Fila 64 : RECONECTARE CONŞTIENTĂ

Ioan Muntean, ing. energ, Arad
Georgeta Cornelia Muntean, dr. 

Este minunat câţi dintre noi simţim nevoia să-l căutăm pe Dumnezeu şi să ne întărim legătura cu El. Şi câte eforturi nu facem fiecare pe calea lui. Şi mulţi dintre noi suntem prin mănăstiri studiem lucrări de spiritualitate, facem cursuri… dar oare cât ne sunt de folositoare toate acestea? Suntem cu adevărat pe calea cea bună?
Faptul că nu e uşor să-l regăsim pe Dumnezeu rezultă şi din prezentările lui Miceal Ledwith, fost preot catolic, profesor universitar de teologie şi consilier al papei. El cercetează prin cele mai bune biblioteci din lume învăţăturile lui Iisus şi constată că „ni s-a spus puţin despre adevăratele lui învăţături.” El consideră că mesajul pe care ni-l transmite Iisus este „în legătură cu realizarea unei profunde transformări interioare. Iar cheile pentru a face aceasta sunt din nefericire pierdute.”
El crede că s-au pierdut aceste chei pentru că Iisus însuşi este cheia, este calea. Puţini sunt cei care reuşesc să se transforme interior şi să găsească calea. Cei mai mulţi sunt transformaţi pe vremea Lui. Dar sunt şi oameni care reuşesc să se transforme prin intermediul Lui în timpurile care au urmat.
Calea generală este de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne reconecta cât mai bine cu Dumnezeu şi ne este arătată de Iisus, Zamolxe, Buddha, Mahomed,…, fiecare în felul lui. Nu doresc să arăt o nouă cale ci s-o fac mai accesibilă pe aceasta.
Pe această cale generală fiecare suntem în felul nostru şi avem propria cale, de natură ştiinţifică sau religioasă, propriile experienţe, prin care ne putem apropia de Dumnezeu. Şi bazându-ne pe calea generală este important să ne urmăm propria cale.
Stadiul în care ne aflăm mulţi dintre noi ni-l arată atât de frumos Iisus când îi spune ucenicului care îşi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Prin aceasta ne arată că ne zboară mintea şi în trecut şi în viitor dar suntem puţin în prezent, trăirea în prezent fiind singura în care putem fi în legătură cu Dumnezeu, putem fi „vii” .
Ce avem de făcut? Ne spune tot Iisus când Îi răspunde lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie „să se nască a doua oară” adică să trecem de la trăirea în trecut şi în viitor la trăirea în prezent. La fel de frumos ne-o spune când ne arată că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii.
Oare se poate realiza aceasta? Se poate. Pot să confirm pentru că cei cu care colaborez reuşesc tot mai mult s-o realizeze.
Ce cale se poate urma?
Singura cale pe care o putem urma este sporirea armoniei, reconectarea, cu Întregul, cu Dumnezeu Tatăl.
Ce frumos ne spune Iisus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Dar este bine să înţelegem ce spune.
Când spune că este „viaţa” trebuie să înţelegem distincţia dintre a trăi şi a fi viu. Distincţia apare şi mai clară când îl îndeamnă pe ucenicul care-şi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Abia atunci când trăim în prezent suntem şi vii. Şi epigenetica[1] ne confirmă aceasta, arătându-ne că „trăim cu adevărat” numai în prezent. În restul timpului, când suntem în trecut sau în viitor, rulează prin mintea noastră scenarii, ca în somn.
Starea de a fi viu este foarte importantă pentru că mulţi trăim multe vieţi fără a reuşi să fim şi vii. Când îi spune lui Nicodim că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să se nască a doua oară ne spune că trebuie să trecem de la trăirea în trecut şi în viitor la trăirea în prezent, să devenim vii.
Şi copiii sunt vii… deci atunci când ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne dă acelaşi îndemn cu alte cuvinte… Pe copii nu-i interesează nici ce s-au jucat înainte, nici ce se joacă după ci ceea ce se joacă în acel moment. Copiii sunt bine în prezent, bine în legătură cu Dumnezeu şi cu puterile divine, se bucură şi se minunează de orice…
Faptul că este posibil să devenim tot mai vii îl observ şi la cei cu care colaborez.
Este important, pentru cei care au nevoie de aceste confirmări, că şi ştiinţa reuşeşte să confirme tot mai mult adevărul celor transmise de Iisus.
Când ne spune că este „Calea” Iisus ne arată că avem nevoie de o cale, de un catalizator, pentru a ne apropia de Dumnezeu. În fiecare dintre noi Dumnezeu Tatăl a pus minuni, fiecare avem tot ce ne trebuie pentru a ajunge să ne manifestăm ca şi Copiii Lui. Dar dacă am fi singuri cu toată „încărcătura” pe care o avem pe noi, pentru că suntem, în medie, destul de puţin conectaţi cu Tatăl, ne-ar fi destul de greu să ne reconectăm cu El. Iisus este cea mai importantă cale directă de a ne reconecta cu Tatăl. Sunt şi alte căi importante: Zamolxe, Buddha, Mahomed… Fiecare maestru spiritual este şi o cale, un catalizator…
Şi cei cu care colaborez se înalţă pe o cale directă; şi eu sunt un catalizator pentru ca şi cei cu care colaborez să-şi poată folosi minunile puse de Tatăl în noi, şi să-l regăsim pe Tatăl, să ne reconectăm tot mai frumos cu El … Este calea lui Zamolxe şi Iisus … Cât poate urca depinde de fiecare … Este important ca fiecare să-şi urmeze propria cale.
Să ne bucurăm atât cât putem de fiecare clipă…
Întregul, Creaţia Divină, este Lumină şi Iubire Divină sau cum spune fizica cuantică energie şi informaţie cu diverse nivele de vibraţie.
Pentru a putea primi cât mai multe este bine să fim cu sufletul deschis. Şi soarele vine până lângă geam dar ca să poată intra în casă trebuie să dăm draperiile deoparte. Dumnezeu Tatăl este în mod continuu cu noi şi în jurul nostru dar pentru a putea „ajunge” la noi trebuie să ne „deschidem” sufletul.
Cu toţii suntem copiii lui Dumnezeu, aşa cum ne spune şi Iisus, dar mulţi dintre noi suntem încă într-o stare potenţială pentru că trăim şi în trecut şi în viitor şi mai puţin în prezent.
Toţi facem parte din Întreg, din Creaţia Divină. De la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate şi prin intermediul nostru tot Tatăl nostru îşi face tot mai frumos Lucrarea pe măsură ce ne sporeşte armonia cu Tatăl. Abia când trăim aceasta putem spune că suntem cu adevărat credincioşi şi această credinţă este atât pentru cei care urmează calea religioasă cât şi pentru cei care urmează calea ştiinţifică de înălţare.
Odată cu sporirea armoniei se realizează şi o reconectare tot mai profundă cu Tatăl.
Nivelul de conectare pe vremea lui Iisus îl caracterizează frumos când îi spune ucenicului care îşi cere voie să-şi îngroape tatăl şi apoi să-l urmeze să „lase morţii să-şi îngroape morţii”. Cu alte cuvinte ne spune acelaşi lucru fizica cuantică[2] când ne spune că „prin creierul nostru se procesează într-o secundă 400 miliarde de biţi de informaţie din care noi suntem conştienţi abia de 2000”. Şi eu văd nivelul mediu actual de conectare cu Tatăl abia de cca 1%, mulţi dintre noi fiind ca adormiţi, fapt confirmat şi de epigenetică care ne arată că atunci când nu suntem în prezent ne rulează prin minte „filmuleţe”.
Pentru a înţelege mai bine mulţi dintre noi ne asemănăm cu un computer holografic care nu este atent la ceea ce lucrează ci la ceea ce a lucrat şi ceea ce va lucra, căutând să funcţioneze având în sesiunea de lucru toate programele şi informaţiile pe care le deţine şi având ca viruşi grijile, necredinţa sau credinţa puţină, orgoliul, autocompătimirea şi compătimirile, judecarea, ataşamentele, neacceptările şi nemulţumirile…
Este foarte important să fim într-o legătură cât mai bună cu Tatăl şi mulţi dintre noi facem eforturi foarte mari pentru aceasta. Pentru a ne reconecta cu Tatăl, pentru a intra în Împărăţia Cerurilor, trebuie să redevenim copii cum ne îndrumă şi Iisus. Şi atunci putem dispune de o putere imensă pe care Iisus o prezintă când ne spune că dacă avem credinţă cât un bob de muştar putem muta mulţii din loc…
Ca să înţelegem şi sămânţa de brad este potenţial copilul bradului. Pentru a se putea manifesta ca şi copil al bradului ea trebuie să ajungă în pământ cu căldură şi umiditate.
Şi noi pentru a ajunge să trăim ca şi copiii lui Dumnezeu trebuie să ajungem să trăim ca şi copiii în prezent şi să ne minunăm şi bucurăm ca şi ei, aşa cum ne îndeamnă şi Iisus. În aceste timpuri importante suntem multe suflete frumoase venite pentru a ajuta la trecerea spre noile vremi.
Cei cu care am ajuns să colaborez putem trăi tot mai frumos în prezent, ne putem bucura tot mai mult de fiecare clipă, manifestându-ne ca şi copiii lui Dumnezeu. Starea de armonie se transmite spre cei apropiaţi nouă, spre toţi oamenii şi spre Creaţia Divină. Se observă că sunt şanse să poată ieşi din cele mai grele situaţii chiar persoane apropiate celor cu care colaborez. Sunt multe cazuri în care s-a ieşit şi din „comă de gradul 4” ocupându-mă de persoane apropiate celor aflaţi în comă. În ultimul caz de acest tip, care s-a recuperat complet, chiar mi-a recunoscut vocea cum mă duceam „dincolo” după ea să fie ajutată să iasă din situaţia grea în care se afla pentru că încercase să se sinucidă.
Fiecare avem în noi minuni puse de Dumnezeu Tatăl. Starea normală este de armonie. Orice dizarmonie, boli şi necazuri, este un semn că trebuie să ne întărim armonia sufletului cu Dumnezeu. Pentru a ne vindeca corpul trebuie să se vindece întâi sufletul. Aceasta se ştie de pe vremea lui Zamolxe şi o confirmă tot mai mult ştiinţa. Prin sporirea armoniei sufletului se pot mobiliza minunatele noastre resurse interne, deschizându-ne să vină puterea divină care dă viaţă tuturor să ne facă bine pe noi şi cei apropiaţi nouă. În plus în caz de strictă necesitate putem beneficia şi de medicina clasică.
Prin intermediul fiecăruia dintre noi Tatăl poate interveni până la un anumit nivel, în funcţie de nivelul nostru de armonie.
Este important ca atât medicii cât şi terapeuţii să-şi sporească starea de armonie pentru ca eficienţa actului lor terapeutic să crească permiţând Întregului să se manifeste tot mai deplin prin ei şi având consecinţă îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor şi a parametrilor lor pe viitor. De asemenea este important să fie conştientizaţi cei aflaţi în suferinţă să se ocupe de înălţarea sufletului lor.
Cu cei care îndeplinesc condiţiile şi doresc putem colabora pentru creşterea armoniei sufletului cu Dumnezeu şi reconectarea conştientă, o cale directă de înălţare a sufletului spre Dumnezeu. Prin aceasta se poate menţine şi îmbunătăţi starea de sănătate şi se ajunge să ne putem bucura tot mai mult de fiecare clipă.
Ceea ce face Tatăl prin intermediul meu este caracterizat foarte frumos de un profesor universitar de teologie când îi explică altui preot că e „chirurgie cu Lumină pe suflet care se făcea şi în vechime prin oameni aleşi…” În mesajul primit de sus de Elena I. se arată că se realizează „armonizare în planul cauzal”
…
BIBLIOGRAFIE
1. Bruce Lipton Noua biologie Când mintea şi materia se întâlnesc
2. What the Bleep Do We Know!? = Ce naiba ştim noi de fapt!?

www.alchimie.spirituala.net
imuntean2000@yahoo.com