Fila 69 : Zece lectii de viata invatate de la ingeri

 

1. Traieste in integritate

Ingerii mi-au spus: „Petrece-ti timpul facand activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii ale tale. Renunta la lucrurile pe care intuitia ta te indeamna sa renunti. Acele lucruri fie se vor vindeca, astfel incat sa te bucuri de ele ori altfel, activitatea va pica de la sine.” Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima. M-au asigurat ca voi fi in siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!

2. Nu exista decat ACUM

„Esti complet si intreg acum. Nu-ti arunca ochii asupra a ceea ce-ti poate aduce ziua de maine – asta ar implica ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet atunci cand ceva exterior apare in viata ta intr-un viitor.” Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putea aduce, si nu pe binecuvantarile din prezent. Acum fac o „lista de recunostinta” mentala in fiecare seara.

3. Tot conflictul este in interiorul mintii tale

„Orice conflict pe care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra altor oameni si crezi ca „ei” sunt cei care iti cauzeaza disconfortul. Alti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste culori si definitii ar fi reale. Alti oameni, in schimb, te trateaza in felul in care te astepti, intr-o profetie de auto-indeplinire.” In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat cat de des i-am permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit situatiilor.

4. Purifica-ti dieta

„Toata hrana are vibratie si tu vrei sa vibrezi la fel de inalt si de fin cu frecventa la care rezonezi. Hraneste-te cu fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate, alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le mananci te afecteaza mult timp dupa ce mancarea se digera.” In momentul in care ingerii mi-au spus de lectia a patra, dieta mea era deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile ingerului meu pazitor si am adoptat o abordare alimentara Vegan. Imbunatatirea aspectului si energiei a fost radicala si imediata! In loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai sanatoase era usoara si naturala.

5.Nu da pentru a primi.

„Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit; aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb, n-ai oferit in realitate nimic. In schimb, retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi complet.” Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat, am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.

6. Petrece timp de unul singur in natura

„Sunetele si mirosurile naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea, exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului natural al pamantului si asa cum sincronizarea si ciclurile fac parte din tot, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii.” La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.

7. Detaseaza-te de materie.

„Atunci cand esti atasat de materie in gand, ramai atasat de produsele mintii egoului si astfel ramai atasat de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege.” Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile materiale. Materia e neutra, conform cu ingerii. Ei de asemenea realizeaza ca oamenii au nevoi materiale, cum ar fi mancarea, imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam aceste lucruri materiale – cum ar fi gandirea continua la bani si posesiuni – ne concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui nostru superior.

8. Nu judeca.

„Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire de ingrijorare covarsitor in ceea ce priveste securitatea ta, poate aduce exact ceea ce te temi in viata ta.” Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim. Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.

9. Traiesti acolo unde ti-e focalizata constiinta.

„Daca ai un gand neiubitor sau lipsit de iubire – competitie, invidie, grija – simti durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa dai luminii toate gandurile tale neiubitoare.” La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi, ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.

10. Slaveste-l pe Dumnezeu in toate

„Nu cauta slava pentru tine insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta sinelui tau superior.” Initial, lectia mea m-a umilit. Dar inainte de a aluneca in sentimente de rusine, ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca – deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam adevaratul „eu” de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.

Cele zece lectii sunt acum parti permanente ale vietii mele. Atunci cand clientii mei imi fac complimente in privinta claritatii indrumarii Divine pe care o primesc in timpul sedintelor noastre, le spun: „Va multumesc, insa tot meritul le apartine lui Dumnezeu si ingerilor. Ei m-au invatat cum sa primesc indrumarea Divina. Meritul meu este ca urmez aceasta indrumare, deoarece – multumita lor – sunt acum un foarte bun ascultator.”

 Doreen Virtue - Carti de suflet

Fila 68 : Asculta, priveste si taci !

Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte.
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti
Aceeaşi piatră de moară
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!..
( autor necunoscut )

Fila 67 : Sa redevenim copii, plini de bucurie si pofta de viata

"Studiind vieţile „gînditorilor monumentali”, inclusiv a unor sfinţi al căror aspect era destul de sumbru, se evidenţiază o trăsătură generală: Toţi aceşti oameni au dus o viaţă veselă, exuberantă, foarte asemănătoare cu cea a unui copil, simplă, deoarece aceasta este singura cale pentru a atinge potenţialul maxim în creativitate şi realizări. Pe scurt, pentru a atinge „potenţialul maxim” o persoană trebuie să fie ca un copil – fără dorinţe, griji, pofte şi ură, plin de iubire pentru tot ce există în univers şi în stare să se bucure de viaţă, contemplare şi creativitate. Deoarece Biblia a fost prima care a afirmat acest adevăr am putea să o numim „Manualul creatorului”. Această atitudine copilăroasă, exuberantă, se pare că este o obligaţie pentru orice mare personalitate din religie, filosofie, ştiinţe şi arte sau pentru oricine doreşte să-şi atingă apogeul în creativitate şi delectare. Copilul iubeşte totul în univers şi speră să construiască un castel pentru cei mai buni părinţi din lume, deşi planurile ar putea fi anulate în cazul că primeşte o palmă. Apoi, totul este uitat în cîteva minute şi zîmbetul revine. Deoarece sfinţii şi geniile sînt de obicei plini de bucurie şi rîs şi au inimă de copil, nu ar trebui oare să ne învăţăm copiii să rămînă glumeţi şi curioşi toată viaţa lor? Deoarece fereastra cu cea mai mare absorbţie dispare foarte devreme din viaţă, poate ca povestirile şi comicăriile ar putea fi adaptate pentru vîrstele respective ale copiilor. Nu ar fi amuzant să învăţăm despre bucurie? Poate ca în şcoli ar trebui să se predea despre „bucuria şi exuberanţa contemplării, libertatea adevărului, emanciparea prin iubirea a tot ceea ce există” şi rîsul atot-vindecător”. 

Toate aceste lucruri ar trebui predate în timpul anilor de formare, începînd cu vîrsta de cinci ani, pentru că deşi nou-născutul vine dotat cu un număr de 50 pînă la 100 de miliarde de neuroni, pe măsură ce creierul se maturizează, el reţine numai aproximativ 10 miliarde de neuroni, chiar dacă greutatea lui creşte. Acesta este motivul pentru care, în grupurile formate din naţionalităţi amestecate, copiii învaţă fără efort pînă la zece limbi, în timp ce, mai tîrziu în viaţă, chiar şi o singură limbă străină poate fi greu de învăţat. De asemenea, ei asimilează fără efort filozofia şi cresc cu ea. Totul este posibil pentru copii. Eu asta îmi doresc, să redevin, în inima mea un copil fericit. Am trăit într-o zi o stare atît de clară de copil al lui Dumnezeu, ideea de Tată Divin era atît de clară şi de simplă şi atît de „bogată” că mi-a umplut inima instantaneu cu starea de împlinire. Aveam totul şi totul venea de la Tatăl meu iubit. Faptul că adjectivul „copilăresc” a căpătat şi implicaţii negative în utilizarea curentă, arată domeniul larg al problemei pe care intenţionăm să o discutăm. În general, o persoană copilăroasă este considerată iresponsabilă, egoistă, impetuoasă şi avînd o judecată imatură. Totuşi, psihologia modernă a dovedit că fiinţele umane sînt la apogeul puterilor lor cognitive, lingvistice şi creatoare, înainte de izbucnirea pubertăţii. Toţi copiii sînt minuni, într-o anumită măsură: lumea adulţilor este aceea care le umbreşte viziunea cu „filmul obişnuinţei”. Cînd sîntem obligaţi să lăsăm în urmă copilăria, copilul nu mai poate fi tată al omului. Cum poate supravieţui copilul în lumea adulţilor? Cum putem permite fericirii şi încîntării copilăriei să trăiască în noi pentru totdeauna? „Adultul la vîrsta medie de 40 de ani păstrează numai 2% din creativitatea pe care o avea la 5 ani. Mare parte din creativitatea timpurie este deliberat erodată în procesul de creştere şi ea trebuie refăcută sau dezvoltată dacă firmele caută conducerea creatoare de care au nevoie în mediul schimbător al afacerilor.” ( Bencin Richard )

 Iisus a spus :

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi; pentru că a lor este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra în ea. Şi i-a luat în braţe, şi şi-a pus mîinile peste ei, şi i-a binecuvîntat.” Marcu 10:14, 15, 16

Fila 66 : Vocea Sufletului

"Dacă nu-ţi asculţi sufletul, trăieşti o viaţă greşită şi nu te simţi în largul tău! Dă ascultare sufletului şi activează-ţi viaţa adevărată, aceea care ţi-a fost menită de Dumnezeu. Sufletul este scînteia Divină a vieţii. Dacă sufletul îţi sugerează că trebuie să faci altceva decît faci acum şi dacă te cheamă în altă direcţie, este sigur că, dacă îi vei da ascultare, ţi se va oferi tot ce îţi trebuie pentru ca să îţi croieşti drum spre chemarea sufletului! Pentru a auzi sufletul, e nevoie de un alt fel de ascultare, şi anume de conştienţă. Cînd mintea şi ego-ul tac, se aude sufletul. Atunci cînd sîntem conştienţi de ce ne spune sufletul, intrăm în adevărata energie a vieţii, care este caracterizată de mister. Misterul ne dă posibilitatea de a avea parte de experienţa unor pasiuni unice şi a unor vise de neprevăzut, care înseamnă VIAŢA în toată bogăţia ei. Odată ce ai auzit mesajul sufletului, trebuie să acţionezi în conformitate. Te poţi preface că nu l-ai auzit dar vei fi îmboldit în permanenţă de conştientizarea faptului că, de fapt, l-ai auzit. Atîta timp cît nu vei acţiona, vei fi conştient că îţi lipseşte ceva. Vei deveni tot mai neliniştit cu privire la viaţa ta, pentru că sufletul ţi-a dat informaţii pertinente despre drumul pe care îl ai de urmat. Dacă nu asculţi de acest mesaj vei risca să-ţi ratezi însuşi sensul vieţii. Cînd îţi asculţi sufletul şi acţionezi în consecinţă, acea căutare lipsită de bucurie a minţii încetează, şi asupra omului coboară un sentiment de repaus absolut. O stare de conştientizare a unei puteri imense şi universale, care îi transformă complet lumea din jur. Mesajul care ne vine din suflet este legătura noastră directă cu Dumnezeu, cu Puterea Cea Mai Înaltă, cu Tot Ce Este. Atunci cînd asculţi şi îţi acordezi astfel viaţa, în fiinţa ta va izbucni o limpezime şi o hotărîre foarte puternice. Atunci cînd îţi vorbeşte sufletul, ai posibilitatea să accepţi sau să respingi mesajul. Orice ai accepta, în orice ai avea încredere totală, orice cunoşti drept adevărat şi alături de orice vei participa la co-creaţie, acel lucru îţi va aparţine. Nu vei cunoaşte niciodată ceea ce respingi! Este nevoie de curaj pentru a face alegeri care ne alina sufletul, şi să renunţăm la obiceiul vechi de victimă a vieţii. Cînd avem curajul de a trăi o viaţă iluminată, izvorîtă din suflet, nu ne mai putem agăţa de scuza că avem nevoie de timp... Mai mult timp nu ne va vindeca rănile trecutului. Alegerile aliniate la suflet vor îndeplini vindecarea. Fă paşi zilnic către posibilitatea de a lua în seamă chemarea, şi toate celelalte vor veni de la sine într-o ordine Divină corectă. Trăirea integrală a experienţei extazului înseamnă să ai credinţa, curajul şi capacitatea de a te abandona în seama mesajului pe care ţi-l trimite sufletul."

( "B.L.I.S.S. - Natura extazului" de Maureen Moss)
B.L.I.S.S.

Fila 65 : Cunoasterea de Sine

"Până nu te cunoşti pe tine însuţi, nu poţi avea o cunoaştere, ci doar opinii. Opiniile se nasc din obişnuinţe şi din ceea ce consideră oamenii drept convenabil. Studiul Căii include şi întâlnirea cu Sinele. Voi nu v-aţi cunoscut încă pe voi înşivă. Singurul avantaj al cunoaşterii celorlalţi este că unul dintre ei v-ar putea face cunoştinţă cu voi înşivă. Înainte ca acest lucru să se petreacă, îţi vei imagina de nenumărate ori că te cunoşti. Adevărul este că atunci când te cunoşti pe tine însuţi, atingi o cunoaştere permanentă, care nu se compară cu nici o altă experienţă de pe pământ."

Maestrul sufit Tariqavi

Fila 64 : RECONECTARE CONŞTIENTĂ

Ioan Muntean, ing. energ, Arad
Georgeta Cornelia Muntean, dr. 

Este minunat câţi dintre noi simţim nevoia să-l căutăm pe Dumnezeu şi să ne întărim legătura cu El. Şi câte eforturi nu facem fiecare pe calea lui. Şi mulţi dintre noi suntem prin mănăstiri studiem lucrări de spiritualitate, facem cursuri… dar oare cât ne sunt de folositoare toate acestea? Suntem cu adevărat pe calea cea bună?
Faptul că nu e uşor să-l regăsim pe Dumnezeu rezultă şi din prezentările lui Miceal Ledwith, fost preot catolic, profesor universitar de teologie şi consilier al papei. El cercetează prin cele mai bune biblioteci din lume învăţăturile lui Iisus şi constată că „ni s-a spus puţin despre adevăratele lui învăţături.” El consideră că mesajul pe care ni-l transmite Iisus este „în legătură cu realizarea unei profunde transformări interioare. Iar cheile pentru a face aceasta sunt din nefericire pierdute.”
El crede că s-au pierdut aceste chei pentru că Iisus însuşi este cheia, este calea. Puţini sunt cei care reuşesc să se transforme interior şi să găsească calea. Cei mai mulţi sunt transformaţi pe vremea Lui. Dar sunt şi oameni care reuşesc să se transforme prin intermediul Lui în timpurile care au urmat.
Calea generală este de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne reconecta cât mai bine cu Dumnezeu şi ne este arătată de Iisus, Zamolxe, Buddha, Mahomed,…, fiecare în felul lui. Nu doresc să arăt o nouă cale ci s-o fac mai accesibilă pe aceasta.
Pe această cale generală fiecare suntem în felul nostru şi avem propria cale, de natură ştiinţifică sau religioasă, propriile experienţe, prin care ne putem apropia de Dumnezeu. Şi bazându-ne pe calea generală este important să ne urmăm propria cale.
Stadiul în care ne aflăm mulţi dintre noi ni-l arată atât de frumos Iisus când îi spune ucenicului care îşi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Prin aceasta ne arată că ne zboară mintea şi în trecut şi în viitor dar suntem puţin în prezent, trăirea în prezent fiind singura în care putem fi în legătură cu Dumnezeu, putem fi „vii” .
Ce avem de făcut? Ne spune tot Iisus când Îi răspunde lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie „să se nască a doua oară” adică să trecem de la trăirea în trecut şi în viitor la trăirea în prezent. La fel de frumos ne-o spune când ne arată că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii.
Oare se poate realiza aceasta? Se poate. Pot să confirm pentru că cei cu care colaborez reuşesc tot mai mult s-o realizeze.
Ce cale se poate urma?
Singura cale pe care o putem urma este sporirea armoniei, reconectarea, cu Întregul, cu Dumnezeu Tatăl.
Ce frumos ne spune Iisus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Dar este bine să înţelegem ce spune.
Când spune că este „viaţa” trebuie să înţelegem distincţia dintre a trăi şi a fi viu. Distincţia apare şi mai clară când îl îndeamnă pe ucenicul care-şi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Abia atunci când trăim în prezent suntem şi vii. Şi epigenetica[1] ne confirmă aceasta, arătându-ne că „trăim cu adevărat” numai în prezent. În restul timpului, când suntem în trecut sau în viitor, rulează prin mintea noastră scenarii, ca în somn.
Starea de a fi viu este foarte importantă pentru că mulţi trăim multe vieţi fără a reuşi să fim şi vii. Când îi spune lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să se nască a doua oară ne spune că trebuie să trecem de la trăirea în trecut şi în viitor la trăirea în prezent, să devenim vii.
Şi copiii sunt vii… deci atunci când ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne dă acelaşi îndemn cu alte cuvinte… Pe copii nu-i interesează nici ce s-au jucat înainte, nici ce se joacă după ci ceea ce se joacă în acel moment. Copiii sunt bine în prezent, bine în legătură cu Dumnezeu şi cu puterile divine, se bucură şi se minunează de orice…
Faptul că este posibil să devenim tot mai vii îl observ şi la cei cu care colaborez.
Este important, pentru cei care au nevoie de aceste confirmări, că şi ştiinţa reuşeşte să confirme tot mai mult adevărul celor transmise de Iisus.
Când ne spune că este „Calea” Iisus ne arată că avem nevoie de o cale, de un catalizator, pentru a ne apropia de Dumnezeu. În fiecare dintre noi Dumnezeu Tatăl a pus minuni, fiecare avem tot ce ne trebuie pentru a ajunge să ne manifestăm ca şi Copiii Lui. Dar dacă am fi singuri cu toată „încărcătura” pe care o avem pe noi, pentru că suntem, în medie, destul de puţin conectaţi cu Tatăl, ne-ar fi destul de greu să ne reconectăm cu El. Iisus este cea mai importantă cale directă de a ne reconecta cu Tatăl. Sunt şi alte căi importante: Zamolxe, Buddha, Mahomed… Fiecare maestru spiritual este şi o cale, un catalizator…
Şi cei cu care colaborez se înalţă pe o cale directă; şi eu sunt un catalizator pentru ca şi cei cu care colaborez să-şi poată folosi minunile puse de Tatăl în noi, şi să-l regăsim pe Tatăl, să ne reconectăm tot mai frumos cu El … Este calea lui Zamolxe şi Iisus … Cât poate urca depinde de fiecare … Este important ca fiecare să-şi urmeze propria cale.
Să ne bucurăm atât cât putem de fiecare clipă…
Întregul, Creaţia Divină, este Lumină şi Iubire Divină sau cum spune fizica cuantică energie şi informaţie cu diverse nivele de vibraţie.
Pentru a putea primi cât mai multe este bine să fim cu sufletul deschis. Şi soarele vine până lângă geam dar ca să poată intra în casă trebuie să dăm draperiile deoparte. Dumnezeu Tatăl este în mod continuu cu noi şi în jurul nostru dar pentru a putea „ajunge” la noi trebuie să ne „deschidem” sufletul.
Cu toţii suntem copiii lui Dumnezeu, aşa cum ne spune şi Iisus, dar mulţi dintre noi suntem încă într-o stare potenţială pentru că trăim şi în trecut şi în viitor şi mai puţin în prezent.
Toţi facem parte din Întreg, din Creaţia Divină. De la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate şi prin intermediul nostru tot Tatăl nostru îşi face tot mai frumos Lucrarea pe măsură ce ne sporeşte armonia cu Tatăl. Abia când trăim aceasta putem spune că suntem cu adevărat credincioşi şi această credinţă este atât pentru cei care urmează calea religioasă cât şi pentru cei care urmează calea ştiinţifică de înălţare.
Odată cu sporirea armoniei se realizează şi o reconectare tot mai profundă cu Tatăl.
Nivelul de conectare pe vremea lui Iisus îl caracterizează frumos când îi spune ucenicului care îşi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Cu alte cuvinte ne spune acelaşi lucru fizica cuantică[2] când ne spune că „prin creierul nostru se procesează într-o secundă 400 miliarde de biţi de informaţie din care noi suntem conştienţi abia de 2000”. Şi eu văd nivelul mediu actual de conectare cu Tatăl abia de cca 1%, mulţi dintre noi fiind ca adormiţi, fapt confirmat şi de epigenetică care ne arată că atunci când nu suntem în prezent ne rulează prin minte „filmuleţe”.
Pentru a înţelege mai bine mulţi dintre noi ne asemănăm cu un computer holografic care nu este atent la ceea ce lucrează ci la ceea ce a lucrat şi ceea ce va lucra, căutând să funcţioneze având în sesiunea de lucru toate programele şi informaţiile pe care le deţine şi având ca viruşi grijile, necredinţa sau credinţa puţină, orgoliul, autocompătimirea şi compătimirile, judecarea, ataşamentele, neacceptările şi nemulţumirile…
Este foarte important să fim într-o legătură cât mai bună cu Tatăl şi mulţi dintre noi facem eforturi foarte mari pentru aceasta. Pentru a ne reconecta cu Tatăl, pentru a intra în Împărăţia Cerurilor, trebuie să redevenim copii cum ne îndrumă şi Iisus. Şi atunci putem dispune de o putere imensă pe care Iisus o prezintă când ne spune că dacă avem credinţă cât un bob de muştar putem muta mulţii din loc…
Ca să înţelegem şi sămânţa de brad este potenţial copilul bradului. Pentru a se putea manifesta ca şi copil al bradului ea trebuie să ajungă în pământ cu căldură şi umiditate.
Şi noi pentru a ajunge să trăim ca şi copiii lui Dumnezeu trebuie să ajungem să trăim ca şi copiii în prezent şi să ne minunăm şi bucurăm ca şi ei, aşa cum ne îndeamnă şi Iisus. În aceste timpuri importante suntem multe suflete frumoase venite pentru a ajuta la trecerea spre noile vremi.
Cei cu care am ajuns să colaborez putem trăi tot mai frumos în prezent, ne putem bucura tot mai mult de fiecare clipă, manifestându-ne ca şi copiii lui Dumnezeu. Starea de armonie se transmite spre cei apropiaţi nouă, spre toţi oamenii şi spre Creaţia Divină. Se observă că sunt şanse să poată ieşi din cele mai grele situaţii chiar persoane apropiate celor cu care colaborez. Sunt multe cazuri în care s-a ieşit şi din „comă de gradul 4” ocupându-mă de persoane apropiate celor aflaţi în comă. În ultimul caz de acest tip, care s-a recuperat complet, chiar mi-a recunoscut vocea cum mă duceam „dincolo” după ea să fie ajutată să iasă din situaţia grea în care se afla pentru că încercase să se sinucidă.
Fiecare avem în noi minuni puse de Dumnezeu Tatăl. Starea normală este de armonie. Orice dizarmonie, boli şi necazuri, este un semn că trebuie să ne întărim armonia sufletului cu Dumnezeu. Pentru a ne vindeca corpul trebuie să se vindece întâi sufletul. Aceasta se ştie de pe vremea lui Zamolxe şi o confirmă tot mai mult ştiinţa. Prin sporirea armoniei sufletului se pot mobiliza minunatele noastre resurse interne, deschizându-ne să vină puterea divină care dă viaţă tuturor să ne facă bine pe noi şi cei apropiaţi nouă. În plus în caz de strictă necesitate putem beneficia şi de medicina clasică.
Prin intermediul fiecăruia dintre noi Tatăl poate interveni până la un anumit nivel, în funcţie de nivelul nostru de armonie.
Este important ca atât medicii cât şi terapeuţii să-şi sporească starea de armonie pentru ca eficienţa actului lor terapeutic să crească permiţând Întregului să se manifeste tot mai deplin prin ei şi având consecinţă îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor şi a parametrilor lor pe viitor. De asemenea este important să fie conştientizaţi cei aflaţi în suferinţă să se ocupe de înălţarea sufletului lor.
Cu cei care îndeplinesc condiţiile şi doresc putem colabora pentru creşterea armoniei sufletului cu Dumnezeu şi reconectarea conştientă, o cale directă de înălţare a sufletului spre Dumnezeu. Prin aceasta se poate menţine şi îmbunătăţi starea de sănătate şi se ajunge să ne putem bucura tot mai mult de fiecare clipă.
Ceea ce face Tatăl prin intermediul meu este caracterizat foarte frumos de un profesor universitar de teologie când îi explică altui preot că e „chirurgie cu Lumină pe suflet care se făcea şi în vechime prin oameni aleşi…” În mesajul primit de sus de Elena I. se arată că se realizează „armonizare în planul cauzal”
…
BIBLIOGRAFIE
1. Bruce Lipton Noua biologie Când mintea şi materia se întâlnesc
2. What the Bleep Do We Know!? = Ce naiba ştim noi de fapt!?

www.alchimie.spirituala.net
imuntean2000@yahoo.com

Fila 63 : Povestea ţestoasei Boc ( de Geanina-Luminiţa Vătămanu)

În păpurişul de lîngă baltă forfota era în toi. Broaştele orăcăiau nemulţumite, buhaii de baltă îşi plîngeau tristeţile, gîştele găgăiau fără a ajunge la un rezultat comun, raţele măcăiau panicate că-şi pierduseră ouăle, pesemne, în gîtlejul vreunei jivine ori tîrîtoare lunecoasă. Toţi vorbeau şi nimeni, dar absolut nimeni, nu asculta. În vacarmul terestru de nedescris, pe malul lacului, Boc îşi bălăngănea picioarele în luciul apei, îngîndurat. Doi copii răi l-au rănit cu ceva vreme în urmă. I-au spart carapacea cu o piatră şi, cu un băţ, i-au străpuns trupul plăpînd. Acum carapacea se vindecase. Sub ea însă…doar ea îşi cunoştea durerea. Îi era clar că refacerea carapecei o va proteja. Ştia că de se va ascunde la timp nimeni şi nimic nu-i va mai provoca vreo altă suferinţă. Boc e o ţestoasă chipeşă: par uşor ondulat, ochi albastru-verzui mari, calzi, limpezi, lăbuţele moi dar puternice, carapacea noua lucioasă, minunat colorată şi zîmbetul calm, plin de bunătate şi înţelegere. Ssst…Cine-i, ce-i? Auzi un zgomot. Privi înspre cer. Pe o creangă văzu o creatură ciudată dar frumoasă. Îi stîrni interesul pentru o clipă. În stufărişul său nu mai văzuse aşa ceva. Era doar o veveriţă veselă şi jucăuşă. Boc păru încîntat. Zglobia rîdea şi ţopăia din creangă în creangă plimbîndu-şi cu graţie coada stufoasă. Cînd îl zări pe Boc se opri. Umblase zile în şir pierdută, fără a întîlni pe nimeni cu care să poată vorbi. - Eşti… Ce eşti tu? Eşti tare… faină! - nu-şi găsi Boc cele mai potrivite cuvinte. - Sînt o veveriţă rătăcită. Oo!... Doamne!... În ce haina de lumina eşti îmbrăcată! Cît eşti de frumoasă… Într-adevăr aşa se vedea de acolo sus. Soarele strălucea în picăturile de apa de pe spatele lui Boc împrăştiind raze de curcubeu. Micuţă creatură nici nu ştia cîtă splendoare iradia. Nu-şi văzuse niciodată carapacea, deşi o căra zi de zi în spate. Nimeni din lumea lui nu văzuse minunea. Toate arătările băltoacei erau veşnic ocupate cu certurile, grijile, furtişagurile lor în lupta pentru a avea mai multă mîncare şi un culcuş mai mare şi mai cald. Frumuseţile lacului erau departe de a fi recunoscute de ele. Veveriţa ciuli urechile: - Ce se aude? - E liniştea bălţii, spuse cu sinceritate Boc. Drăgălaşa privi geografia bălţii şi asculta: vedea şi auzea cu totul altceva. Nimic din înfăţişarea ţestoasei nu-i arata ca în hăţişul acela i-ar fi fost locul: sclipitoare, blîndă, tăcută, frumoasă. Îşi aminti parcul din care se pierduse, în care copii îi aduceau nucile şi alunele pe care le lua cu multă plăcere din mînuţele lor mici; de bucuria acelor clipe. - Vino cu mine la oraş! - Şi ce să fac eu acolo? - Vei fi fericită, nu-ţi va lipsi nimic şi vei sta printre broscuţe ca tine. Oamenii te vor îngriji şi-ţi vor da de mîncare, te vor mîngîia şi te vor iubi. Eu ştiu doar oameni buni. Vreau să te iau cu mine. Ştiu unde este locul tău. Aici vei fi oricînd în pericol. Ştia că împreună vor găsi mai uşor calea de întoarcere acolo unde puteau fi în siguranţă. - Nu! Oamenii…Tu mă sperii! Eu sînt mulţumită aici, cu ceea ce am… Şi se retrase îngrozită în carapacea ei. Stătea pitită în platoşa sa proaspăt refăcută. Veveriţa se scutură uşor, ca în urma unui vis, se avînta şi urca pe următoarea creangă. Oo! Printre frunze ghici turla capelei din oraş. - Priveşte! În puţin timp sîntem acasă! Acasă…Sînt fericită…Tu mi-ai arătat drumul. Îţi mulţumesc! Dacă nu apăreai tu, mai rătăceam fără să ştiu cît de aproape sînt de fericirea de acasă. Privi în jurul ei şi văzu pomii înfloriţi, lacul argintiu, păpurişul unduitor, fîneaţa aromată, panorama oraşului, limpezimea cerului azuriu… - Sînt fericită…Cum să te răsplătesc? Tu m-ai ajutat! Ţestoasa era mult prea ascunsă pentru a o mai putea auzi. Soarele arzător împrăştiase mirifica lumină în care fusese învăluită. Devenise o banală ţestoasă cu o carapace frumos desenată. Bunătatea, liniştea, blîndeţea dispăruseră şi ele sub platoşa cornoasă, odată cu ea. Erau, dar strîns ascunse. Nimeni nu avea să le mai vadă. Ce nu ştia veveriţa era că ţestoasa nu putea urca pînă la ea atît de sus, ca niciodată Boc nu va putea vedea ceea ce i-a fost dat ei să vadă, că fericirea sa, nu putea fi împărtăşită, că pentru buruienile şi ierburile încolăcite Dumnezeu i-a dat o carapace nouă, în care să fie în siguranţă, dar ascunsă de tot şi de toate! 

Sa fim multumiti cu ce avem, cu ce primim, cu ce oferim !

Fila 62 : Despre iertare - Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale. Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

Fila 61 : Pentru noi doar asta conteaza ( pilda )

Se povesteşte că într-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit să facă o călătorie într-o ţară îndepărtată, aflată peste mări şi ţări. În drumul său a întîlnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai puţin asemănătoare. Şi-a amintit pentru tot restul vieţii de unul dintre acestea. Era dimineaţă cînd a zărit în departatre turnurile unei cetăţii. Pînă să ajungă în apropierea ei se făcuse deja prînzul, şi cum în partea dreaptă a drumului se afla un cimitir îngrijit, cu pomi umbroşi şi flori frumos parfumate, omul s-a hotărît să facă un scurt popas. Păşind către o bancă pe care o zărise în apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trăit şase ani, trei luni şi patru zile”… “A trăit unsprezece ani, două luni şi cinci zile”… “A trăit trei ani, patru luni şi patru zile”… “A trăit nouă ani, opt luni şi două zile”… S-a întristat crezînd că nimerise într-un cimitir pentru copii, şi unul dintre locuitorii cetăţii l-a văzut şi a întrebat: - De ce eşti atît de trist, ai pe cineva din familie îngropat aici? Mama, tatăl poate…?” - Cum s-ar putea una ca asta, doar văd că aici sînt îngropaţi numai copii! - Nu… doar că, vezi… noi cînd ne naştem primim fiecare cîte un carneţel. La început ţin socoteală părinţii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare dată cînd ne-am bucurat şi pentru cît timp… iar cînd unul dintre noi se duce, familia adună timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… şi asta este ceea ce vezi tu scris aici. - Timpul pe care l-aţi petrecut bucurîndu-vă… - Da, pentru noi doar asta contează! Dacă ar fi fost să ai un astfel de carneţel, tu cîţi ani, cîte luni şi cîte zile crezi că ai fi adunat în el pînă acum? 

Fila 60 : Chipurile sunt oglinzi ( pilda )

Casa celor 1000 de oglinzi (folclor japonez)

Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi". Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflînd de acest loc, s-a hotărît să-l viziteze. Cînd a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate şi dînd din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de căţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca şi el. A zîmbit, şi a primit înapoi 1000 de zîmbete, la fel de calde şi prietenoase. Cînd a plecat, s-a gîndit: "Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!" În acelaşi sat, alt cîine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărît şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Cînd a văzut 1000 de cîini neprietenoşi uitîndu-se la el, s-a speriat şi s-a zbîrlit pe spate, mîrîind. Cînd ceilati 1000 de cîini au început şi ei să mîrîie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gîndit: "E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată". Toate chipurile sînt oglinzi. Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i întîlneşti?

Fila 59 : Despre rusine...( pilda )

O femeie bătrînă din China avea două vase mari, pe care le atîrna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gît. Un vas era crăpat, pe cînd celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfîrşitul lungului drum ce ducea de la izvor pînă acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întîmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mîndru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atît de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atît de rău că nu putea face decît jumătate din munca pentru care fusese menit! După 2 ani de aşa zisă nereuşită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lîngă izvor: "Mă simt atît de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul pînă acasă!" Bătrîna a zîmbit, "Ai observat că pe partea ta a drumului sînt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."

Fila 58 : Depinde ce vrei sa asculti...(pilda)

Un băştinaş american şi prietenul lui treceau, în centrul oraşului New York, pe lîngă Times Square în Manhattan. Era în timpul prînzului şi străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, frînele taxiurilor scîrţîiau pe la colţuri, sirenele zornăiau, sunetele oraşului erau asurzitoare. Deodată, băştinaşul spune, "Aud un greiere!" Prietenul său spune: "Ce? Eşti nebun? Cum poţi să auzi un greiere în gălăgia asta!" "Nu, sînt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!". "E o nebunie," i-a răspuns prietenul. Însă el ascultă cu atenţie un moment, şi apoi se îndreptă, traversînd strada, spre un ghiveci de ciment, în care creşteau nişte plante. S-a uitat în ele şi pe sub crengile lor, şi a descoperit un mic greiere. Amicul său a fost pur şi simplu uimit. "E incredibil! Cred că ai urechi supraomeneşti!" "Nu", a spus băştinaşul. "Urechile mele nu sînt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei să asculţi." "Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-aş putea auzi un greier, în aşa o gălăgie." "Da, într-adevăr," a venit replica. "Depinde ce este cu adevărat important pentru tine. Hai să-ţi arăt!" A băgat mîna în buzunar şi a scos cîteva monede, pe care, în mod discret, le-a scăpat pe trotuar. Atunci, în ciuda zgomotului şoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o rază de 20 de picioare distanţă, fiecare cap întorcîndu-se să vadă dacă banii căzuţi nu erau ai lor. "Ai înţeles ce vreau să spun?" a întrebat băştinaşul american. "Totul depinde de ce este important pentru tine."

Fila 57 : Raiul şi iadul

           Totul în acest univers este energie. Emoţiile, gîndurile noastre sînt toate o manifestare a acestei energii. Acest lucru înseamnă că de fapt, între o stare benefică şi una malefică există doar o singură diferenţă, şi anume orientarea ei. De exemplu, atît o stare intensă de mînie cît şi o stare de iubire foarte puternică au la bază aceeaşi energie care le alimentează, însă ceea ce este diferit între ele este direcţia în care se îndreptată această energie – una creatoare, divină, iar cealaltă distrugătoare, melefică. A trece de la o stare negativă la una pozitivă se rezumă deci doar la o schimbare de atitudine faţă de aspectul respectiv, la a depune efortul de a schimba oriectarea energiei înspre un sens ascendent. Şi aceasta este o cheie fundamentală în practica sublimării. Iată o mică povestire care să ilustreze aceste idei: 

"Un renumit samurai, cu o constituţie masivă, a hotărît într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperînd să dobîndească acces la secretele Universului. 'Călugare', spuse el pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande, 'învaţă-mă despre rai şi iad!'. Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după cîteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ: 'Să te învăţ despre rai şi iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urît! Sabia ta este ruginită! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţa mea imediat! Nu pot să te suport!'. Samuraiul era furios. Atît de furios încît întregul corp începuse să-i tremure. Faţa i se înroşise şi valuri de mînie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gînduri, samuraiul ridica ameninţător sabia deasupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugăr. '...Acesta este iadul.', spuse, liniştit, călugărul, privindu-l. Samuraiul împietri, şocat de răspunsul călugărului. Compasiunea şi calmul acestui omuleţ, care îşi riscase viaţa pentru a oferi o învăţătură despre iad! Samuraiul îşi coborî încet sabia, plin de gratitudine şi, pentru motive pe care nu le putea explica, inima sa se umplu pe data de o pace cum nu mai cunoscuse. '...Şi acesta este raiul', adăugă, la fel de calm, călugărul."

Fila 56 : Desiderata II

Tot în biserica Sfîntul Paul din Baltimore a fost descoperit un al doilea text, numit „Desiderata II”, care îl continuă pe primul. Ambele ilustrează o înţelepciune care transcende regulile vreunei religii şi se află dincolo de limitele oricărei căi ferm şi clar stabilite de mai marii bisericilor. Nu mi-am propus să ofer o anumită interpretare sau să îndrept înţelegerea cititorului pe un anumit drum, fiecare va înţelege şi va trăi cu inima aceste cuvinte pe nivelul pe care se situează în acest moment, şi are posibilitatea să acceadă pe o treaptă superioară a cunoaşterii punînd în practică această învăţătură!                                                                        INDIFERENT ÎN CE RELIGIE AI FOST EDUCAT INDIFERENT DE FELUL ÎN CARE AI FOST CRESCUT INDIFERENT DE MODUL ÎN CARE I-AI ÎNŢELES PE ÎNVĂŢĂTORII TĂI, Pe aceste niveluri, vei înţelege şi vei asimila acest mesaj. Nu este de ajuns să înţelegi acest mesaj. Trebuie să-l trăieşti, Esenţa religiei universale este pacea şi Adevărul, impregnate de iubire şi bunătate pentru Toate creaturile Pămîntului. A sosit clipa Să exprimi această esenţă în viaţa ta personală. Trebuie să începi cu tine însuţi şi cu viaţa ta lăuntrică. Vrei să revoluţionezi lumea? Transformă-te pe tine însuţi, prietene! Mesajul celui care nu s-a transformat nu inspiră Niciodată transformare. Iubirea este în centrul oricărei religii, Iar Virtutea, care este iubirea în acţiune, este încununarea Religiei. Nu-ţi iubi doar familia şi prietenii, Căci a limita iubirea, înseamnă a o nega! Caută pacea lăuntrică şi inspiraţia divină. Perseverează în realizarea acestor lucruri; Nu renunţa nici o clipă la ele! Prin credinţa şi faptele tale, tu îţi formezi viaţa şi ajuţi La formarea vieţii altora. Ce responsabilitate! În tine, Duhul Sfînt şi-a găsit un agent şi un tovarăş; Cu cît vei fi mai conştient de aceasta, cu atît vei fi mai bogat. Vei avea o revelaţie, mai profundă decît visele tale Cele mai îndrăzneţe. O nouă epocă va miji În care oamenii vor conştientiza unitatea a toate ce sînt Diferenţele dintre religii vor dispărea. Tot ceea ce au ele mai bun va fi reunit Şi va deveni scopul comun al omenirii. Să ştii că alegerea îţi aparţine. Alege iubirea în locul urii, blîndeţea în locul Violenţei, sfinţenia în locul răului; Îndrăzneşte să crezi că domnia iubirii şi a păcii se apropie, Fii pregătit, fii virtuos în orice faptă. Virtutea Deschide toate porţile, iar dincolo de porţi se află Iubirea. Fie ca inspiraţia divină să-ţi îmbrăţişeze Întreaga viaţă. Înveşmîntînd-o în recompense pentru realizările De zi cu zi, cu comorile unei vieţi cumpătate şi Cu lumina cea veşnică a paradisului regăsit.

Fila 55 : Comori spirituale...( Desiderata 1 )

Există texte fără autor, descoperite de-a lungul vremii, care conţin o înţelepciune aflată dincolo de timp şi spaţiu, valabilă în mod universal în orice fel de cultură şi civilizaţie. Ele se „pierd” uneori pentru a fi regăsite ulterior, în mod miraculos, cu o putere de penetrare a minţii umane crescută uluitor! Un astfel de text a fost descoperit în biserica Sfîntul Paul din Baltimore, fiind datat în anul 1693. Este denumit simplu „Desiderata I”. Iată-l:

 "Mergi în pace pe drumul tău, prin larmă şi grabă Şi aminteşte-ţi că tăcerea este Pace. Pe cît se poate, fără să-ţi pleci capul Fii prieten cu semenii tăi; exprimă-ţi adevărul tău. Cu calm şi limpezime, ascultă-i pe ceilalţi, Chiar şi pe cei mai plictisitori şi pe cei mai ignoranţi. Şi ei au ceva de spus. Fugi de omul cu vocea ridicată şi autoritară; El păcătuieşte împotriva Duhului. Nu te compara cu ceilalţi, de teamă să nu devii făţarnic Sau plin de amărăciune. Căci întotdeauna vei găsi alţii mai buni Şi alţii mai răi decît tine. Bucură-te de succesele tale, dar şi de planurile tale. Iubeşteţi-i munca, oricît ar fi de umilă, Căci ea este un bun sigur într-o lume nesigură. Fii înţelept în afaceri, căci lumea este înşelătoare. Dar să nu uiţi nici că există virtute, Că mulţi oameni urmăresc un ideal Şi că eroismul nu este un lucru atît de rar. Fii tu însuţi şi mai ales nu fi prefăcut în prietenie, Iar dragostea nu o aborda cu cinism, căci În ciuda vicisitudinilor şi a dezamăgirilor, Ea este la fel de plină de viaţă ca şi iarba pe care păşeşti. Înclină-te în faţa inevitabilei treceri a anilor Lăsînd în urmă, fără regrete, tinereţea şi plăcerile ei. Să ştii că, pentru a fi tare, trebuie să te pregăteşti Dar nu ceda în faţa temerilor himerice Pe care le zămislesc adeseori oboseala şi singurătatea. Dincolo de o disciplină plină de înţelepciune, Fii bun cu tine însuţi. Şi tu eşti fiul universului, la fel ca arborii şi stelele. Ai şi tu locul tău. Orice ai crede, este clar Că universul îşi vede de drumul lui aşa cum se cuvine. Fii deci împăcat cu Dumnezeu, oricine ar fi El pentru tine; Şi oricare ţi-ar fi povara şi aspiraţiile În zgomot şi confuzie, păstrează-ţi sufletul în pace. În pofida necazurilor, a trudei, a visurilor risipite, Viaţa rămîne frumoasă. Fii prudent. Urmăreşte să fii fericit!

Fila 54 : Viata nu este o competitie intre fapturi ( o poveste amuzanta )

"Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri. Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina. Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste. Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber."

Vulturul si gainile - Anthony de Mello

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta povestioara facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri motivationale s.a.m.d . Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult timp. Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii. Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru". Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" samd. Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cu cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur). O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii. Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ. Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reuses ti si tu." =)) =)) =)) =))

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

         Acesta este mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai bolnava si nemultumita. Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina, creatii unice si minunate, iar o confruntare este lipsita de sens.Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele impuse de altcineva.

         Cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia. Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva. Nu urma modele, fii tu un model!

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

         Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit pe seama celorlalte, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor. Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri....=)) =)) =))

Fila 54 : Scopul vietii noastre si ajutorul oferit celorlalti

"Scopul vietii voastre in acest plan terestru este sa va ajute pe voi. Asta nu inseamna ca cineva trebuie sa fie egoist, ci ca ar trebui sa priveasca la problemele proprii inainte de a incerca sa le rezolve pe ale altora. Sinele vostru Inalt stie ce aveti de facut aici, caror probleme si frici trebuie sa le faceti fata si, daca este lasat, o sa va arate directia de invatare a ceea ce trebuie invatat. Sinele (Ego-ul) este inselator: el nu vrea sa va priviti pe sine, asa incat creeaza diversiuni, pentru ca voi sa ajutati alti oameni sau sa faceti lucruri care sa va indeparteze de telurile voastre. Scopul vostru in aceasta incarnare este sa va priviti si sa lucrati prin problemele ce inca sunt in suspensie in recodurile voastre din Akasha. Puteti gasi toate aceste informatii in harta voastra astrologica natala. Este o dovada a ceea ce voi sunteti si cu ce probleme mai trebuie sa lucrati. Cu aceste informatii si infruntandu- va fricile, puteti, daca lucrati din greu, sa creati situatia in care sa nu mai fie nevoie sa va intoarceti in planul terestru. Cu alte cuvinte, va intoarceti acasa, iar aici nu va trebui sa mai veniti. Sinele nu doreste acest lucru. Se teme de asa ceva, deoarece el nu are alta viata daca nu va reincarnati iar in planul terestru. Sinele nu poate supravietui in spirit, ci doar in iluzia planului terestru. Am afirmat si inainte: cand ii ajutati pe altii, s-ar putea sa le opriti sufletele sa invete lectii foarte importante si sa ii opriti de la cresterea spirituala si creati karma pentru voi. Divinitatea, indiferent de numele sub care o cunoasteti, nu ar aproba niciodata sa luati asupra voastra mai mult decat puteti duce, astfel incat fiecare individ poate rezolva cele mai dificile probleme. Umanitatea a pastrat exemple in povestiri despre supravietuire si exemple ale celor mai incredibile indrazneli, toate in circumstante extreme. Nu exista nimic pe care sa nu-l puteti face, absolut nimic! Si totusi, Sinele spune sa mergeti sa ajutati alte persoane de care va pare rau, va spune sa faceti o anumita munca etc. Facand acest lucru, va abateti atentia de la propriile probleme si nu realizati acest lucru. Doar cand va intoarceti acasa in spirit si ati lasat scoala in urma, va dati seama ca nu v-ati descurcat cu propriile voastre probleme. Inainte de a va oferi sa ajutati pe cineva, ganditi-va: „Opresc oare dezvoltarea spirituala a acestei persoane, creez mai multa karma pentru ea si pentru mine?”. Faceti acest lucru in fiecare zi, pe masura ce Sinele creeaza situatii cu care sa va confruntati, situatii care va vor indeparta de propriile probleme si lectii. S-ar putea sa va para a fi crud, pentru ca umanitatea a tot spus, de-a lungul secolelor, sa va ajutati fratele, sa ii ajutati pe cei in nevoie. Acesta este modul in care voi faceti lucrurile. Ganditi-va la acest subiect pe parcursul vietii voastre de zi cu zi. Priviti intai la voi, faceti fata propriilor probleme si veti descoperi, pe masura ce faceti acest lucru, ca nu mai gasiti timp sa ii ajutati pe altii."

Maitreya

Fila 53 : Corpul emotional si Calea Spirituala

"Pentru cei ce se afla pe calea spirituala, pentru cei ce au ales calea spre o crestere spirituala, viata poate deveni foarte grea pe masura ce persoana devine constienta de corpul sau emotional si cum poate fi acesta afectat de calea cresterii. Intregul scop a caii voastre spirituale este de a lasa sa eliberati si sa va mutati din corpul vostru emotional. Este corpul emotional acela de care Sinele se agata, tinindu-l in frica, dubii, gelozie, minie, etc. Adesea nu sinteti constienti ca vi se intimpla toate acestea, si ca Sinele se agata de aceste emotii. Pe masura ce faceti fata emotiilor si faceti fata tuturor problemelor emotionale care adesea reprezinta energii ce stagneaza acolo din alte vieti, Sinele are din ce in ce mai putine puncte de sprijin si Sinele Inalt poate atunci deveni o forta mult mai puternica in viata voastra. Nu este usor sa faceti acest lucru, pentru ca planul terestru este un loc al emotiilor pure, de la dramele pe care le vedeti la televizor, la dramele ce le lasati sa va domine si sa va controleze vietile. Deindata ce corpul emotional este eliberat, nu doar ca iluzia planului terestru va putea fi vazuta, dar deasemeni veti putea sa vedeti mult mai multe lucruri ca inainte. In prezent, in Estul Mijlociu, este atit de mult conflict creat deemotie. Emotiile furiei si fricii, sint atit de puternice, ca va puteti intreba daca vor putea fi vreodata sparte? Da, vor putea fi, dar doar atunci cind umanitatea va realiza ca emotiile sint sursa problemei, si se vor indeparta de acestea. Dar cine va fi primul care va face acest lucru? Sinele este hotarit sa o faca in propriul sau mod, sa se justifice si sa ceara „ochi pentru ochi”. Nu este usor sa eliberezi corpul emotional, pentru ca aceasta implica sa faceti fata problemelor si dureriloradinc ingropate. Adeseam, aceasta durere este atit de adinca, incit persoana poate sa nu o gaseasca niciodata! Multe suflete nu realizeaza niciodata ca, in planul terestru au un corp emotional. Si totusi este acea energie care este cauza tuturor problemelor si conflictelor de astazi din planul terestru. Ce se intimpla cind cineva incepe sa-si perceapa corpul emotional? Acea persoana vede dincolo de iluzia planului terestru, acea persoana are mai multa energie de dat acelei dorinte pe care vrea sa o alimenteze, si acea persoana nu se mai afla in minie, depresie, frica, gelozie, etc. Pentru ca aceste energii particulare nu sint acolo, exista multa energie care sa se manifeste, si mai multa energie de lucru pentru calea spirituala a acelei persoane, si aceasta poate deveni un foarte eficient si energizat vindecator/cititor/ channel. Indata ce blocajul corpului emotional este indepartat, lumea este a voastra si atit de multe sint posibile cu energia pe care voi nu o folositi in interiorul corpului emotional. Si cum poate cineva elibera aceasta?- va aud intrebing. Infruntati-va temerile, lasati minia sa plece, gelozia, etc; lasati-le sa plece si nu le mai alimentati cu energie. Acesta este primul pas. Indata ce faceti acest lucru, Universul va va conduce si va va ghida catre urmatorul pas."

Maitreya - Maestru spiritual

Fila 52 : MOARTEA SI VIATA DE DINCOLO -Valeriu Popa

“Moartea este de fapt o trecere, o transformare care face parte, implacabil, din destinul nostru. Ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct in fata si totusi, a preocupat mintea omeneasca, de cand omul a aparut pe pamant. A invata sa privim moartea dincolo de ceea ce fac din ea, in general, medicii si preotii inseamna sa intelegem in profunzime legile Divine care actioneaza in acest Univers, indiferent daca suntem de acord cu ele sau nu. Nimeni nu scapa mortii. Toti suntem supusi durerii, de a vedea pe cineva iubit din jurul nostru, plecand in lumea invizibila ochilor nostri. Acest eveniment asezat cu desavarsita intelepciune de Dumnezeu a produs omului numai griji, frica si superstitii incat toata existenta sa a stat sub teroarea zilei fatale ca maine sau intr-o zi va muri si va dispare pentru totdeauna. Omenirea nu este lamurita cu ceea ce se petrece dincolo de mormant. Este bine ca omul sa aiba cunostiinte despre actul mortii, caci altfel, agonia va fi prelungita si in plus, spiritul lui ajuns in spatiu, multa vreme nu este lamurit, unde este, ce s-a intamplat cu el, se zbate in nestiinta, si abia tarziu isi da seama ca se afla intr-o lume formata din altfel de material si in alte conditii decat in viata pamanteasca. Doar necunoasterea ne face sa credem ca ceva se opreste dupa momentul mortii, caci noi o percepem ca pe o limita pe care nu o putem depasi. Omul este o forta complexa. Desi putini dintre noi cunosc sau vor sa recunoasca acest fapt, fiinta umana nu se reduce numai la limita perceptiilor sale la un nivel obisnuit. In fiinta umana se imbina trei componente corpul fizic sau invelisul material pe care-l abandonam mortii ca pe o haina uzata, corpurile subtile, invizibile simturilor obisnuite, care insotesc sufletul, evolueaza si se purifica odata cu acesta si sinele suprem (spiritul) sau centrul de forta al fiintei noastre, focarul constiintei. Spiritul plus sufletul reprezinta de fapt, un om dezincarnat. Rand pe rand fiecare dintre noi, prin moarte, ajungem la viata eterna, apoi o noua nastere ne readuce pe Pamant, pentru a incepe lupta cu existenta. Calatoria sufletului in planurile subtile are si ea loc urmand niste principii si legi. Cu cat corpurile subtile sunt mai rafinate, mai elevate, cu atat mai largi sunt orizonturile care se deschid in fata sufletului dezincarnat. In functie de afinitatile sale, el se duce in mijlocul celor care il atrag. El isi gaseste rasplata sau pedeapsa in propria sa constiinta. Lumina il patrunde lasand sa se vada gandurile, actiunile, intentiile etc. pe care le-a avut in timpul vietii abia incheiate. Totul, de la nastere si pana la moarte iese la iveala. Fiinta revede si retraieste toate etapele prin care a trecut. Senzatiile care preced moartea si care urmeaza ei sunt infinit de variate si depind de gradul de evolutie spirituala a celui care isi paraseste corpul. Separarea se face aproape intotdeauna lent, in momentul despartirii sufletului de corp. Ea incepe uneori cu mult timp inaintea mortii si nu se termina decat in momentul in care se rup ultimele legaturi fluidice care unesc corpul fizic si corpurile subtile. Cu cat atasamentul de planul fizic este mai mare, sufletul traieste mai dureros aceste momente. Sufletul “simte” destramarea corpului material. Aceasta trecere se dovedeste usoara pentru cel care, pe parcursul vietii, a aspirat catre scopuri spirituale, insa pentru cel atasat de aparente, care nu este pregatit de plecare, aceasta trecere este o agonie prelungita. Dupa separarea sufletului de corp urmeaza o perioada de confuzie, foarte scurta pentru fiintele elevate, care se trezesc curand in toata splendoarea vietii spirituale, dar foarte lunga pentru cei egoisti si strans legati de valorile materiale. Din aceasta a doua categorie, multi sunt convinsi ca inca mai traiesc in corpul fizic timp indelungat dupa ce, de fapt, ei au murit. Incertitudinea apasa asupra sufletelor mai putin evoluate, “care ar vrea sa-si intarzie ora plecarii din corp”, iar apoi, isi contempla dezintegrarea completa a corpurilor care au servit drept haina. Pentru cel evoluat, moartea este pasnica si chiar vesela. Desprinderea de materie se face cu usurinta. Isi percepe ascensiunea in lumea de dincolo ca pe o etapa evolutiva superioara, simtind ca ea ii ofera mult mai multa fericire decat viata pamanteasca. Sufletul se gaseste acum suspendat intre existenta materiala care se estompeaza si noua viata care se contureaza in fata lui. Brusc, o lumina spirituala il inunda, il ajuta sa se elibereze de fricile si incertitudinile lui. Apoi privirea i se desprinde de Pamant si de fiintele care plang langa patul lui. El intrezareste planurile subtile si vede alte fiinte, prieteni de alta data, mai plini de viata si mai frumosi decat ar fi crezut, stiindu-i morti pana acum.Impreuna cu ei, se avanta si urca pana la nivelurile pe care ii este permis sa le atinga, corespunzatoare evolutiei sale. Puteri noi se trezesc in el; destinul sau fericit incepe. Sufletul timid indrazneste sa foloseasca libertatea pe care acum o intuieste. Timpul se scurge fara ca el sa-l poata masura. Intr-un sfarsit, alte entitati evoluate il ajuta sa se elibereze de ultimele atasamente lumesti si sa urce mai departe, spre Imparatia Cerurilor. Desprinderea sufletului e mai putin dificila in urma unei boli indelungate, cand legaturile carnale se desfac treptat, putin cate putin. In schimb, cei care se sinucid, cad prada unor stari oribile. Ei retraiesc ani intregi angoasa ultimelor momente ale vietii, caci, prin sinucidere, nu au facut decat sa-si schimbe suferintele terestre cu altele, la nivel energetic, mult mai vii. Usor, usor, sufletul devine constient de vietile anterioare, de ceea ce a facut in fiecare viata, apoi urmeaza judecata propriei constiinte, si in final, judecata lui Dumnezeu. Oricat de dureros ar fi acest examen, el este necesar, intrucat, constituie punctul de plecare al unei noi orientari benefice. In planurile subtile, totul se conduce dupa principiul rezonantei, principiu care are la baza corespondenta dintre cauza si efect. El stabileste ceea ce merita fiecare. Legea se aplica de la sine. Pentru indreptarea trecutului acuzator, fiinta renaste iar, si iar, pana ajunge sa inteleaga care e propria lui natura, si anume: sa regaseasca ceea ce este autentic, esential si divin in structura sufletului sau. Aceasta regasire este, de fapt, chiar scopul principal al tuturor cailor spirituale autentice: regasirea de SINE si, prin aceasta, comuniunea cu Dumnezeu. Ca o concluzie, deci, dupa moarte, omul trebuie sa suporte in planul astral tot raul pe care l-a facut altora, sa sufere pentru toate greselile faptuite. Aceasta nu inseamna ca Inteligenta Cosmica vrea sa se razbune sau sa-l pedepseasca; ea doreste ca el sa devina perfect constient de tot ceea ce a facut pe pamant, pentru ca, adesea, el a facut sa sufere anumite fiinte fara macar sa-si dea seama si aceasta ignoranta este inacceptabila, ea impiedicandu-l sa evolueze. Apoi, urmeaza reincarnarea, corectarea si avansarea pe drumul evolutiei. Totul in viata se inregistreza, trebuie sa platim in planul astral pentru fiecare greseala pe care am comis-o aici pe Pamant. Nu se poate scapa nici chiar de regretele si suferintele celor vii care au ramas pe Pamant, ele sunt un chin pentru cei morti. Asadar lasati mortii sa plece linistiti acolo unde trebuie sa se duca. Nu va agatati de ei, nu ii retineti prin suferintele si regretele voastre, ii deranjati si ii impiedicati sa se elibereze. Rugati-va pentru ei, trimiteti-le dragostea voastra, gandurile voastre bune si doriti ca ei sa se elibereze si sa se ridice din ce in ce mai mult in lumina. Daca ii iubiti cu adevarat, sa stiti ca intr-o zi veti fi cu ei. Acesta este adevarul. Acolo unde este dragostea voastra, acolo veti fi si voi intr-o zi." Sanda Stefan

Valeriu Popa

Fila 51 : REINCARNAREA

Asa cum si-ar fi dorit si Valeriu Popa, as vrea in acest capitol sa pot raspunde unei nevoi pe care o resimt profund si pe care mi-au marturisit-o foarte multe persoane: nevoia de deschidere si de intelegere a unei alte dimensiuni a fiintei umane, mai vasta, de asemenea mai spirituala. Din antichitate si pana in zilele noastre, scrierile sacre, precum si toate marile curente spirituale, ne-au vorbit despre alte dimensiuni decat a vietii noastre de toate zilele. In cursul ultimelor secole, omul occidental a progresat cu pasi de gigant in domeniile stiintifice. Totusi suntem in continuare incapabili sa ne acomodam cu unele emotii, cu unele impulsuri care fac parte din mostenirea noastra din neolitic. Omenirea inconjurata de o tehnologie care se invecineaza cu SF-ul, traieste actualmente intr-o angoasa existentiala cronica. Cei mai multi dintre noi nu mai stiu cine sunt si traiesc intr-o conditionare care le-a fost imprimata inca dinainte de a se fi nascut. Azi, cei care traiesc retrasi in ei insisi, in dogmatismul lor caldut, sunt departe de a fi mai fericiti decat cei care-si pun intrebari asupra naturii lor reale si asupra constituirii lor fizice, mentale si spirituale. Alaturi de “cine suntem si de unde venim”, una dintre intrebarile care au framantat mintea oamenilor a fost si “incotro mergem” – esenta acestei mari necunoscute fiind legata nu de efemera noastra existenta, ci de ce se intampla cu noi dupa ce vom pasi pragul lumii de dincolo. Exista o alta viata dupa moarte ?, ne intrebam plini de teama, dar si cu speranta de cele mai multe ori nemarturisita, ca Dumnezeu nu ne-a creat numai pentru aceasta umila trecere prin corpul uman, material pe care il primim fiecare la nastere. Astazi, insa, problema vietii de dupa moarte poate, in sfarsit, sa fie abordata diferit in societatea moderna care a incercat totdeauna sa fuga de ea - numai prin prisma reincarnarii. Acest concept este inca invaluit de mister pentru ca religiile occidentale n-au admis-o niciodata, cu toate ca atmosfera din jurul acestui subiect s-a schimbat considerabil. Conceptul ca fiinta omeneasca se compune din doua parti distincte, una materiala – alcatuita din elemente organice care odata cu moartea se descompun in elementele componente, si o parte spirituala, energetica, invizibila – care constituie “eul” fiecarui individ ce supravietuieste fenomenului mortii si pastreaza intacte toate amintirile si experientele vietii agonisite in perioada convietuirii celor doua forme, este destul de raspandita pe suprafata globului din cele mai indepartate timpuri. In general, religiile accepta ideea existentei celor doua forme ce constituie fiinta umana, dar abordeaza diferit ideea reincarnarii, adica intoarcerea formei spirituale a unui individ, in alta forma materiala a unui nou nascut, reluand un nou ciclu de existenta. Dezvoltand aceasta tema atat de controversata a reincarnarii, sper sa reusesc sa ofer o lucrare accesibila publicului celui mai larg. Fie ca aceasta deschidere a constiintelor care survine in epoca noastra sa fie impartasita de cat mai multi cu putinta. O sa incercam impreuna sa dam un sens existentei si sa o intelegem. Intelegerea sensului vietii este la fel de importanta pentru dezvoltarea noastra psihologica si spirituala cum este faptul de a ne hrani pentru supravietuirea biologica. Putini dintre noi recunosc constient dimensiunea spirituala a existentei. O sa incercam sa clarificam fenomenul reincarnarii – care este astazi atat de larg discutat si totusi atat de putin cunoscut. Reincarnarea este un fenomen guvernat de legi divine, iar aceste legi precise ne permit o mai buna intelegere a drumului pe care il parcurgem in vietile noastre succesive. Multe religii spun ca orice viata intr-un corp de carne si oase este rezultatul unei alegeri, numita incarnare. Dupa moarte si dupa o evaluare karmica, sufletul se confrunta cu alegerea de a cobori din nou pe Pamant pentru solutionarea nereusitelor din vietile anterioare. Karma, adica legea cauzei si a efectului este mecanismul care impinge sufletul la incarnare. Ea are o importanta primordiala si nimic n-ar capata sens fara a include si explicarea ei. Karma, adica soarta omului, nu este nici buna, nici rea; este o lege cat se poate de dreapta. Din punct de vedere karmic, sufletul va alege o viata care sa-i permita sa echilibreze gravitatea faptelor sale din trecut. Ceea ce faptuieste omul in lumea aceasta fizica sunt actiuni care pot folosi sau dauna persoanelor cu care venim in contact. Aceste fapte, de tot felul, lucreaza asupra noastra si asupra celor din jurul nostru, fericindu-i sau nenorocindu-i, impiedicadu-le sau favorizandu-le evolutia. Toate aceste fapte pe care le exercitam asupra fiintei sau bunurilor unui semen al nostru se inscriu in spiritul nostru si in arhiva Cerului, si ele vor determina felul nostru de viata in viitoarea reincarnare pentru ca numai astfel are loc evolutia noastra, din treapta in treapta, din viata in viata, pana la eliberarea de karma, pentru a ne uni cu Intregul, cu Sursa Divina. Deci, de orice natura ar fi fapta noastra, ea va trebui neaparat sa-si gaseasca satisfactia, dupa care va urma plata sau rasplata ei. Ordinea universala care se inscrie perfect in armonia cosmica presupune in mod necesar ideea unei vieti anterioare vietii actuale. Altfel nu este posibil de explicat inegalitatea sanselor, diversitatea tulburatoare a situatiilor morale si a destinelor individuale. Trebuie admis ca faptele bune sau rele dintr-o viata anterioara, pe care trebuie sa ni le asumam, sunt cauza destinului actual al omului. Altfel, aceasta s-ar datora fie intamplarii, fie unui Dumnezeu nedrept… Reincarnarea este singura care poate da omului o explicatie reala despre el insusi si despre viata pe care o traieste. De multe ori oamenii se intreaba: “De ce mi se intampla tocmai mie?” ,“De ce Dumnezeu este nedrept?”, “De ce unii oameni se imbolnavesc si mor in frageda copilarie daca Dumnezeu a creat toate sufletele egale?”, “De ce viata oamenilor este neegala, de ce unul e cersetor si altul bogat, de ce unul este handicapat si altul este perfect sanatos?”. Aceasta ordine este in aparenta nedreapta. Putini insa stiu ca nimic nu este intamplator, totul este o necesitate care are la baza legea universala a karmei. Ordinea divina a lumii presupune, in mod necesar, ideea unei vieti dupa aceasta viata. Daca n-ar fi asa atunci cum va veni acea recompensa linistitoare pe care atatia oameni o asteapta in mod indreptatit? Cum se poate ajunge la dezvoltarea perfectiunii totale a omului, daca posibilitatea unei alte vieti nu este acordata? Revenirea mereu la viata pamanteasca, reincarnarea noastra repetata are loc pentru ca sufletul nostru sa se purifice si deci, sa evolueze, pentru ca totul este evolutie. Reincarnarea reprezinta actul spiritului de a lua in decursul secolelor, rand pe rand, in posesie corpuri noi, fiecare corp fiind adaptat potrivit stadiilor de dezvoltare a spiritului respectiv. Noi suntem aici deoarece am fost si altadata, deoarece aici nea, sadit semintele destinului, iar acum ne-am intors pentru a culege roadele lor. Cum nu exista nicaieri ceva intamplator, totul fiind subordonat Legilor Cosmice, inseamna ca nici noi, oamenii, o mica ierarhie din acest Cosmos, nu suntem aici din intamplare. Existenta noastra aici are un inteles. Ar fi de-a dreptul lipsit de sens ca noi sa ne fi nascut doar pentru o scurta viata terestra, ca apoi sa disparem pur si simplu! Cum am obtine atunci rasplata pentru faptele noastre bune si cum ne-am mai lua pedeapsa pentru faptele rele? Trebuie sa admitem ca Legea Cosmica nu ne-a adus aici din intamplare. Acum ne cream conditiile pentru ceea ce vom deveni in viitor, acum ne pregatim destinul pentru urmatoarea noastra viata – prin ceea ce facem. Orice cauza produce un efect, care nu poate fi evitat. Vom primi rasplata pentru ceea ce ne-am facut noua insine. Ne aflam intr-o evolutie ciclica, ascendenta, constanta, avansand de la nivelele joase la cele mai inalte. Si acum, sa incercam sa demonstram, cu argumentele de care dispunem, existenta reincarnarii si a vietii trecute si viitoare. In stradania de a gasi elemente sau fenomene justificative pentru realitatea reincarnarii, oamenii au incercat sa patrunda acest mister cu ajutorul hipnozei. Prin aceasta metoda, s-a reusit ca anumite persoane in stare de hipnoza sa comunice impresii din perioada altor vieti. Aceste relatari sunt impresionante prin multitudinea de informatii, forme de manifestare inexplicabile cum ar fi vorbirea in limbi arhaice sau total necunoscute celor prezenti. Iata cazul unei femei care avea de 10 ani insomnii si o teama inexplicabila de moarte. Se trezea tresarind violent, speriata, in mijlocul noptii, si nu mai adormea decat spre dimineata cu pretul unor mari eforturi. Nici o problema fizica nu justifica aceste temeri morbide. Printr-o regresie, cautand eventuala cauza din trecut a acestei probleme, s-a descoperit ca a fost barbat in Evul Mediu si ca a dus o viata lipsita de interes, apoi a murit. Mortul a fost pregatit, pus in sicriu si apoi ingropat. Dupa cateva ore mai tarziu, s-a trezit!… Nefericitul a facut tot ce a putut ca sa se faca auzit, dar zadarnic. A murit sufocat. Dupa ce tanara femeie a facut aceasta descoperire si a adus-o la suprafata, constientizand efectele unei traume din trecut, s-a linistit si a inceput sa doarma normal, simtindu-se impacata cu ea insasi. Deci, retraind emotiile legate de aceste momente deosebite, subiectul dobandeste o constientizare care sterge definitiv efectele nedorite ale acestui trecut. Iata un nou exemplu. O femeie tanara avea de multi ani o tuse care nu se mai oprea, rebela la orice tratament. Cea mai mica contrarietate declansa accese care se potoleau din ce in ce mai greu. Ajunsese sa tuseasca chiar si noaptea in somn, fara sa se trezeasca. Facuse tot ce era posibil medical ca sa puna capat acestei tuse, dar ea nu ceda. Regresia efectuata ne-a condus in viata unei tinere femei din vremea celui de-al doilea razboi mondial. A fost luata de Gestapo, despartita de copiii ei, inchisa si apoi gazata. Si-a trait in intregime, in stare de hipnoza, inhalarea gazului mortal care a durat aproape o ora. Traumatismul profund care a marcat-o in acea viata a urmarit-o in viata actuala; insa retraind aceasta incarcatura emotionala, subconstientul sau s-a debarasat de el, si a revenit la sanatatea normala, tusea disparand ca prin farmec. Dupa cateva luni s-a dus sa caute locul unde fusese deportata in viata trecuta. Astfel, a recunoscut perfect un loc unde nu mai fusese niciodata in viata actuala, oferind totul pana la cele mai mici detalii. Alt caz interesant. Unei femei, operata cu o luna inainte de fibrom, ii sangera uterul, provocandu-i dureri puternice. Medicina nu stia ce sa spuna in fata acestor simptome care nu corespundeau unor cauze medicale obisnuite. Problema tinea de fapt, de intelegerea propriei karme. Femeia a retrait, prin hipnoza, o viata tot de femeie, la sfarsitul secolului trecut, care s-a terminat in mod tragic in urma unei nasteri deosebit de dificile si dureroase. Si de data aceasta, subconstientul pastrase amprenta acestui traumatism care se manifesta si in prezent. Dupa trei zile, durerile disparusera si sangerarea se oprise. A marturisit ca a simtit o liniste sufletesca extraordinara, o fericire si o seninatate – ca o femeie care tocmai nascuse. Coincidenta? Poate. Dar, inca un subiect s-a impacat cu el insusi prin constientizarea vechilor “amintiri”. Toate acestea nu pot fi catalogate drept “imaginatie” pentru ca efectele sunt incontestabile asupra starii morale si fizice a subiectilor. Ei sunt beneficiarii unui soi de evolutie morala si spirituala care pledeaza in favoarea validitatii ipotezei vietilor anterioare si a reincarnarii. Incercam si o alta abordare, din punct de vedere al mortii clinice, fenomen urmarit de multi oameni de stiinta si cercetatori. Un foarte cunoscut program de televiziune, Discovery Channel, a prezentat un reportaj in care a fost abordata moartea clinica dintr-un unghi cu totul nou.S-au urmarit si cercetat cazurile de moarte aparenta incercand sa se elucideze misterul vietii de dupa moarte. Au fost chestionati oameni din diferite sisteme culturale, de diferite credinte, indieni budisti, catolici, evrei, atei, tineri, adulti si batrani. Se voia sa se obtina cat mai multe informatii din cele mai variate surse pentru ca marturiile muribunzilor sa nu fie contaminate de credintele proprii. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca moartea este o experienta unica, care nu are legatura cu vreun sistem de credinta. Unele persoane declarate clinic decedate, cand s-au reintors la viata intr-un mod inexplicabil pentru medici, au putut sa-si povesteasca ce li s-a intamplat in timpul acestei calatorii la frontierele vietii si ale mortii. Iata cazul unei femei care a trait o asemenea aventura in cursul unei come diabetice. S-a vazut plutind deasupra ambulantei care o ducea la spital. A vazut toata scena de reanimare si a ascultat toate discutiile medicilor. Putea percepe chiar si gandurile lor. Cand s-a trezit a incercat sa povesteasca personalului ce i s-a intamplat, dar nimeni nu o intelegea. Cand a priceput ca nu e crezuta, a tacut. Insa existenta ei s-a schimbat in mod profund, nu-i mai e frica de moarte si s-a intors mai credincioasa si insotita de un sentiment de globalitate, de iubire totala, de plenitudine. Iata acum relatarea exceptionala a unui copil de 7 ani, muribund, bolnav de leucemie. O infirmiera il intreaba cum vede el paradisul. - “ Ca si cum ai trece printr-un zid intr-o alta galaxie”, raspunde el, “ca si cum ai merge intr-un nor. Spiritul e acolo, nu si corpul”. - “Poti sa ne spui de ce oamenii sunt asa de speriati la gandul de a muri ? “, a intrebat infirmiera. - “Daca nu va atasati de corpul vostru, daca lasati lucrurile sa se faca, nu e cu adevarat dureros”. - “Crezi ca aceasta viata pe Pamant este singura pe care o traim ?” a insistat infirmiera. - “Cei care cred asta gresesc. Stiu ca intr-o zi ma voi intoarce”, a asigurat-o copilul. Copiii ating in pragul mortii o intelepciune pe care multi adulti le-ar invidia-o. Ei cunosc, in general, o crestere a spiritualitatii in totala disproportie cu varsta si experienta lor. Aceste calatorii ii fac constienti de adevar si ii ajuta considerabil in momentul tranzitiei. Inca un caz care confirma calatoria spiritului in afara corpului. Un barbat dintr-o tara europeana sufera un accident si se afla in moarte clinica timp de 21 de minute. La intoarcere, povesteste medicilor ca si-a vazut corpul in sala de operatie, a ascultat un timp discutiile lor, apoi, in cateva clipe s-a trezit la unchiul sau in Canada, l-a vazut pe acesta spargand lemne, iar undeva in aceeasi zona a urmarit construirea unui pod unde se montau piloni si se ajunsese la stalpul nr. 5. Cineva a avut insa, curiozitatea sa verifice telefonic cele afirmate de calatorul nostru in timp si spatiu. Toate au corespuns intocmai. Tulburatoare sunt si fenomenele ce se petrec cu acei ”copii minune” sau “genii”, care fara a avea o pregatire necesara, pot sa se manifeste ca persoane mature, in domeniul muzicii, al stiintelor exacte, lucru care ramane pentru stiinta un mister greu de explicat. Numai prin reincarnare se poate explica aceasta capacitate a unor copii care nu sunt inca la scoala si pot rezolva probleme foarte grele de matematica, sau copii foarte mici, fara lectii de muzica, care pot executa partituri muzicale de Chopin, Beethoven si altii. Mozart a scris o simfonie la varsta de 5 ani. Reisin dadea concerte la varsta de 4 ani. Leonardo da Vinci a invatat singur pictura, iar Victor Hugo a fost laureat la varsta de 13 ani si astfel de exemple sunt nenumarate. Aceste capacitati difera de la individ la individ. Unii copii, din primii ani de viata au o predispozitie pentru muzica, altii pentru pictura, altii pentru stiinta, iar altii nu manifesta nici o atractie pentru nimic. Diferentele dintre modul de viata al oamenilor sunt enorme. In afara de acest lucru, sunt copii care se nasc morti sau care mor imediat dupa nastere la cateva zile, luni sau ani. De ce acestia sa aiba o existenta atat de scurta prin viata, fata de altii care traiesc 70-80 de ani. Raspunsul este unul singur si anume: reincarnarea ne poate explica totul. Faptul ca unii copii mor la nastere sau ca se nasc handicapati si traiesc in suferinta si mizerie, faptul ca oamenii nu sunt egali, totul este datorita karmei lor, destinului care li se programeaza inainte de nastere in lumea astrala. Ei trebuie sa treaca prin suferinta pentru a se putea purifica din punct de vedere spiritual. In afara reincarnarii este imposibil sa explicam aceasta diversitate frapanta intre anomaliile aparente de injustitie si repartitia bucuriei si suferintei. Felul in care s-a desfasurat viata terestra, isi are efect in urmatoarea reincarnare, sau se poate intinde chiar pe parcursul mai multor vieti, atunci cand sunt prea multe datorii acumulate, ce se leaga si de karmele altor spirite. Pentru a face si mai mult lumina, vom interpreta cateva pasaje din Biblie, dovedind ca insusi Iisus cunostea si accepta reincarnarea. In religia crestina se spune tot timpul ca omul nu traieste decat o viata, de aceea subiectul “reincarnare” tulbura mintea omului si mai mult. Citind Evangheliile nu veti gasi nicaieri cuvantul “reincarnare”. Nici nu e de mirare faptul ca nu a fost mentionat nicaieri in mod explicit, intr-o epoca in care toti credeau in ea. Evanghelistii nu aveau cum sa banuiasca faptul ca urma o epoca in care oamenii nu vor mai crede in ea. Ei au infatisat atat de putine lucruri in scrierile lor, incat ar fi fost fara rost sa se insiste asupra unui fapt care facea parte din traditie. Din Evanghelii o sa studiem anumite intrebari si raspunsuri puse si date de Iisus si discipolii sai. Iisus isi intreaba discipolii, intr-o zi: “Da’ voi cine credeti ca sunt?” Iata ce raspund discipolii: “Unii spun ca tu esti Ioan Botezatorul, altii ca tu esti Ilie, ceilalti ca tu esti Ieremia sau unul dintre prooroci”. Pentru a pune intrebarea de mai sus trebuie sa crezi in reincarnare. Iar prin raspunsul dat, cum se poate afirma ca cineva este unul sau altul care este mort de mult, daca nu se subintelege ideea reincarnarii? Alta data, cand Iisus si discipolii sai intalnesc un orb din nastere, discipolii intreaba: “Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb ?” Cum se pot pune aceste intrebari daca nu se crede in reincarnare. Cand ar fi putut pacatui acel orb, in pantecul mamei sale ? Deci, aceasta intrebare subintelege credinta in existenta unei vieti anterioare. In raspunsul dat de Iisus discipolilor mai este un punct important de explicat: “Nu e vorba ca el sau parintii lui ar fi pacatuit….” Daca discipolii au intrebat daca fiul este orb din nastere pentru ca parintii sai au pacatuit, este pentru ca ei invatasera din legea ebraica faptul ca fiecare infirmitate inseamna o incalcare a legilor, dar ca adesea o persoana poate plati pentru alta si deci, cand vedem pe cineva in suferinta nu putem sti daca isi ispaseste propriile greseli sau daca se sacrifica pentru altcineva. Aceasta este o credinta raspandita la evrei. Discipolii au pus intrebarea pentru ca stiau ca un om nu se poate naste orb fara motiv sau numai pentru ca lui Dumnezeu ii place sa-l faca orb, cum isi inchipuie unii. La aceasta intrebare, Iisus le raspunse: “….nu pentru ca el sau parintii sai au pacatuit, ci pentru ca opera lui Dumnezeu sa se manifeste in el, adica pentru ca, trecand pe aici sa-l vindec si poporul sa creada in mine”. Asa cum initiatii explica textele biblice, ni s-a spus ca oamenii primesc suferinte pentru doua motive: ori pentru ca au pacatuit si sunt pedepsiti sau, fara sa fi savarsit ei insisi greseli, ei iau karma altora sa se sacrifice pentru a evolua. Dar exista si a treia categorie care a terminat evolutia, care este libera si deci nu are nici o obligatie de a cobori pe Pamant. Acestia coboara adesea acceptand sa suporte orice boala, suferinta sau infirmitate si chiar de a fi martirizati pentru a-i ajuta pe oameni. Nici el nici parintii lui nu au pacatuit, el a coborat pe Pamant cu aceasta infirmitate pentru a-i da posibilitatea lui Iisus sa-l vindece pentru ca lumea sa creada in EL. Astfel acest om a salvat o multime de suflete prin intoarcerea lor la credinta. Iata acum inca un argument. Intr-o zi Iisus afla ca Ioan Botezatorul a fost intemnitat, iar textul spune: “Dupa ce Iisus afla ca Ioan a fost predat, s-a retras in Galileea”. Dupa catva timp, Ioan a fost decapitat din ordinul lui Irod. Discipolii l-au intrebat pe Iisus: “Pentru ce zic carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie ?” Iar Iisus le-a raspuns: “Ilie intradevar va veni si va aseza la loc toate. Eu insa va spun voua ca Ilie a venit, dar ei nu l-au recunoscut si au facut cu el ce au voit”. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit de Ioan Botezatorul. Deci, este limpede ca Ioan Botezatorul era reincarnarea lui Ilie. De altfel, evanghelia mentioneaza si ca atunci cand un inger s-a aratat lui Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul, pentru a-l anunta ca sotia lui, Elisabeta, va da nastere unui fiu, el i-a spus:” Va merge inaintea lui Dumnezeu cu spiritul si puterea lui Ilie”. Sa cautam acum in viata lui Ilie si sa vedem ce a facut el pentru a fi decapitat cand s-a reincarnat mai tarziu, in persoana lui Ioan Botezatorul. Povestea este foarte interesanta. Ilie traia in timpul regelui Ahab – rege care se casatorise cu Izabela, fiica regelui Sidonului si din cauza ei, se inchina lui Baal. Ilie s-a dus in fata regelui Ahab pentrua-i reprosa infidelitatea fata de Dumnezeul Israelului spunandu-i: “Nu va cadea in acesti ani nici roua, nici ploaie, decat numai cand voi zice eu”. Apoi el pleaca, si din ordinul lui Dumnezeu se ascunde in munti pentru a scapa de regele care il cauta. Dupa 3 ani, seceta facuse mari ravagii in toata tara, poporul suferea de foame si Dumnezeu l-a trimis pe Ilie sa se prezinte din nou in fata lui Ahab. De indata ce-l vazu, regele ii reprosa cu violenta de a fi cauza acestei secete. “Nu, zise profetul, tu esti cauza pentru ca ai parasit poruncile Domnului si mergeti dupa baali. Acum vom vedea cine este adevaratul Dumnezeu. Aduna-i pe toti proorocii lui Baal pe muntele Carmel…” Toti proorocii fura adunati si incepura sa faca invocatii catre Baal, practicand chiar magia pentru a face sa cada focul pe altar. Dar nimic nu se produse. Acum era randul lui Ilie sa-l invoce pe Dumnezeu: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si lui Israel, sa cunoasca astazi poporul acesta ca tu singur esti Dumnezeu in Israel si ca eu sunt robul tau si ca am facut toate aceste lucruri prin cuvantul tau”. Si s-a pogorat puternic focul din cer. Tot poporul fu infricosat si recunoscu ca adevaratul Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. In acest moment, Ilie, mandru de biruinta sa a dat ordin ca cei 400 de profeti ai lui Baal sa fie condusi in preajma unui parau si sa fie decapitati. Iata de ce era de asteptat ca, la randul lui, sa i se taie capul. Una din legile enuntate de Iisus suna asa: “….cei ce vor scoate sabia, prin sabie vor pieri”. Iata cum Ilie si-a primit pedeapsa cand a revenit pe Pamant in persoana lui Ioan Botezatorul. Iisus stia cine este el si ce-l astepta, nu a facut nimic pentru a-l salva pentru ca justitia divina trebuia sa-si urmaze cursul. Multe nu au sens in religie si nici in existenta fara reincarnare. Daca veti intreba preotii: De ce unii sunt bogati, frumosi, puternici si altii sunt bolnavi, urati, saraci? Ei va vor raspunde ca aceasta este voia Domnului. Uneori va vor vorbi despre predestinare si gratie, dar aceasta nu va va lamuri cu nimic in plus. Insa Dumnezeu nu are capricii. El nu da la unii totul si la altii nimic. Trebuie sa intelegem, acceptand reincarnarea, ca daca suntem saraci, prosti, nefericiti este din vina noastra pentru ca nu am stiut sa utilizam tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat la origine. Vom suferi numeroase reincarnari pentru a ne indrepta si vom ajunge din nou sa primim dragostea si bogatiile lui Dumnezeu. Biserica a aruncat toata responsabilitatea destinului nostru asupra lui Dumnezeu prin suprimarea credintei in reincarnare. Pana in secolul IX, crestinii credeau in reincarnare ca si evreii, egiptenii, hindusii, tibetanii, s.a. Parintii Bisericii si-au spus ca aceasta credinta taraganeaza lucrurile in sensul ca oamenii nu sunt grabiti sa se amelioreze, ei voiau deci sa-i impinga sa se perfectioneze intr-o singura viata, suprimand reincarnarea. De altfel, incetul cu incetul Biserica inventa lucruri atat de oribile pentru a-i inspaimanta pe oameni, incat in Evul Mediu nu se mai credea decat in Diavol, in infern si in suferinta vesnica. Biserica a suprimat deci credinta in reincarnare crezand ca astfel ii va putea obliga pe oameni sa se amelioreze mai repede, dar unii, nu numai ca nu s-au ameliorat, dar dimpotriva, au devenit si mai rai, si pe deasupra si ignoranti. Pentru a crede in reincarnare, unii asteapta ca Biserica sa se pronunte oficial. Dar cand oare o va face? Sunt multi membri ai clerului care cred in reincarnare dar nu indraznesc sa o spuna. Daca nu acceptati reincarnarea, nu veti avea niciodata o intelegere a situatiei voastre, a evenimentelor existentei voastre si nu veti sti cum trebuie sa actionati in vederea unei vieti viitoare. Trebuie sa cunosti adevarul pentru a ajunge undeva. Credinta in reincarnare este unul din fundamentele morale. Atat timp cat oamenii n-au fost pusi la curent cu aceasta lege a cauzei consecintelor care continua sa actioneze de la o existenta la alta, putem sa le tinem toate predicile din lume, aceasta nu va servi la mare lucru. Multi oameni mai cred ca vor arde in veci in iad din cauza pacatelor lor. Intalnim si oameni care, fara sa creada in reincarnare sunt buni si cinstiti din firea lor, dar nu putem fi siguri ca aceasta va dura; in anumite imprejurari, instincte ca: frica, pofta, dorinta de razbunare, etc. pot sa invinga, iar acesti oameni nu mai raman nici buni, nici cinstiti. Si asta pentru ca moralitatea lor nu este construita pe o baza solida: cunoasterea legilor divine. Indata ce se admite legea reincarnarii, oamenii incep sa inteleaga ca fiecare eveniment din viata are ratiunea sa de a fi, fiindca totul are o cauza mai mult sau mai putin indepartata. Oamenii nu se vor mai revolta si nu vor mai incerca sa-si rezolve problemele prin ura si violenta. Cand vom sti ca tot ceea ce avem de indurat este rezultatul unor greseli trecute, vom accepta si nu vom mai acuza pe altii de nenorocirile noastre. Vom evita sa comitem acte regretabile pentru ca stim ca vom avea de suferit si ne vom stradui sa ne construim un viitor luminos. In momentul in care cunoastem legea reincarnarii totul este clar, intelegem mult mai bine. Avem caldura si suntem fericiti la gandul ca vom reusi mai devreme sau mai tarziu sa atingem perfectiunea pe care o dorim. Asadar, reincarnarea reprezinta actul prin care un spirit omenesc revine din lumea astrala intr-un nou corp fizic potrivit stadiului sau de dezvoltare. Fenomenul acesta are loc in tot universul, in natura intreaga, nu numai in regnul uman. In orice forma de viata exista un spirit care se afla pe drumul evolutiei, al perfectiunii. El se serveste de respectiva forma fizica pentru a castiga cunostiinte despre lumea fizica. Corpul uman fiind instrumentul cel mai pefectionat de pe Pamant, permite spiritului manifestarile cele mai inalte, pe care nu le gasim in regnurile inferioare. Cu cat spiritul este mai evoluat, cu atat perioada de la moartea fizica si pana la reincarnare este mai lunga, intre 200 si 2000 de ani, insa exista si cazuri de reincarnari imediate. Daca un spirit vrea sa evolueze mai repede, atunci el se reincarneaza mai repede. Marele scop al reincarnarii este evolutia spiritului. Reincarnarea poate sa se faca in corpuri de sexe diferite, intr-o viata fiind barbat, intr-o alta fiind femeie. In general, dupa 6-7 reincarnari, trecem in corpuri fizice de sex opus. Locul unde ne nastem e determinat de iubirea sau de ura ce am contractat-o intr-o viata pamanteasca anterioara. Parintii, familia, copii ne sunt alesi de spiritele superioare sau ni-i alegem singuri daca avem evolutia necesara. In timpul sederii in lumea astrala (perioada dintre reincarnari), spiritul omului face studii de ordin spiritual, dar pentru ca evolutia sa fie cat mai completa se cer studii si in lumea materiei fizice. Putem concluziona inca o data ca reincarnarea nu este altceva decat trecerea unor fiinte constiente, nepieritoare intr-un alt corp fizic, potrivit stadiului lor evolutiv, proces prin care spiritul, fiind constient va lua mai departe cunostinta de fapte si lucruri din lumea fizica, le va analiza si va trage invataminte. Putem clasa fiintele in trei categorii din punct de vedere al reincarnarii. • Prima categorie cuprinde creaturile pe care lipsa de lumina, de stiinta, de constiinta, de moralitate le impinge deseori spre crime. Ei incalca legile prin urmare se incarca de datorii grele, iar cand se reincarneaza vin pe Pamant in conditii care ii obliga sa sufere pentru a plati si a repara; de aceea, viata lor nu este de loc fericita. • A doua categorie cuprinde fiinte mai evoluate care incearca sa dezvolte anumite calitati si virtuti pentru a putea sa se amelioreze si elibereze. Dar, in eforturile unei singure reincarnari, nu vor reusi de loc sa se restabileasca, de aceea, ele vor fi nevoite sa revina pentru a termina aceasta misiune. Ele vor fi plasate atunci in conditii mai bune care le vor permite sa aiba activitati mai utile si mai elevate. Deci, cu toate acestea, vor trebui sa revina pentru a lichida inca anumite datorii din trecut pana la eliberarea lor totala. • In a treia categorie se gasesc fiinte si mai evoluate, care au revenit pe Pamant pentru a savarsi anumite opere. Ele aveau foarte putine lucruri de aranjat distingandu-se in aceasta viata prin virtuti mari, o constiinta foarte larga si consacrandu-si timpul facerii de bine. Cand aceste fiinte parasesc Pamantul, ele si-au terminat misiunea si nu mai revin. Totusi, unele dintre ele, in loc sa ramana in aceasta stare de fericire, de libertate infinita de care se bucura in sanul Domnului, avand mila si compasiune pentru oameni, parasesc aceasta stare minunata pentru a veni cu buna stiinta ca sa-i ajute, acceptand chiar sa fie omorati, masacrati. Iar altele, care vor sa continue o munca spirituala deja inceputa, pot fara a se reincarna, sa se introduca intr-o fiinta foarte evoluata pentru a se manifesta prin ea. Multi oameni vor sa se elibereze, dar ei inteleg gresit problema: fac totul pentru a scapa de obligatile lor, pentru a fugi de datoriile lor, de a rupe toate legaturile si iata ei se cred liberi. Ei bine nu, nu se poate obtine eliberarea in felul acesta. Adevarata eliberare incepe prin plata tuturor datoriilor. Pana ce nu se platesc toate datoriile nu se sterge toata karma. Cel mai bun drum, cea mai buna metoda pentru a te elibera este dragostea si cea mai proasta: egoismul, avaritia, smecheria. Prin generozitate, sacrificiu, bunatate prin toate gesturile facute pentru a darui, lucram intotdeauna pentru eliberare. Numai dragostea, generozitatea, bunatatea, mila, iertarea pun pe credinciosi pe calea eliberarii. Deci, dati chiar mai mult decat dreptatea o cere, caci astfel va eliberati mai repede. Divergentele intre oameni au le baza tot reincarnarea. Unii dintre noi intelegem mai bine sau mai repede unele idei, pentru ca am mai avut aceste informatii si din alte vieti anterioare. De aceea, nu trebuie sa ne batem capul cu cei care ne contrazic din principiu, caci ei au un spirit mai putin evoluat si nu-i putem convinge. In sprijinul teoriei reancarnarii vine si constatarea ca geniile, in general, nu au dat nastere la copii cu aceeasi inteligenta, chiar, mai mult, unii copii, ca urmasi ai lor, sunt redusi mintal. Unde este in acest caz informatia ereditatii genetice? Hermafroditismul, cand intalnim caractere masculine la unele femei sau caractere feminine la unii barbati (homosexuali pasivi, voce feminina, etc.) se explica foarte bine prin actul reincarnarii. Barbatii cu aspect feminin au fost intr-o viata anterioara femei, iar femeile cu caracter masculin au fost intr-o viata anterioara barbati. Tot asa se explica de ce unele persoane au frica de unele elemente ale naturii. Sunt persoane care au o frica de nestapanit de a pleca cu barca, frica de foc, tunete si fulgere, frica de inaltime, de a zbura cu avionul, frica de a ramane singure intr-o padure etc. Fiecare dintre aceste persoane au acest sentiment pentru ca au trecut intr-o alta incarnare, printr-unul dintre aceste evenimente tragice, au murit intr-un naufragiu, intr-un foc sau in bezna noptii, etc. O alta dovada a reincarnarii noastre este legata de memoria unor oameni care isi reamintesc foarte bine: fapte, imprejurari, localitati, persoane din alte vieti… Aceasta reamintire poate fi naturala sau provocata prin hipnoza. Ei ne povestesc cu lux de amanunte locul unde au trait, cum au murit, cu cine au fost casatoriti, cati copii au avut, cum ii chema, unde sunt daca mai traiesc. Prin observatii ulterioare relatarile s-au dovedit a fi exacte. Majoritatea oamenilor insa nu-si amintesc ca ar fi trait o viata anterioara, aceasta nestiinta este o lege pe care Dumnezeu a pus-o in viata omului. De exemplu, nu e bine ca omul sa traiasca cu trauma de a sti ca in viata trecuta si-a omorat copilul din viata actuala, el este acum aici pentru a echilibra prin iubire ceea ce a dezechilibrat atunci. Cand urati pe cineva, este exact acelasi lucru ca si atunci cand il iubiti: ati stabilit deja o legatura cu el. Ura este tot atat de puternica ca si dragostea. Daca vreti sa fiti eliberati de cineva, sa nu-l mai vedeti niciodata, nu-l detestati, nici nu-l iubiti, fiti indiferent. Daca il detestati, va legati de el prin lanturi de care nimeni nu va poate desface, veti fi tot timpul cu el si veti continua de a avea de a face cu el timp de secole. Oamenii isi imagineaza ca ura rupe toate legaturile. Din contra, ura este o forta care va leaga de persoana pe care o urati. Ca si dragostea. Dar aceasta legatura evident este diferita, dragostea va va aduce anumite evenimente si ura altele, dar tot atat de sigure si tot atat de puternice. Dragostea conduce la lumina iar ura la intuneric. Multiple reincarnari au fost puse in evidenta la numerosi subiecti pusi in stare de hipnoza prin experiente de regresie in timp. In aceasta intoarcere in timp, subiectul se vede pe sine privindu-se din exterior, tot ceea ce-si aminteste fiind descris la modul prezent ca si cand evenimentele s-ar petrece la momentul actual. Vocea cu care sunt evocate aceste trairi este cea care corespunde varstei descrise in momentul trairii, daca este copil are vocea de copil si invers. Memoria tuturor vietilor nu se amesteca, ea se pastreaza si furnizeaza date pe perioade din fiecare viata. Toate acestea trebuie cunoscute pentru ca ignoranta umana nu are margini. Acolo sus exista fiinte inteligente care calculeaza cati oameni trebuie sa coboare pe Pamant si numarul de ani care trebuie sa ramana acolo. Toate necesitatile oamenilor sunt prevazute, totul este pregatit pentru existenta lor si ei isi imagineaza ca lucrurile se petrec asa, din intamplare. Nici Iisus nu a venit asa la intamplare, cineva de sus s-a preocupat de a gasi momentul astrologic si epoca favorabila pentru aceasta coborare pe Pamant. Exista un fel de “mostenire cosmica” care detine toate informatiile asupra trecutului unei anumite fiinte, si astfel se hotaraste ca aceasta sa se nasca intr-o anumita tara, intr-un anumit an …..etc. si atunci alte spirite sunt insarcinate de a supraveghea executarea acestor decrete. Totul se produce exact la data fixata: daca trebuie sa survina un accident, ei supravegheaza, asteapta momentul si la ora respectiva ei provoaca accidentul. Omenii isi imagineaza ca este din intamplare, dar nu, el era determinat matematic. Daca un anumit copil trebuie sa se nasca intr-o anumita epoca, se determina cu precizie, de entitatile din spatiu, pozitia planetelor, semnul sau pe zodiac, ascendentul si copilul ajunge exact in acel moment; chiar si conceperea sa era prevazuta dinainte si fixata. Toata tema sa astrala corespunde exact cu ceea ce a facut in alte incarnari, daca va trebui sa fie fericit sau sa sufere, sa aiba accidente … totul se decide automat. Si totusi, libertatea se gaseste in spirit, ea este aici de fiecare data ce spiritul se manifesta si decide sa amelioreze, sa schimbe, sa accelereze anumite procese, dar in ansamblu, vita sa este deja declansata si prestabilita. Si intalnirile “din intamplare”sunt calculate dinainte. Cand intalniti un om care va bulverseaza viata, acest lucru este deja prevazut de mult. Iata de ce trebuie sa lucrati pe armonie, sa ajungeti sa introduceti in voi armonia tuturor, a planetei, a universului, caci daca nu, va fi intotdeauna cineva sau ceva care va va tulbura. Trebuie sa incercam sa ne armonizam cu entitatile care sunt deasupra noastra, iar apoi sa lucram si pentru a rezolva problemele cu oamenii. Pentru aceasta s-a spus: “Inainte ca soarele sa se culce, impaca-te cu fratele tau”; inainte ca soarele sa se culce inseamna inainte de sfarsitul acestei incarnari, pentru ca dupa aceea va fi foarte greu de a repara. Deci, in aceasta viata trebuie sa gasiti persoanele pe care le-ati lezat, sa va puneti de acord cu ele, sa le dati satisfactie si sa traiti in pace. Fiecare gand, sentiment sau act negativ este totdeauna daunator; chiar daca nu vedem nimic, ele se deplaseaza, gasesc destinatarul si-i dauneaza. Insa, intr-o zi va trebui sa platiti pentru raul facut. Mai insistam o data asupra acestei idei ca destinul nostru e determinat dinainte. Inainte de a cobori pe Pamant avem posibilitatea de a ameliora unele lucruri cu consimtamantul ierarhiilor ceresti. Dar odata nascut, nu mai avem aceste posibilitati, totul trebuie sa se petreaca dupa un plan stabilit dinainte. Sistemul osos, muscular, circulator, nervos, sanatatea, inteligenta, totul este determinat. Pentru aceasta reincarnare nu puteti sa schimbati prea mult destinul vostru dar, pentru urmatoarea aveti toate posibilitatile prin munca voastra, gandurile voastre, rugaciunile voastre. Destinul vi-l faceti singuri cu decenii si veacuri inainte in functie de ce ati gandit si faptuit anterior. “Astazi” sunteti ceea ce ati fost “ieri”, adica in incarnarile trecute, si ceea ce faceti in viata asta, veti fi “maine”, adica in viata viitoare. In aceasta incarnare sunteti limitati, dar in urmatoarea puteti avea totul in functie de ameliorarea dumneavoastra. Trebuie sa stiti asupra carui lucru sa lucrati astazi pentru a va ameliora si pentru a poseda in viata viitoare o posibilitate sau o virtute. Daca continuati sa ignorati acest lucru, viitoarea reincarnare va fi intr-un fel ratata. Profitati, utilizati toti anii care va raman de trait, meditati, doriti, cereti cele mai bune lucruri in sensul spiritual, cele mai bune virtuti pentru dumneavoastra, pentru ca astfel lansati deja proiecte care, in viitor se vor materializa. Cristalizarea actuala rezista si refuza a fi schimbata, dar cand omul pleaca sus dezbracand inca o haina, ceea ce a creeat in bine, prin gandul sau, se imprima in planul fizic si el revine cu frumusete, inteligenta, sanatate, bunatate, pentru ca gandurile si dorintele pe care le-a transmis in sensul acesta s-au materializat intr-o noua structura. Iar aceasta structura, la randul sau, este tenace si rezistenta, ea se opune fortelor negative si distrugatoare. Munca pe care noi o facem acum nu este de fapt pentru aceasta reincarnare. Cand forma actuala va dispare, o vom vedea pe cea noua, cea asupra careia am lucrat si vom fi stupefiati de splendoarea ei. Cand omul, cu constiinta si inteligenta sa incepe sa se ocupe de aceasta viata instinctuala, sa o controleze, sa o purifice, sa-I adauge un element spiritual, el devine un factor formidabil capabil de a-si schimba destinul. Pentru a scapa de constrangerile destinului, trebuie sa incetam sa mai fim sclavi, slabi, aserviti acestei vieti inferioare unde nimic nu depinde de noi: a respira, a procreea, a manca, a bea, a dormi. Este o viata care este departe de a fi divina. Ea este divina in masura in care ea vine de la Dumnezeu, pentru ca totul vine de la Dumnezeu, dar in sensul spiritual. Viata divina incepe cand omul isi da seama ca nu este numai un stomac, o bruta, un sex, o faptura facuta din carne, oase, muschi, ci si un spirit si care incepe sa vrea sa actioneze in domeniul sau pentru a creea opere sublime, luminoase, grandioase. Viata spirituala da posibilitatea de a adauga ceva la aceasta viata vegetativa, instinctiva a corpului fizic si de a intra astfel intr-un plan superior planului destinului. Trebuie sa va eliberati atat de perfect vointa incat aceasta sa poata sa se miste, sa lucreze in lumea spiritului. Prin urmare, spiritul trebuie sa inceapa sa iasa, sa se manifeste, sa lucreze, sa-si lase semnatura, urma, sigiliul pe toate lucrurile, sa intervina in toate actele noastre, sa le dirijeze. Trebuie sa invatam sa gandim si sa actionam cu inima si cu sufletul. Aici se afla adevarata lumina din stiinta initiatica. In aceasta reincarnare avem posibilitati de a ne creea conditii bune pentru urmatoarea: ajunge sa fim constienti si sa o stim. Dar, daca nu lucram acum, viitoarea reincarnare poate fi si mai rea. Deci, cand Biserica impiedica pe oameni sa creada in reincarnare, ea ii impiedica de fapt sa-si amelioreze viitorul. Crestinii nu cunosc adevaratele lor posibilitati. Li s-a spus ca dupa moarte, ei vor merge sa se aseze in dreapta Tatalui pentru ca au fost la slujba in fiecare duminica sau ca vor ramane pentru eternitate in infern sa fiarba intr-un cazan. Ca si cum ar fi atat de usor sa mergi sa te asezi la dreapta Tatalui! Rezumam inca o data: toate creaturile, si sunt foarte numeroase pe Pamant, care se lasa impinse de instinctul lor, de nevoile lor fiziologice si nu fac o munca spirituala, nu-si pot schimba destinul; tot ceea ce este decretat pentru ele se va realiza. In schimb, cele care lucreaza cu ardoare pentru a se apropia de aceasta lume de lumina si dragoste, vor putea sa scape. Destinul este crud si implacabil, dar aceste fiinte vor inceta sa fie la cheremul lui in intregime: ele vor trai de acum intr-o lume mai subtila unde vor primi elementele care vor neutraliza influentele nocive.Daca vreti, e vorba si aici de un destin. Providenta este un destin, dar de o alta maniera: si in ea totul este determinat, dar determinat Divin! Faceti voia lui Dumnezeu si intreprindeti realizari divine. Aveti mari posibilitati sa dobanditi calitatile pentru a promova scoala vietii, sa va fauriti un viitor cu adevarat sublim. Sperand ca acest capitol v-a adus o raza de lumina, tragem o ultima concluzie: spiritul uman este infinit mai complex, mai misterios si mai fascinant decat ne-am putea imagina noi vreodata. Treziti-va constiinta si aveti curajul sa incepeti propria voastra transformare personala si spirituala. Sa dea Domnul ca Lumina sa se reverse in sufletele dumneavoastra si ca razele ei binefacatoare sa va conduca pe cale binelui si a iubirii.

Sanda Stefan 

“O transformare generala va avea loc in viata atunci cand ideile de reincarnare si Karma nu vor mai fi teorii pastrate pentru cativa oameni. Numai atunci vom remarca eficienta lor in viata, cand le vom introduce in vietile noastre, la modul direct si concret”. Rudolf Steiner