Pacea reprezintă sfârşitul egoului.
Cum puteţi avea pace acum? Făcând pace cu momentul prezent. Momentul prezent este câmpul pe care se desfăşoară jocul vieţii. El nu poate avea loc niciunde altundeva. După ce aţi făcut pace cu momentul prezent, vedeţi ce se întâmplă, ce puteţi face sau alege să faceţi sau mai degrabă ce face viaţa prin intermediul vostru. Secretul artei de a trăi, secretul succesului şi fericirii se poate transmite prin intermediul a trei cuvinte: Una Cu Viaţa. A fi una cu viaţa înseamnă a fi una cu Acum. Veţi realiza atunci că nu voi trăiţi viaţa, ci viaţa vă trăieşte pe voi. Viaţa este dansatorul, iar voi sunteţi dansul.
Pentru a pune capăt nefericirii care apasă asupra condiţiei umane de mii de ani va trebui să începeţi cu voi înşivă; mai precis, să începeţi prin a deveni responsabili pentru starea voastră interioară în orice moment. Iar aceasta înseamnă acum.
Întrebaţi-vă: „Am în mine negativitate în acest moment?” Apoi deveniţi vigilenţi, atenţi la gândurile şi la emoţiile voastre. Fiţi atenţi la gândurile care apar pentru a justifica sau explica această nefericire, în realitate ele fiind cele care o provoacă, în momentul în care conştientizaţi că în interiorul vostru există o stare negativă nu înseamnă că aţi pierdut ci, din contra, aţi câştigat. Până când nu apare această conştientizare va exista identificarea cu stările interioare, iar o astfel de identificare este egoul. Prin conştientizare, apare şi încetarea identificării cu gândurile, emoţiile şi reacţiile. Aceasta nu trebuie confundată cu negarea. Gândurile, emoţiile sau reacţiile sunt conştientizate, iar în momentul conştientizării are loc automat încetarea identificării.
Percepţia sinelui, a ceea ce sunteţi suferă o transformare: înainte eraţi gândurile, emoţiile şi reacţiile, acum sunteţi conştiinţa, Prezenţa conştientă care observă aceste stări.
„Într-o zi mă voi elibera de ego.” Cine spune asta? Egoul. A vă elibera de ego nu este deloc treabă grea, ci dimpotrivă, una foarte uşoară. Nu este nevoie decât să fiţi conştienţi de gândurile şi emoţiile voastre — pe măsură ce apar ele. Nu este tocmai vorba de „a face” ceva, ci de „a privi” atent, în acest sens este adevărată afirmaţia că nu puteţi face nimic pentru a vă elibera de ego. Când apare schimbarea respectivă de perspectivă, de la gândire la conştientizare, în viaţa voastră începe să funcţioneze o inteligenţă ce depăşeşte cu mult abilitatea egoului. Emoţiile şi chiar gândurile sunt depersonalizate prin conştientizare, iar natura lor impersonală devine vizibilă. Nu mai investiţi în ele nimic din sinele vostru. Ele rămân doar emoţii omeneşti, gânduri omeneşti, întreaga voastră istorie personală, care în ultimă instanţă nu este altceva decât o poveste, un mănunchi de gânduri şi emoţii, capătă o importanţă secundară şi nu mai ocupă prim-planul conştiinţei voastre. Nu mai formează baza sentimentului vostru de identitate. Sunteţi lumina Prezenţei, conştiinţa care precede şi depăşeşte în profunzime orice gânduri şi emoţii.
Formele patologice ale egoului
După cum am văzut, egoul este patologic prin chiar natura sa esenţială, dacă folosim cuvântul în sensul său mai larg, cu referire la disfuncţie şi suferinţă. Egoul colectiv al triburilor, naţiunilor şi organizaţiilor religioase conţine adesea şi un element puternic de paranoia: noi împotriva celor răi. Aceasta este cauza unui mare procent din suferinţa oamenilor.
Cu cât sunt oamenii, grupurile sau naţiunile caracterizate de o inconştienţă mai profundă, cu atât mai probabil este că patologia egocentristă va lua forma violenţei fizice. Violenţa este o modalitate primitivă, dar încă foarte răspândită, prin care egoul încearcă să se afirme, să dovedească faptul că el are dreptate şi altcineva se înşală. În cazul oamenilor foarte inconştienţi, disputele pot uşor să ducă la violenţă fizică. Ce este o dispută? Doi sau mai mulţi oameni îşi exprimă părerile iar părerile respective diferă. Fiecare persoană este atât de identificată cu gândurile care îi alcătuiesc opinia, încât gândurile acelea se consolidează în atitudini mentale ce poartă în ele sentimentul de sine al persoanei respective. Altfel spus, identitatea şi gândul fuzionează. Odată ce s-a întâmplat acest lucru, atunci când îmi apăr părerile (gândurile), simt şi mă comport ca şi cum mi-aş apăra însuşi sinele. Inconştient, simt şi acţionez de parcă aş lupta pentru supravieţuire, astfel că emoţiile mele vor reflecta această credinţă inconştientă şi vor deveni furtunoase. Sunt supărat, furios, mă apăr, sunt agresiv. Trebuie să câştig cu orice preţ, altfel sunt anihilat. Aceasta este iluzia. Egoul nu ştie că mintea şi atitudinea mentală nu au nimic de-a face cu ceea ce sunteţi, pentru că egoul reprezintă însăşi mintea neobservată.
În zen se spune: „Nu căuta adevărul. Doar încetează să cultivi păreri.” Ce înseamnă aceasta? Renunţaţi la identificarea cu mintea. Atunci, ceea ce sunteţi apare de la sine, dincolo de minte.
A munci — cu şi fără ego
Cei mai mulţi dintre oameni au momente în care sunt eliberaţi de ego. Cei care sunt excepţional de buni în ceea ce fac pot fi complet sau în foarte mare măsură lipsiţi de ego pe parcursul muncii lor. E posibil ca ei să nu ştie, dar munca lor a devenit o practică spirituală. Majoritatea sunt prezenţi în timp ce-şi îndeplinesc munca şi recad într-o relativă inconştienţă în viaţa personală. Aceasta înseamnă că starea lor de Prezenţă este deocamdată limitată la un singur sector al vieţii. Am întâlnit profesori, artişti, asistente medicale, doctori, oameni de ştiinţă, asistenţi sociali, ospătari, coafeze, oameni cu afaceri proprii şi agenţi de vânzări care îşi îndeplineau munca într-un mod admirabil, fără a căuta ceva în interes personal, răspunzând pe deplin cerinţelor momentului. Ei se contopesc cu ceea ce fac, cu momentul de Acum, cu oamenii sau sarcina pentru care acţionează.Cand cauti implinire sau avutie prin munca cauti suferinta, muncesti pentru mai mult, esti un sclav al muncii.Daca la sfarsitul programului de munca nu esti obosit, nu simti nevoia sa pleci imediat, sa alergi in alt loc pentru a te completa, atunci munca ta este o practica spirituala.
Influenţa pe care o au astfel de oameni asupra altora depăşeşte cu mult funcţia pe care o îndeplinesc. Ei aduc o diminuare a egoului în toţi cei cu care vin în contact. Nu este surprinzător că aceşti oameni, a căror muncă este lipsită de ego, au un success extraordinar în ceea ce fac. Oricine se contopeşte cu ceea ce face contribuie la făurirea pământului cel nou creeaza impreuna cu Dumnezeu.
Am întâlnit şi mulţi alţii care pot fi buni din punct de vedere tehnic în ceea ce fac, dar al căror ego le sabotează constant munca. Doar o parte a atenţiei lor este îndreptată spre munca pe care o îndeplinesc, cealaltă parte este îndreptată asupra lor înşişi. Egoul lor cere recunoaştere personala şi iroseşte energia în resentimente atunci când nu primeşte îndeajuns — şi niciodată nu are îndeajuns. Sau principalul interes este reprezentat de profit sau putere, iar atenţia lor este îndreptată către acestea, munca fiind doar un mijloc către scopul respectiv. Când munca nu reprezintă decât un mijloc pentru a ajunge la un scop, ea nu poate avea o calitate superioară. Ei pot cumula multe proprietati sau bunuri dar nu vor fi niciodata fericiti sau impliniti.Dacă le apar obstacole sau dificultăţi în cale, dacă lucrurile nu merg conform aşteptărilor lor, dacă alţi oameni sau împrejurările nu le vin în ajutor, în loc să fuzioneze imediat cu noua situaţie şi să răspundă cerinţelor momentului prezent, ei reacţionează împotriva situaţiei şi astfel se separă de ea. Există un „eu” care se simte personal ofensat sau plin de resentimente, în consecinţă o cantitate uriaşă de energie este consumată în proteste sau furie inutilă, energie ce ar putea fi folosită pentru soluţionarea situaţiei dacă n-ar fi greşit întrebuinţată de ego. Mai mult chiar, această energie „anti” creează noi obstacole, o nouă opoziţie. Mulţi sunt cu adevărat cel mai mare duşman al lor. Pentru a atrage succesul, trebuie să îl primiţi cu inima deschisă, oriunde îl întâlniţi.
Odată cu ivirea noii conştiinţe, unii oameni vor simţi imboldul de a forma grupuri care să reflecte conştiinţa iluminată. Aceste grupuri nu vor fi egouri colective. Indivizii care vor forma aceste grupuri nu vor avea nevoie să-şi definească identitatea prin intermediul lor. Ei nu mai caută să se definească prin intermediul niciunei forme. Chiar dacă membrii acestor grupuri nu sunt încă total eliberaţi de ego, în ei va exista suficientă luciditate pentru a recunoaşte egoul în ei sau în alţii de îndată ce apare, însă este necesară o vigilenţă constantă, deoarece egoul va încerca să preia controlul şi să se reafirme în orice mod posibil. Dizolvarea egoului prin aducerea lui în lumina conştiinţei — acesta va fi unul dintre scopurile principale ale grupurilor respective, fie ele formate din iluminaţi sau constând din organizaţii caritabile, şcoli sau comunităţi de oameni care trăiesc împreună.
Colectivităţile iluminate vor îndeplini o funcţie importantă în răsărirea unei noi conştiinţe. Aşa cum colectivităţile egocentrice vă împing în inconştienţă şi suferinţă, colectivităţile iluminate pot fi pentru conştiinţă un vârtej care va accelera schimbarea la nivel planetar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu