Fila 124 : Iubind conştient - de Mihaela Feraru

    IUBIREA este legea Universului. Şi pentru că noi oamenii sîntem integraţi în acest Univers, ba chiar mai mult, ca fiinţe umane create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu sîntem mici universuri, această lege se cere a fi împlinită în inimile noastre. Tindem către celălalt prin iubire întrucît iubirea este firul de aur care uneşte o inimă cu o alta, un suflet cu un alt suflet. Tocmai de aceea omul deţine capacitatea de a iubi şi de a împlini în mod conştient această lege.

    Deşi iubirea este unică, noi o înţelegem şi o manifestăm diferit în funcţie de capacitatea noastră de a o simţi, de nivelul de conştiinţă pe care îl avem. De aceea putem spune că ceea ce înţelege şi manifestă un om ca fiind iubire, este posibil să difere foarte mult de ceea ce crede un alt om că ar fi iubirea. Ca atare, un număr impresionant de oameni au început încă din cele mai vechi timpuri să caute forma ideală a iubirii, forma care să fie aceeaşi în înţelegerea tuturor. S-a ajuns treptat să se vorbească despre existenţa unei iubiri pure care diferă prin caracteristicile sale într-o măsură foarte mare de ceea ce înţelegem în mod curent prin iubire. Înţelepţii au ajuns la concluzia că singura modalitate de a iubi cu adevărat este să iubeşti în mod conştient. În limbajul curent există expresii de genul "iubirea este oarbă", adică te face să nu mai gîndeşti corect, "iubirea îţi ia minţile", "iubire nebună" etc. Toate acestea scot în evidenţă faptul că în condiţii obişnuite iubirea se manifestă prin mijloace inconştiente din afara gîndirii raţionale. Dacă încercăm să intervenim prin intermediul gîndirii asupra iubirii, de cele mai multe ori constatăm că iubirea ca sentiment, ca trăire, se estompeaza şi, în unele situaţii, chiar dispare cu totul. Şi totuşi, fără a fi conştienţi că iubim nu putem să trecem peste o anumită barieră a sufletului şi constatăm că iubirea care ne-a înflăcărat la un moment dat inimaginabil de mult dispare din inimile noastre.

    Ca manifestare în cadrul relaţiei interumane, adevărata iubire este aceea care ne transformă fiinţa, ne oferă verticalitate interioară, ne împlineşte, ne conduce la desăvîrşire, la atingerea stării de Om, stare sufletească de plenitudine în care simţim că sîntem parte integrantă din tot ceea ce există, sau că tot ceea ce există face parte integrantă din noi. Cei doi îndrăgostiţi trebuie să urmărească fiecare împlinirea celuilalt, iar prin dăruire şi rafinarea dorinţelor proprii să facă astfel încît celălalt să-şi atingă propria perfecţiune. În aceste condiţii, iubitul afirmă din adîncul sufletului său că va merge chiar şi în infern dacă prin aceasta iubita sa va ajunge în paradis. Însă, pentru a iubi conştient, cei doi îndrăgostiţi trebuie să aibă unele calităţi cum ar fi:

- să fie doritori de a iubi şi nu de a fi iubiţi;
- să urmărească în mod conştient să-l cunoască pe celălalt aşa cum este el şi prin ceea ce este el, diminuînd cît mai mult influenţele propriei personalităţi;
- să simtă şi să urmărească împlinirea dorinţelor ascunse ale celuilalt şi chiar a acelor dorinţe care nu sînt încă conştientizate de fiinţa iubită, dar pe care le poartă în adîncul sufletului. Astfel celălalt se transformă prin iubirea şi transfigurarea noastră, fără ca el să facă vreun efort în acest sens;

    O astfel de iubire, tocmai pentru că ne modelează trupurile, minţile şi sufletele, este o iubire creatoare. Dar pentru a o trăi cu adevărat trebuie să dorim să iubim conştient deoarece ea nu se manifestă accidental; trebuie să fim umili şi toleranţi pentru ca, atunci cînd nu vom reuşi să simţim dorinţele celuilalt, să avem puterea să-l lăsăm liber să-şi urmeze propriile înclinaţii, intuind apoi ceea ce este şi ce poate deveni. Prin urmare este necesară multă stăpînire de sine şi disciplină interioara pentru că numai astfel iubirea va fi însoţită de forţă şi înţelepciune. Da! Iubirea are nevoie de forţă şi cunoaştere pentu a fi cu adevărat creatoare, altminteri poate deveni demoniacă, sfîrşind prin înlănţuirea sufletelor şi nu prin împlinirea lor.

    Şi toate aceste trăiri sînt posibile atunci cînd cei doi iubesc conştient, dincolo de orice egoism şi dorinţe josnice, cînd urmăresc cu sinceritate să simtă manifestarea lui Dumnezeu unul în celălalt. Atunci însuşi Dumnezeu, prin legile şi puterile sale cereşti, va veni în ajutorul lor, deşi nu vor fi ocoliţi de situaţii de viaţă şi încercări uneori chiar dure, pentru ca în acest fel să atingă maturitatea şi desăvîrşirea sufletelor lor.

Iubiţi, deci, conştient, căci - spun înţelepţii: zeii se iubesc unii pe alţii conştient, iar cei care se iubesc conştient devin zei.

    ( Material preluat de pe Arta de a trai )