Opinia copiilor este foarte importantă pentru mine, pentru ca ei văd, ei simt, ei au simtul adevărului.

     Cînd eram elev la colegiul din Varna, pe timpul războiului din 14-18, majoritatea profesorilor nostri au trebuit să plece pe front si aveam înlocuitori care veneau pentru un anumit timp sa ne tină cursurile. Intr-un an am avut succesiv doi profesori de matematici. Primul, de îndată ce întra în clasa declansa un vacarm asurzitor: elevii începeau sa rîdă, să glumească, putea sa facă orice pentru a restabili linistea: să strige, sa gesticuleze, să ameninte. Inutil. El mergea chiar să-l caute pe director, dar odată directorul plecat, zgomotele si rîsetele reîncepeau. El era totusi blînd si îmi era milă de el si nu întelegeam de ce camarazii mei erau atît de cruzi. O dată am fost chiar atît de indignat de atitudinea lor, încît în absenta sa am luat cuvîntul pentru a le spune că ceea ce ei făceau nu era prea frumos. Ei au fost de acord să se cumintească si pe timpul a o zi sau doua a fost mai bine. Apoi, din nou dezordinea a reînceput. În realitate s-ar fi zis că, prin modul său de a fi, profesorul însusi era cel care provocă reactia elevilor, ca si cum ceva se degajă din el spre a provoca vacarmul si ilaritatea. Într-o zi el a plecat si a fost înlocuit de un omulet care întra în clasă usor fără ca măcar să ne privească. Dar de îndată ce el apărea, elevii se asezau la locurile lor în tăcere si nu mai miscau; el îsi punea registrul pe birou si începea lectia cu o voce linistită. Niciodată nu se infuria, niciodată nu ne ameninta, niciodată nu ne pedepsea. El cunostea perfect tot ceea ce ne învăta, el nu ezita niciodată si noi eram cu totii obligati să muncim. La aceasta epocă aveam 15-16 ani si aceasta m-a impresionat foarte mult. Iar acest omulet care nu avea în exterior nimic remarcabil, mi-a rămas în memorie. Nu numai cunostintele sale ne impuneau, dar si prezenta sa, ce emana din el. În scoli, în universitati, se întalnesc unele cazuri asemănătoare de profesori care, imediat, fără a face aproape nimic pentru aceasta, se impun elevilor si studentilor.Este si cazul acelor yoghini care traiesc în pădurile Indiei, în mijlocul tigrilor, cobrelor, fără ca acestia să indrazneasca vreodată sa se apropie de ei pentru a le face rău. Din cauza puritătii lor, a virtutilor lor, acesti yoghini au vibratii pe care animalele le simt si de aceea ele îi respectă, pe cînd pe ceilalti ele îi ataca pentru a-i musca sau devora.

       Dacă instruirea ia din ce în ce mai multă importantă, este pentru ca toti stiu că gratie ei, vor putea ajunge la cele mai bune situatii, cele mai glorioase, cele mai bine plătite. În acest timp educatia este neglijată pentru că ea nu dă niciunul din aceste avantaje. Din contra chiar, cel care a dat preferinta calitatilor morale este aproape totdeauna înlăturat de indivizi descurcareti si fără scrupule. Si apoi este mai dificil să lucrezi pentru a-ti ameliora caracterul decît pentru a obtine diplome universitare.

      Oricum, aici este si greseala părintilor. Bineînteles, ei sunt multumiti să aibe copii ascultatori, sinceri, respectuosi, cinstiti, dar ei sunt si mai multumiti dacă acestia sunt primii în clasă sau dacă se pot remarca recitînd cîteva poezii sau jucînd mici piese. Pentru părinti, esentiale sunt calitătile intelectuale ale copiilor lor si nu cele morale; aceasta eu am văzut-o, am constatat-o si mai tîrziu, cînd copiii sunt instruiti, eruditi chiar si influentati de nu se stie ce filozofie, ei se întorc împotriva părintilor lor pentru a-i critica si a le face reprosuri. Si atunci, săracii părinti sunt stupefiati: ei au făcut atîtea sacrificii pentru a-si instrui copiii si iată cum acestia se servesc de această instruire pentru a-i lovi mai bine!

       De aceea eu spun tuturor celor care au copii: "Dacă voi vreti ca instruirea pe care o dati copiilor vostri să nu se intoarcă într-o zi împotriva voastră, acceptati adevărurile Stiintei Initiatice, măriti lumina în voi si veti putea marca spiritul copiilor vostri de o sută de ori mai bine decît profesorii lor".

      Nu trebuie ca părintii să-si imagineze că au făcut esentialul pentru copiii lor asigurandu-le instruirea. Nu, această iluzie nu poate decît să provoace războiul între cele două generatii, pentru că în scoli copiii vor achizitiona cunostinte pe care părintii sunt departe de a le avea si cînd ei vor reveni cu diplomele si cu asa zisa lor superioritate, ce nu vor auzi părintii! Ei vor fi tristi si nemultumiti de a vedea că, copiii lor se arată ingrati, grosolani, violenti, dar a cui este vina? A lor însisi! De ce nu au făcut ei nimic pentru a obtine o lumina si virtutii astfel încît, cu toată cunoasterea lor copiii să-i simtă întotdeauna superiori lor? Da, aici trebuie să fie scopul tuturor părintilor: sa devină atît de nobili, de elevati, luminosi, puternici încît sa fie absolut de netrecut.

        Dacă părintii vor într-adevăr să-si păstreze copiii foarte aproape de ei, dacă vor ca ei să-i iubeasca, să-i admire si să nu-i abandoneze niciodată, trebuie ca ei sa le dea un exemplu extraordinar. Altfel, eu îi previn, copiii vor fi pierduti pentru ei. Contînd doar pe solutii de facilitate, ei devin slabi, vulnerabili si ziua în care problemele se prezinta îi va găsi prăbusiti. Si care este utilitatea de a fi prăbusit? Nu trebuie să ajungă acolo, ci să reflecteze si să facă în asa fel încît să depasească dificultatile, în momentul în care ele se vor prezenta.

       La ora actuală, asistam la tot felul de manifestări anormale ce au drept cauza importanta exagerată acordată instruirii. Bineînteles, instruirea este necesară, indispensabilă, dar suntem pe cale să ucidem copiii si studentii cu prea multe cunostinte inutile. De altfel, de îndată ce si-au terminat studiile si au trecut examenele, ei se grabesc să steargă totul din creierul lor. De ce să fi strîns atîtea cunostinte inutile, de ce să fi pierdut atîtia ani, dacă în definitiv este pentru a se grăbi să uite totul si să nu fi învătăt nimic din ceea ce este esential în viată? Iar ceea ce este esential, vă voi spune prezentandu-vă acum modul în care văd Initiatii această problemă a educatiei.

      Initiatii stiu că fiintă umană este comparabilă cu o împărătie ai cărei locuitori sunt propriile sale celule, iar el este regele. Din nefericire, în majoritatea cazurilor nu este decît un rege detronat, deoarece el a fost răsturnat de poporul sau pe care nu a stiut să-l guverneze în mod întelept: el nu a înteles că trebuia să-si educe celulele astfel ca ele să-si poată îndeplini, toate, în mod corect sarcina. În loc să intre în locul său de monarh, el era ocupat să alerge în căutarea plăcerilor de toate felurile, încît nu-i mai rămînea timp pentru a se apleca asupra nevoilor poporului său. Pe timpul cît era acolo, scufundat în activitătile sale inutile sau chiar criminale, anturajul său nu-si dădea seama de nimic, era poate pe cale să-l admire, dar propriile sale celule îl spionau, deoarece el nu se putea ascunde de ele si într-o zi ele au decis să-l rastoarne pe acest suveran nedemn.Celulele noastre sunt vii, inteligente si ele ne supraveghează. Cum ele sunt întotdeauna în comunicare cu noi, nu putem sa scapam vigilentei lor: Cele mai mici fraude, cele mai mici viclenii se înregistrează asupra lor, si cîtva timp după aceea, ele ne urmează exemplul ele îsi spun:"haideti, să bem, să mîncăm, să stricăm, stăpanul nostru este ca noi si noi suntem ca el!" Iată ceea ce nu se stie: că celulele noastre ne urmează exemplul.

        Înainte de a ne lansa în educatia altora, fiecare trebuie să fie pedagogul propriilor sale celule stiind ca un popor al cărui rege îi da un exemplu prost, îl imită, iar mai apoi îl detronează. Pe cînd un rege dacă dă un exemplu de bunătate, de noblete, de cinste, celulele sale, care îl imită, fac totul pentru a-l sustine, ele devin atît de ascultătoare, atît de radiante încît aceasta radiatie ajunge să se manifeste chiar în exterior. Această radiatie, această emanatie este cea care actionează asupra oamenilor, animalelor si chiar asupra vegetatiei.

        Ceea ce omul a creat interior prin munca sa, prin meditatiile sale, prin puritatea sa, se reflectă înainte de toate în interior, asupra propriilor celule; abia după aceea creatiile sale ies pentru a-i influenta pe ceilalti. Dacă voi nu cunoasteti aceasta lege, nu veti ajunge niciodată la nici o realizare veritabilă, deoarece mai întii în interior lucrurile trebuie să se creeze si să se organizeze, întainte de a se concretiza în planul fizic. Să nu credeti ca doar celorlalti le dati bunul sau prostul exemplu. Nu, voi îl dati întii celulelor voastre, iar cînd ele văd că voi trăiti în anarhie, ele la fel devin anarhice, imposibil să le faceti să vă asculte! În momentul cînd vreti să vă impuneti, ele nu vă ascultă si astfel nu mai este posibil să vă stăpîniti senzualitatea, furia, lăcomia etc... Pe cînd, dacă reusiti să cîstigati încrederea celulelor voastre, voi puteti avea o mare putere asupra lor: dacă vi se întîmpla să fiti într-o proastă dispozitie, după cîteva minute de concentrare, ele vă ascultă si voi regăsiti pacea si lumina.

       Deci, dacă ati dat pînă acum un exemplu rău celulelor voastre, trebuie ca de acum înainte să le arătati o mai bună atitudine, un mai bun mod de comportare. Deoarece celulele vă privesc, vor lua aceste schimbări în considerare si vă vor imita. Mai întii, bineînteles, noul vostru comportament nu li se va părea prea natural, dar putin cîte putin el va deveni astfel si veti fi fără încetare sustinut, împins în aceeasi directie.Un om care a lucrat mai întii asupra propriilor săi copii din interiorul lui, cînd trebuie să educe pe alti copii în exterior, sau chiar bărbati si femei, nu are nimic gol în el, nimic nu este vid: din contra, este plin, puternic, vibrant si toti simt ca este un adevărat pedagog, că există în el o integritate, o unitate, ca nu se preface. Da, deoarece în interiorul lui toti locuitorii săi îl sustin si îi dau forte. De aceea prezenta sa este magică; orice ar spune, el obtine rezultate, pentru că toată fiinta sa este obisnuită să lucreze în această directie, el nu este divizat: exterior asa, iar interior contrariul.

Trebuie să ajungeti la aceasta integritate, la această unitate: asa cum vă arătati în exterior, sa vă aratati si în interior. În acest moment, deveniti foarte puternici ca pedagogi, ca educatori. Aceasta este adevărata putere, puterea magică, deoarece toate celulele omului degaja ceva veridic. Altfel, doar partea care vorbeste degaja cîteva raze de adevăr, dar tot restul strigă: "Nu, nu, nu, este fals!"

       În adevăr, în unitate se găseste adevărata magie. Magia subîntelege întotdeauna o unificare a tuturor fortelor, a tuturor energiilor; în dislocare, în risipire, nu există nici o magie. Dar cînd eu vorbesc de magie, voi trebuie sa mă întelegeti: eu nu mă ocup de magie, eu nu citesc cărti de magie sau de vrăjitorie. Este mult timp de cînd am răsfoit cîteva pentru a avea o idee, dar eu nu am timp de pierdut cu aceste lecturi. Pentru mine, tot universul, toată viata este magie: adevarată carte de magie este etalată aici, în fata tuturor, dar nu stiti să o cititi.

       În realitate, există trei categorii de educatori: 

• cei care pretind de la copiii lor sau de la elevii lor respectul anumitor reguli, dar în acelasi timp aratînd că ei însisi nu respectă nimic; 
• cei care dau într-adevăr exemplu altora prin amor propriu, prin vanitate, pentru a-si conserva prestigiul, dar care în secret îsi permit multe incălcări;
• si în fine a treia categorie, Initiatii, adevaratii pedagogi care, nu sunt divizati: ceea ce spun, ceea ce doresc, sunt chiar ei, chintesenta lor. Trebuie să ajungeti aici.

      De aceea vă voi spune că pentru mine, cel mai mare pedagog este Soarele. Da, iar el este Maestrul meu. El mi-a spus: "crede-mă, toti asa zisii pedagogi nu cunosc nimic din adevărata pedagogie. Ei nu stiu că pentru a-i incălzi pe ceilalti, trebuie să fii cald, că pentru a-i lumina pe ceilalti trebuie să fii luminos, că pentru a-i insufletii pe altii trebuie să fii viu. Educatorii vor să impună tinerelor generatii calităti morale pe care ei însisi nu le posedă, si deci pe care nu pot să le dea exemplu. Cum vrei tu ca tinerii să nu se revolte? Este normal ca ei să nu mai asculte". 

Da, iată ce mi-a spus Soarele.

       Un adevărat pedagog trebuie să emane calitatile care vrea sa le insufle, trebuie să facă în asa fel încît să fie contagios, stimulant, irezistibil! Un adevarat poet, un adevarat muzician îi impinge pe ceilalti să devină poeti, muzicieni. Un adevărat purtător , un adevărat muzician îi impinge pe ceilalti să devină poeti, muzicieni. Un adevărat purtător de iubire, îi face pe ceilalti plini de iubire. Un general indrăznet, plin de bravură, influentează soldatii săi: ei se aruncă la asalt si obtin victoria. Imaginati-vă un fricos, un temător care strigă: "înainte!" cu o voce tremurătoare, nimeni nu-l va urma. Educatorii spun: "trebuie să fii bun, să fii cinstit, să fii..." dar ei sunt oare? Atunci, cum vreti voi ca tinerele generatii sa fie antrenate?

      Educatia actuală rămîne la suprafată, la periferie. De aceea tinerii de azi nici n-o mai baga in seama.Ei s-au nascut cu alta zestre iar educatia actuala este depasita, prafuita.In fapt ea a fost dintotdeauna depasita si nefolositoare. Ea are in prim plan memoria si nu intelepciunea, inteligenta. Cel mai destept copil este cel care are cea mai mare memorie. Initiatii cunosc insa faptul ca mintea trebuie sa ramana limpede, in prezent si ca acumularea de cunostinte cu toptanul este o reala pierdere de timp. Copiii, la randul lor, simt mai bine decat adultii adevarul din toate.Adultii sunt adevarata frana a dezvoltarii copiiilor lor.

      Adevărata pedagogie este o pedagogie de centru. Dacă interior sunteti nobil, drept si cinstit, chiar fără a spune nimic, veti face fiintele din jurul vostru nobile, drepte si cinstite.

A da exemplu, toată puterea magică a pedagogiei se află aici, eu nu o voi repeta niciodată indeajuns. Restul nu sunt decît amuzamente, baliverne. Se stie, se citeste, se scrie, se explică, se fac teorii si sunt incapabili să dea un exemplu. Nu, eu nu mai citesc cărti de pedagogie, sunt prea multe si se contrazic. Dacă voi îmi puneti întrebări asupra educatiei din diferite tări, asupra noilor sisteme, asupra tendintelor moderne, vă voi spune că nu cunosc nimic din toate aceastea. La mine, toata energia mea, toată vointa mea, sunt concentrate asupra acestei singure idei; cum să ajung să fiu un model. Asta este tot.

        Dacă la sfarsitul anului scolar, învătătorii, profesorii sunt atît de obositi, nu înseamnă că a se ocupa de copii este o muncă epuizantă, ci că prea deseori îsi fac meseria cu spirit de mercenari: ei se gîndesc înainte de toate să-si cîstige existenta. Nu copiii sunt cei care îi preocupă si ei încearcă să-si termine lucrul cît mai rapid posibil fără a lua vreodată cunostintă de grandoarea misiunii lor, de a lucra asupra sufletului tuturor acestor copii care le-au fost incredintati de Cer.Copiii au multe defecte, bineînteles, dar din momentul în care au îmbrătisat cariera de educatori, sunt obligati să se gîndească la viitorul acestor copii, sa fie, atenti, să-i iubească... iar cum copiii sunt sensibili la iubire si la tandrete, după un anumit timp vor sfîrsi prin a se schimba.

        Cînd eram încă în Bulgaria, acum mai mult de 50 de ani, am cunoscut o foarte bătrînă femeie care, spre sfîrsitul vietii sale, a decis să invete să citească si să scrie. Niciodată nu a putut sa o facă cînd era tînară si la vîrsta de 70 de ani a cerut să meargă la scoală. Era într-un foarte mic sat si învătătorul a acceptat. Dar vă dati voi seama... reactia copiilor fată de o femeie bătrînă asezată ca si ei în băncile scolii ! Îsi băteau joc de ea si îi făceau necazuri. Iar ea, nu numai că nu se supăra, dar îi mîngaia, îi săruta, le aducea mici cadouri. Atît de bine încît după cîtva timp copiii nu-si mai băteau joc de ea si o adorau. Într-o zi cînd ea s-a imbolnăvit si nu a mai putut să vină la scoală, toti copiii au fost la ea pentru a o implora să se vindece repede: ei nu mai voiau să mai studieze dacă ea nu era acolo cu ei.

        Ei da, dar pentru a putea produce un asemenea efect asupra copiilor, trebuie să ai o mare iubire, o mare răbdare. Au existat uneori EDUCATORI EXTRAORDINARI, CA PESTALOZZI care nu era atît de instruit, dar care, gratie iubirii sale, a obtinut numeroase succese cu copii foarte dificili; dar este rar. Eu înteleg ce sarcină enormă este de a educa copiii, dar dacă pot să vorbesc asa cum o fac, este pentru că în Bulgaria am fost si eu învătător, apoi director de colegiu si am văzut rezultatele pe care iubirea si răbdarea le produc asupra copiilor. Din cauza a tot ceea ce copiii le povesteau, părintii veneau să-mi multumească si să-mi aducă cadouri. Eu nu stiam chiar ce să mai fac! Iar cînd am plecat în Franta, toti au venit să mă conducă la gară si plîngeau! Nu voi uita aceasta niciodată. Si chiar deseori ma gîndesc la acesti copii, care multi deja au devenit bunici!

       Dacă pedagogii s-ar gîndi să întroducă în mod constient elemente spirituale în inimile si sufletele copiilor, cum aceste elemente continuă după aceea să actioneze, toată viata lor acesti copii îsi vor aminti de acesti bărbati si femei care au muncit asupra lor. 

      În starea acutală a lucrurilor copiii nu-si mai amintesc nici măcar de învătătorii si profesorii lor sau dacă îsi amintesc, este aproape totdeauna pentru a-i detesta si a-si bate joc de ei încă ani multi după aceea. Munca lor nu a avut deci nici un sens, deoarece nu continea nici lumină nici constiinta, nici iubire.

       Cînd iubim copiii, nu ne simtim osteniti pentru că ne-am păstrat sistemul nostru intact. Dar inlaturati iubirea, inlaturati rabdarea, inlaturati credinta, că veti reusi si că va veti cîstiga prieteni care toată viata îsi vor aminti de voi si veti fi pierduti. Dar mai ales cînd copiii sunt încă foarte mici, cei pe care îi cîstigati iubindu-i sunt îngerii lor păzitori. Fiecare copil are un înger păzitor care se ocupă de el, care veghează asupra lui, care vrea să-l educe dar deseori el întîmpină mari dificultăti deoarece copilul este supus altor influente. Îngerul păzitor veghează, îl supraveghează, dar nu poate să facă totul de aceea el este atît de fericit cînd vede că cineva ajută copilul a cărui răspundere o are si îl recompensează. Atunci, prin munca voastră bună, nu numai ca voi cîstigati copiii si părintii - deoarece copiii povestesc totul părintilor despre învătătorii si profesorii lor- dar si pe îngerul păzitor al copiilor. Oare asta nu merită efortul, în loc să vă gînditi să scăpati de copii cît mai repede posibil? În acest caz este mai bine să nu fiti pedagog, trebuie să vă schimbati meseria.

       Există deci metode de cunoscut pentru a lucra cu copiii. Dacă voi vreti, nu vă gînditi nici măcar la ei, gînditi-vă la voi. Pentru a nu termina extenuati, prăbusiti, încercati să fiti mai calmi, mai răbdatori, mai atenti si voi veti economisi multă energie. Altfel veti fi totdeauna enervati, veti fi totdeauna încordati si veti sfîrsi prin a vă îmbolnăvi.

       Multi învătători si profesori îsi pierd timpul înfuriindu-se împotriva copiilor deoarece nu reusesc să-i schimbe. Dar ce perfectiune prezintă ei însisi pentru a-i vrea să-i schimbe? Majoritatea sunt atît de ordinari, atît de mediocri, cum pot ei pretinde să-i educe pe copiii? Nu este nici măcar vocatia lor. Unii erau construiti pentru a fi măcelari si iată-i educatori! Niciodată ei nu s-au gîndit că sarcina lor este sa lucreze asupra sufletului si spiritului copiilor si, prin puterea iubirii, să le imprime ceva divin. În ce universitate se relevă viitorilor pedagogi puterea iubirii; că iubirea este cea care transformă, care educă, care ameliorează?

       Am spus-o totdeauna, cea mai bună meserie, cea mai nobilă este cea de educator, de pedagog. Evident, nu este părerea întregii lumi. Majoritatea nu stimează această meserie. A fi fizician, avocat, medic, asta da, merită osteneala. Pe cînd învătătorii si chiar profesorii sunt putin dispretuiti. A se ocupa de copii, ce înseamnă aceasta? Aproape nimic. Si iată că este tocmai meseria cea mai importantă, cea mai semnificativă. A educa pe copii, este o muncă divină! De aceea am spus întotdeauna că va veni o epocă în care psihologia si pedagogia, care sunt încă subestimate vor fi pe primul loc. Iar acest moment se apropie.

       Aud că din ce în ce mai mult atentia se concentrează în jurul acestei probleme: fiinta umană, psihologia sa, educatia sa. Deoarece si-au dat seama că nu poate există nici succes, nici fericire, stabilă pentru umanitate atîta timp cît această problemă nu este pusă la punct. Curînd, cu totii nu vor vorbi decît despre aceasta. Numai că, un lucru este de a simti că schimbările sunt necesare, iar alt lucru de a putea să aduci într-adevăr aceste schimbări. 

       Priviti ceea ce se întîmplă în politica. Toti vorbesc de schimbare: trebuie să schimbi asta, trebuie să schimbi cealaltă. Este usor să vorbesti de schimbări, dar cînd nu esti pregătit să le aduci, devii grotesc, asta este tot.

       Pentru a asuma această sarcină de pedagog, nu este deci suficient a studia trei sau patru ani la universitate, trebuie o întreagă viată si chiar mai multe vieti. Deoarece secretul pedagogiei se găseste în Stiinta initiatica. Inăuntru, în inima, în suflet, în spirit, trebuie să posedati un element pedagogic si acest element care vibrează, care emană, îi influenteaza pe ceilalti; fără chiar ca voi să deschideti gura, ei au dorinta de a vă imita. Ei îsi dau seama că există ceva în voi luminos, călduros, viu si această lumină, această căldura, această viată îi ajuta mai bine să înteleagă tot ceea ce voi vreti să le explicati.

       De altfel, nu etalandu-vă cunostintele puteti actiona asupra oamenilor. Cunostintele sunt bineînteles mijloace puternice; oamenii pot fi făcuti sa înteleagă multe lucruri cu argumente bune, dar aceasta nu este de ajuns: ei pot foarte bine sa înteleagă, dar ei nu se vor misca. Doar iubirea, convingerea, încrederea sunt puteri care stimulează, care inspiră. Sunt forte vii.    

      Iubirea si credinta, iată puterea adevărată! În fata dificultătilor vietii, cel care posedă cunoasterea intelectuală, dar care nu posedă decît aceasta, este slab, temător, se clatină, pe cînd cel care posedă iubirea si credinta, chiar fără a sti mare lucru, continuă să meargă, să se ridice, să infrunte toate obstacolele.

       Este spus în Evanghelii: " Dacă aveti o credintă cît un bob de grîu, veti putea spune acestui munte misca-te si el se va misca". Evident, este simbolic. Iisus nu a vrut niciodată ca oamenii să se apuce să mute muntii de la locurile lor. Muntii stau bine acolo unde sunt, nu încercati să-i puneti în altă parte, lasati-i linistiti. Natura i-a plasat cu foarte multă întelepciune pentru a transmite anumiti curenti si radiatii. MUNTII DE CARE VORBESTE IISUS, SUNT ALTFEL DE MUNTI SITUATI IN INTELECT, IN INIMA, IN VOINTA. SUNT NEGLIJATI ACESTI MUNTI DE OBSCURITATE, DE EGOISM, DE LENE SI VOI VRETI SA ATACATI FRUMOSII MUNTI INOCENTI PE CARE DUMNEZEU I-A FACUT! OARE IISUS A DEPLASAT MUNTI? NU, EL NU SE OCUPA DE ASTFEL DE LUCRURI, DAR EL A DEPLASAT MUNTI, IMPARATII SI CONTINENTE INTREGI IN CAPUL SI INIMA FIINTELOR; EL A ZDRUNCINAT TOT PAMINTUL.

       Intelegeti-mă bine astăzi: nu este suficient de a acumula cunostinte, trebuie să lucrati asupra iubirii, credintei, îndraznelii, altfel veti rămîne slabi. Veti fi ca cel care îsi petrece tot timpul sau în biblioteci si care, atît de scufundat în cartile sale, uita sa mănînce: el citeste, el citeste , dar devine pal, slab, fără viata si după un anumit timp este obligat să abandoneze totul, chiar lecturile sale. Acum, dacă voi preferati cunostintele livresti, dati-i drumul, dar vă veti usca, nu veti emana nici iubire , nici bunatate: nu vom intalni decît un intelect rece si sec care discută, critică, disecă, dar care este incapabil de a iesi din dezordinea care este el.

Este ceea ce se întîmpla deseori studentilor în filozofie. Cînd ei îsi termina studiile la Universitate, ei sunt complet dezorientati de toate aceste idei, toate aceste heteroclite si contradictorii pe care le-au studiat. Si este normal, deoarece în studiile de filozofie veti găsi totul, mai putin adevărata filozofie. Vi se prezintă toate elucubratiile umane din toate secolele si din toate tarile, dar acesti pretinsi filozofi nu sunt deseori decît oameni destul de obisnuiti care nu au văzut lucrurile decît prin intelectul lor limitat. Exceptand pe cei care posedau adevărata cunoastere a lumii superioare si eu i-am mentionat în conferintele pe care le-am făcut despre initierile egiptene, gînditorii pe care îi studiază tineretul sfîrsesc prin a-i dezaxa, prin a le indepărta capacitatea de a discerne adevăratul de fals si prin a le îndepărta credinta.

       Ce se poate face cu un tineret care nu mai crede în nimic, care trăieste în dezordine? Acesta este oare scopul filozofiei? Ce interes aveti de a sti că un anume individ a gîndit asa, iar altul, altfel. Trebuie să dăm tinerilor o singură filozofie, adevarată, unica: cea care este continută în marea carte a naturii vii. Dar profesorii nu o cunosc ei însisi si ei prezintă un amestec de idei false si adevărate, putin adevăr si mult fals.Trebuie să stiti că dacă, continuati să-i instruiti pe studenti în acest mod, pregătiti valuri de anarhie si sinucideri.

        Întelegeti deci, de acum înainte, că adevarata filozofie este cea care vă dă viată, iubire, credinta. Încercati să nu o abandonati pentru a vă arunca nebuneste în elucubratii, originale poate, dar care nu vă vor aduce nimic bun. Dovada, este că voi nu sunteti nici mai puternici, nici mai frumosi, nici mai luminosi, deoarece voi nu mîncati viata, voi nu beti lumina: voi vă multumiti cu mici detalii superficiale în loc să munciti în profunzime.

        În fine, fiecare este liber să facă ceea ce vrea, dar eu stiu dinainte care vor fi rezultatele dacă voi vă hrăniti cu adevărata viată sau dacă vă veti petrece timpul citind cărti. Pînă în prezent voi nu ati văzut bine diferenta care exista între a se hrăni si a citi. Eu nu citesc, eu nu am timp, dar eu citesc cartea naturii si mai citesc si pe fetele si în inimile voastre. Dar mai ales, eu citesc în soare: el este cartea pe care o citesc în fiecare zi. Zilnic el îmi face noi revelatii si din cînd în cînd, eu vi le comunic. Voi la fel, mai tîrziu, veti citi mai putine cărti pentru că veti învătă să cititi cartea naturii vii.

        Dimineata, voi începeti ziua luind micul dejun pentru a avea forte necesare îndeplinirii tuturor sarcinilor voastre. Dacă va veti petrece ziua într-o bibliotecă fără a fi mîncat în prealabil, veti fi somnolent si nu veti întelege nimic din ceea ce cititi. Pentru a munci, trebuie să aveti forte, iar pentru a avea forte, trebuie să mîncati, toata lumea o stie. Atunci, de ce să nu întelegeti că aceeasi lege este si în plan spiritual?

      INVATATI DECI SA CAUTATI O HRANA SPIRITUALA VIE, PROASPATA SI ABSORBITI-O ASA CUM ABSORBITI RAZELE SOARELUI, DIMINEATA. 

      Voi aveti nevoie de o hrană pură care vine de la Sursă, care este ca viata insăsi: o hrană simplă, puternică, care satură, care învie ! Această hrană este cea pe care o primiti aici.  
      De altfel, eu v-am spus deseori: aici, nu este o Universitate, este un restaurant.

      Deci, veseliti-vă, deoarece chiar dacă voi nu învătăti nimic aici, primiti cel putin un elan, entuziasmul, viata si aceasta este esential. Voi trebuie, înainte de toate, să fiti viu si după aceea puteti merge să învătăti tot ce vreti!

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV