Prima este somnul adanc: chiar si aici exista un oarecare grad de constienta, de exemplu daca va strig ca arde casa va treziti.
A doua este somnul cu vise: in aceasta stare experimentam lumea care ne apare in vise. Tot ceea ce imi apare in vise, lucrurile, oamenii, starile, toate sunt eu.
A treia este starea obisnuita: noi o consideram ca fiind starea reala de constiinta, dar Vedanta o aseamana cu somnul. Noi suntem observatorul si tot ceea ce observam, inclusiv oamenii cu care interactionam. Acum nu ne dam seama deoarece suntem intr-un vis pe care il numim stare treaza.
A patra este starea pe care o avem cand ne descoperim sufletul si ne trezim brusc din somn.
Exista o poveste despre Buddha aflat pe patul de moarte. Discipolul sau favorit Ananada il intreaba: „Cine esti tu?”. Buddha ramase tacut. Ananda continua: „Esti Dumnezeu?” Buddha raspunse: „Nu”. Ananda intreba: „Esti Mesia?” Buddha raspunse: „Nu”. Ananda continua iritat: „Te rog sa-mi spui cine esti” iar Buddha spuse: „Sunt treaz”. Asta este tot! Asta este tot ceea ce ni se cere de catre Sursa – sa ne trezim!
Walt Whitman, atunci cand a experimentat pentru prima oara sufletul sau, a spus: „Cred ca nu sunt treaz, pentru ca totul imi pare intr-un fel pe care nu l-am mai vazut; sau, sunt treaz pentru prima oara si tot ceea ce a existat inainte de asta a fost un vis jalnic.” Noi suntem in mijlocul acelui „vis jalnic” din care ni se cere sa ne trezim.
A cincia este numita constiinta cosmica. Este starea de constienta in care esti concomitent local si non-local. Este starea descrisa de Christos astfel: „Sunt in aceasta lume si nu ii apartin” Cand corpul vostru doarme noaptea, constiinta e treaza si observa ca trupul doarme. Sunteti martorul treaz al rolurilor pe care le jucati: copil, adolescent, mama, om de stiinta, etc, acestea fiind doar masti diferite. In aceasta stare exista o deschidere catre coincidente, corelatii (coincidentele fiind acele corelatii non-locale). Exista o mai mare deschidere a intuitiei, creativitatii si o conectare la impulsurile creative din sursa Universului.
A sasea este constiinta dumnezeasca, in care martorul alert se trezeste in ceea ce priveste subiectul experientei cat si obiectul ei. Astfel, cand priviti o floare vedeti frumusetea ei – frumusete locala – cat si lumina soarelui, pamantul, apa, aerul si intregul Univers ce se manifesta trecator in acea floare. Strapungeti aceasta masca si simtiti prezenta lui Dumnezeu. Vedanta spune ca atunci cand gasiti constiinta dumnezeasca, Dumnezeu nu este dificil de gasit – Dumnezeu este imposibil de evitat deoarece nu exista ceva unde Dumnezeu nu este.
A saptea treapta este constiinta unitatii. Constiinta de martor alerta, permanent prezenta in subiectul experientei fuzioneaza cu constiinta de martor alerta, permanent prezenta in obiectul experientei, devenind una. Astfel realizati brusc ca exista doar un singur martor si intregul Univers este o manifestare a acelui unic martor, iar voi sunteti acel martor.
Acum multi ani a existat un dialog intre Krishnamurti si un fundamentalist hindus (care era vegetarian, dar la fel de violent ca orice om). Acesta i-a spus lui Krishnamurti: „Cu cat va ascult mai mult, cu atat mai mult sunt convins ca sunteti un ateu”. Iar Krishnamurti ia raspuns: „Eram asa, pana cand am realizat ca sunt Dumnezeu”. Asta l-a deranjat pe fundamentalist si l-a intrebat: „Deci, negati divinitatea lui Krishna?” Pentru crestini ar fi ca si cum a intrebat daca neaga divinitatea lui Christos. Krishnamurti i-a raspuns: „O, nu am negat nimanui divinitatea sa”.
Este scopul nostru suprem sa pasim in aceste domenii ale constiintei. De asta suntem aici – sa exploram aceste domenii ale constiintei.
Vedanta ne spune ca exista 5 motive pentru suferinta umana: necunoasterea naturii esentiale a realitatii; agatarea de ceea ce este efemer, trecator, ireal; frica de ceea ce este efemer, trecator, ireal; identificarea cu o halucinatie socio-indusa, numita ego; frica de moarte. Fiind fiinte umane stim ca vom muri, singura incertitudine fiind metoda si momentul. Frica de moarte este fundamentala, este cauza tuturor fricilor – frica de necunoscut.
Dar daca necunoscutul va devine cunoscut? Dar daca transcendeti aceasta experienta a separarii si stiti ca nu aveti de ce sa va temeti? Daca va dati seama ca de fapt mortalitatea este o imagine falsa?
Scopul nostru suprem este sa ajungem la acea treapta de constiinta a unitatii, nu intelectual ci experimental. Doar aceasta poate vindeca in intregime. Cand aparent esti vindecat, dar inca te mai temi de moarte, atunci nu esti vindecat in intregime.
De asemenea, scopul nostru suprem este sa cunoastem experimental iubirea ca adevarul ultim din inima creatiei – nu doar iubirea ca simplu sentiment sau emotie.
Rumi spunea:
„Cand mor, ma voi inalta cu ingerii. Cand mor pentru ingeri, nu va puteti imagina ce voi deveni!” Pentru ca omul sa treaca la urmatorul salt in evolutie, trebuie mai intai sa faca saltul cuantic de a deveni inger.
„Iesiti din cercul timpului, intrati in cercul iubirii!”
Osho - Vedantha - 7 pasi spre Samadhi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu