O femeie bătrînă din China avea două vase mari, pe care le atîrna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gît. Un vas era crăpat, pe cînd celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfîrşitul lungului drum ce ducea de la izvor pînă acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întîmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mîndru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atît de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atît de rău că nu putea face decît jumătate din munca pentru care fusese menit! După 2 ani de aşa zisă nereuşită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lîngă izvor: "Mă simt atît de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul pînă acasă!" Bătrîna a zîmbit, "Ai observat că pe partea ta a drumului sînt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu